Pretentii civile. Speta. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 10/
Ședința publică din 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1287/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C și Curtea de APEL BRAȘOV precum și a intimatei reclamante și a intimaților pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Covasna.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.1287/01 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna, și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prime de vacanță aferente anilor 2005 și 2006, calculate și actualizate la data pronunțării sentinței prin raportul de expertiză contabilă nr.179/2007 întocmit de expert, care face parte integrantă prin prezenta, după cum urmează:
-suma de 555,05 lei pentru anul 2005
-suma de 561,49 lei pentru anul 2006
și actualizarea sumelor de mai sus în raport de rata inflației începând cu data de 01.11.2007 până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor de mai sus.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna la plata sumei de 200 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a respins-o raportat la prevederile art. 137 Cod procedură civilă, prin încheierea din 4.10.2007.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000 privind modificarea și completarea acestei legi, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută a lunii anterioare plecării în concediu, care se impozitează separat.
Reclamantei nu i s- acordat acest drept la efectuarea concediului de odihnă pe anii 2005 și 2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 411alin. din Legea 50/1996. Aceste dispoziții de suspendare contravin însă dispozițiilor art. 53 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar în situația în care se apreciază că această măsură este necesară, ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără aduce atingere existenței dreptului sau a libertății restrânse.
In speță, suspendarea aplicării dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
Instanța a mai reținut că dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a stabilit că prima de concediu nu poate fi acordată decât pentru anii 2001 și 2002 întrucât dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea 50/1996 au fost abrogate implicit prin OUG 177/2002, dar sub acest aspect se impun câteva precizări:
Prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților analizată în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de concediu de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate. Potrivit art. 50 alin. 2 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă art. 411alin. 1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică, asimilat acestora, din Legea 50/1996.
Din interpretarea gramaticală a titlurilor celor două acte normative, rezultă fără dubiu că Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, iar OUG 177/2002 se referă doar la salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și ale personalului asimilat acestora. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, prin urmare dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu le sunt aplicabile, astfel acordarea primelor de concediu personalul auxiliar pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 are ca temei juridic dispozițiile art. 411alin 1 din Legea 50/1996 care au rămas în vigoare până la apariția noii legi de salarizare a acestei categorii de personal.
In aceste condiții, nu poate fi reținută incidența în cauză a Deciziei nr. XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dacă în dispozitivul acesteia se face referire la magistrați și personalul auxiliar.
În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară ale căror calcule nu au fost contestate de către Tribunalul Covasna, care în urma verificării potrivit adresei de la fila 89 specificat că sumele sunt corect calculate de expert raportat la pretențiile reclamantelor.
Având în vedere succesiunea în timp a reglementărilor legale privind salarizarea personalului auxiliar, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, și pe cale de consecință a admis-o, sens în care a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești cu titlu de prime de vacanță aferente anilor 2005 și 2006, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul, care face parte integrantă din prezenta, și actualizarea sumelor acordate în raport de rata inflației începând cu data pronunțării prezentei până la data plății efective, cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului sentinței
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului său Curtea de Apel învederează că dreptul la prima de vacanță a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat din anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 iar plata primei de vacanță nu putea fi făcută decât dacă prin lege s-ar fi prevăzut această obligație.
Motivându-și, la rândul său recursul Ministerul Economiei și Finanțelor a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii, suspendarea aplicată de legiuitor nepermițând plata primei de vacanță. Se precizează de asemenea, că rata inflației nu putea fi acordată decât din ziua cererii de chemare în judecată conform art.1088 Cod civil.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele:
Prima de vacanță pentru anul 2006 este legal stabilită la fond, în acest sens și ICCJ și-a exprimat opinia în încheierea din 21.05.2007 din dosarul nr.31/2005 în care pronunțase inițial decizia XXIII din 12.12.2005 de recurs în interesul legii.
Prin această încheiere s-a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în decizia XXIII în sensul că se înlătură mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate" astfel că dispoziția de acordare a primei de concediu din decizia XXIII a ÎCCJ pentru anii 2001 și 2002 priva doar categoria magistraților.
Prin urmare, în mod corect a dispus instanța de fond acordarea acestei prime de vacanță pentru anii 2005-2006.
Dreptul la prima de concediu își găsește izvorul în dispozițiile art.41/1 alin.1 din Legea 50/1996, astfel cum a fost modificată prin OG 83/2000, prin care s-a stabilit că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu.
Acest drept a fost apoi suspendat mai întâi prin art.3 alin.2 din OG 33/2001 și apoi prin art.12 alin.4 din Legea 743/2001 până la finele anului 2002, În timp ce pentru magistrați a intervenit legiuitorul abrogând prin OG 177/2002 acest drept, pentru personalul auxiliar suspendarea a continuat să opereze prin acte normative succesive, așa cum au învederat și reclamanții.
În prezent, legiuitorul a înțeles să stopeze această suspendare succesivă, nelegală și să dispună acordarea primelor de vacanță aferente acestui an. Din momentul acesta (1.01.2007), încetând suspendarea, se naște și dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în primele de vacanță aferente întregii perioade vizată de reclamanți 2001-2005 și drept consecință acțiunea reclamanților nu poate fi respinsă ca efect al excepției prescrierii dreptului material la acțiune.
Curtea reține că prin legea bugetului pe anul 2007, nr.486/27 decembrie 2006 nu se mai prevede suspendarea plății drepturilor bănești privind primele de vacanță astfel încât, încetând orice cauză de suspendare, se impune plata acestor drepturi.
Întrucât dreptul acestei categorii de personal la primele de vacanță nu a fost înlăturat printr-o prevedere legală expresă, nu se poate înlătura existența lui anterioară și întrucât nu mai există nici o cauză de suspendare legală, în mod corect pârâta a fost obligată de către prima instanță la plata acestor drepturi.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța reține că acesta are calitate având în vedere că prin acțiune s-a cerut obligarea MFP la alocarea fondurilor necesare în vederea efectuării plății primei de vacanță.
În acest context și față de cele ce preced instanța va reține că în cauză nu sunt incidente ipoteze art.304 Cod procedură civilă. Ca urmare recursurile vor fi respinse, iar sentința atacată va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice jud. împotriva sentinței civile nr.1287/M/1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 09 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.: RP/14.01.2008
Dact: MD/15.01.2008 - 2 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Rodica Popa, Nicoleta Grigorescu
