Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 8/
Ședința publică din 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1285/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C și Curtea de Apel Brașov precum și a intimatei reclamante și a intimaților pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Covasna.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1285/2007 a Tribunalului Covasnaa fost admisă acțiunea precizată și formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna, și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prime de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, calculate și actualizate la data pronunțării sentinței prin raportul de expertiză contabilă nr.180/2007 întocmit de expert, care face parte integrantă din sentința atacată, după cum urmează:
-suma de 604, 76 lei pentru anul 2003
- suma de 759, 29 lei pentru anul 2004
-suma de 783,58 lei pentru anul 2005
-suma de 792,56 lei pentru anul 2006
și actualizarea sumelor de mai sus în raport de rata inflației începând cu data de 01.11.2007 până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor de mai sus.
A obiligat reclamanta să achite în contul expertului diferență onorariu expert în cuantum de 200 lei.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna la plata sumei de 300 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în actuala denumire, tribunalul a respins excepția invocată, raportat la prevederile art.137 Cod procedură civilă, prin încheierea din 4.10.2007, pentru considerentele expuse.
Instanța a respins și excepția prescripției dreptului material la acțiune pe considerentul că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3 din D 167/1958 întrucât dreptul solicitat pe 2003 fost suspendat prin legi bugetare, perioadă cât prescripția nu a curs.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000 privind modificarea și completarea acestei legi, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută a lunii anterioare plecării în concediu, care se impozitează separat.
Reclamantei nu i s- acordat acest drept la efectuarea concediului de odihnă pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 411alin. din Legea 50/1996. Aceste dispoziții de suspendare contravin însă dispozițiilor art. 53 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar în situația în care se apreciază că această măsură este necesară, ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără aduce atingere existenței dreptului sau a libertății restrânse.
In speță, suspendarea aplicării dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
Instanța a mai reținut că dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a stabilit că prima de concediu nu poate fi acordată decât pentru anii 2001 și 2002 întrucât dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea 50/1996 au fost abrogate implicit prin OUG 177/2002, dar sub acest aspect se impun câteva precizări:
Prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților analizată în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de concediu de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate. Potrivit art. 50 alin. 2 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă art. 411alin.1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică, asimilat acestora, din Legea 50/1996.
Din interpretarea gramaticală a titlurilor celor două acte normative, rezultă fără dubiu că Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, iar OUG 177/2002 se referă doar la salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și ale personalului asimilat acestora. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, prin urmare dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu le sunt aplicabile, astfel acordarea primelor de concediu personalul auxiliar pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 are ca temei juridic dispozițiile art. 411alin 1 din Legea 50/1996 care au rămas în vigoare până la apariția noii legi de salarizare a acestei categorii de personal.
In aceste condiții, nu poate fi reținută incidența în cauză a Deciziei nr. XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dacă în dispozitivul acesteia se face referire la magistrați și personalul auxiliar.
În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară ale căror calcule nu au fost contestate de către Tribunalul Covasna, care în urma verificării potrivit adresei de la fila 93 specificat că sumele sunt corect calculate de expert raportat la pretențiile reclamantelor.
Având în vedere succesiunea în timp a reglementărilor legale privind salarizarea personalului auxiliar, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, și pe cale de consecință a fost admisă, sens în care a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești cu titlu de prime de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul, care face parte integrantă din sentință, potrivit dispozitivului sentinței, precum și actualizarea sumelor acordate în raport de rata inflației începând cu data pronunțării prezentei până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către recurenta Curtea de Apel Brașov, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de recurenta Curtea de Apel Brașov, se arată că, prima instanță nu a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 2003 și până la introducerea cererii de chemare în judecată.
O altă critică vizează faptul că, nu a fost analizată excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Brașov, pentru perioada 1.01.2003-1.07.2005.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamanta este îndreptățită la plata sumelor de bani solicitate, pentru că plata acestora a fost suspendată succesiv prin legile bugetare, din rațiuni de politică economico financiară și bugetară a statului.
Se mai arată că în perioada cuprinsă între anii 2001-2006 dreptul la primă de vacanță nu a fost niciodată scadent, ipoteză în care plata lui nu putea fi făcută decât dacă prin lege se instituie expres o asemenea obligație, dat fiind faptul că drepturile care se plătesc de la bugetul de stat sunt supuse principiului legalității și nu principiului consensualismului, fiind exclusă acordarea acestora în lipsa unui text de lege.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, sentința este criticată pentru modul de soluționare al excepției lipsei calității procesual pasive a acestei părți.
Se mai arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea și salarizarea intimatei și prin urmare nefiind vorba de raporturi de muncă directe între părți, nu trebuia respinsă excepția lipsei calității procesual pasive acestei recurente.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs, acțiunea reclamanților este nefondată, invocându-se succesiunea actelor normative în materie, iar în ceea ce privește acordarea sumelor de bani, reactualizate cu rata inflației, nici acest capăt de cerere nu putea fi admis, decât din momentul cererii de chemare în judecată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile nu sunt întemeiate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de apel Brașov, excepția prescripției dreptului material la acțiune nu poate fi primită, având în vedere faptul că dreptul la acțiune s-a născut la momentul în care a încetat măsura suspendării plății primei de vacanță, suspendare ce a fost dispusă prin legile bugetare, până în anul 2006. În conformitate cu disp. art. 7 din decretul 167/1957, partea nu poate fi sancționată pentru pasivitate atâta timp cât nu s-a născut dreptul material la acțiune.
Prin urmare în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, procedând la analizarea pe fond a cauzei.
Cât privește calitatea procesual pasivă a Curții de Apel Brașov, până la data de 1.07.2005, această excepție nu poate fi admisă, având în vedere că reclamanta este angajată în cadrul Judecătoriei Tg.S în calitate de grefier, judecătorie care face parte din Curtea de Apel Brașov.
Prin urmare raporturile de muncă în cadrul cărora se circumscrie și prezentul litigiu, sunt stabilite între reclamantă și Curtea de Apel Brașov, în calitate de angajator.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei,prima instanță a motivat suficient de amplu și bine argumentat drepturile deduse judecății, îndeosebi după pronunțarea încheierii de îndreptare a erorii materiale a deciziei XXIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Drepturile reclamantei sunt cu atât mai mult întemeiate cu cât legea bugetului de stat pentru anul 2007 nu a mai prevăzut măsura suspendării plății primelor de vacanță.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticile formulate de acesta cu privire la lipsa calității procesual pasive a acestei părți, urmează să fie respinse. Din conținutul dispozitivului rezultă că această parte a fost obligată să pună la dispoziție sumele de bani solicitate, astfel că nu este necesară existența unor raporturi juridice directe de muncă, între părți.
Legat de plata sumelor reactualizate, trebuie menționat că această reactualizare ține executarea integrală a obligației, întrucât sumele de bani în discuție au înregistrat o scădere valorică prin efectul inflației, lucru care nu poate fi suportat de creditor. Prin urmare instanța de fond în mod corect a dispus plata sumelor de bani cu aplicarea coeficientului de inflație.
Referitor la fondul cauzei, pentru toate argumentele mai sus arătate instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar cererea de recurs va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin, împotriva sentinței civile nr.1285/2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: /15.01.2008
Dact: MD/16.01.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Rodica Popa, Nicoleta Grigorescu
