Drepturi salariale (banesti). Decizia 7279/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7279
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
-- --- Judecător
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 2685/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G și G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr. 2685/27.05.2009, Tribunalul Gorj, a dmis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimată.
A admis actiunea în parte formulata de, G, G impotriva intimatilor Curtea de Conturi a României.
A obligat intimata la la plata către petenți sporului de de confidentialitate aplicate la salariul de incadrare în procent de 15% pe perioada 01.03.2006- 27.05.2009, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la momentul datorării până la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor formulată de intimată.
A obligat chemata în garanție Ministerul Finanțelor să aloce către intimată, fondurile necesare privind plata sporului de confidențialitate acordat.
A respins acțiunea pentru perioada 01.01.2006-09.03.2006 ca prescrisă.
A respins capătul de cerere privind acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate ca prematur formulată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că petenții sunt angajati in cadrul în cadrul Camerei de Conturi G din cadrul Curții de Conturi a României în calitate de controlori financiari și au solicitat acordarea sporului de confidențialitate de 15%.
Prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de munca și după încetarea acestuia, sa nu transmită date sau informații de care au luat cunostinta în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de munca sau în contractele individuale de munca.
Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpa la plata de daune-interese.
Deosebit de remunerația de baza astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importantei sociale a serviciilor profesionale pe care aceasta le executa, în temeiul art. 25 si 26 din Codul Muncii <LLNK 12003 53 10 202 25 35> petentii pot negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Potrivit art.13 din OUG123/2003 sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Categoriile de personal, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Cum petenții prin specificul activitatii desfasurate, respectiv de controlori financiari, intra in posesia unor date cu caracter confidential aceastia sunt indreptatiti la acordarea sporului de confidentialitate aplicat la salariul de baza.
În ceea ce privește solicitarea petenților de a obliga intimatele la plata pentru viitor a sporului de confidențialitate, instanța a constatat că acest capăt de cerere este prematur introdus întrucât, sub aspectul dreptului muncii, drepturile salariale se cuvin și se acordă salariatului în urma prestării de către acesta a activității (care face obiectul contractului individual de muncă), deci, pe parcursul derulării raporturilor de muncă dintre angajator și angajat. Or, deși contractele individuale de muncă se încheie de regulă pe perioadă nedeterminată, nu se poate aprecia în mod anticipat durata raporturilor de muncă, natura acestora și în consecință natura și componența drepturilor salariale.
Din economia textelor legale amintite rezulta ca intimatii sunt obligati sa plateasca petenților sporul de confidentialitate de 15 % aplicate la salariul de incadrare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta Curtea de Conturi a României arătă că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a prev. art.27 din OG 137/2000, art.1 al. (2) și art.6 din OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Se arată că, în OUG 160/2000 în baza căreia se face salarizarea controlorilor financiari nu conține nici o reglementare privind acordarea sporului de confidențialitate pentru controlorii financiari.
În mod greșit instanța de fond făcut în mod greșit aplicarea dispoz, art.27 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fără a se raporta la prev. art.2 al.1 din același act normativ ce definește clar noțiunea de discriminare.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1325/04.12.2008 a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și a constatat că dispoz. OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care, din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurenta DGFP G în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României, într-un litigiu de muncă, între Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi a României neexistând nici un fel de raporturi.
Recursurile sunt fondate.
Salarizarea reclamanților se face potrivit OUG nr.160/2000 cu modificările și completările ulterioare, iar aceste acte normative nu conțin nici o reglementare cu privire la acordarea sporului de confidențialitate pentru controlorii financiari.
Faptul că alte acte normative ar prevede acest spor pentru alte categorii de salariați nu conduce la concluzia că acest spor trebuie acordat și reclamanților, deoarece, așa cum a stabilit și Curtea Constituțională diferențierea indemnizațiilor sau salariilor pentru diferiți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorilor, iar dispozițiile Ordonanței 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Faptul că personalul Curții de Conturi, are potrivit legii 94/1992, acces neîngrădit la acte, documente și informații necesare exercitării controlului, și că dețin certificate ORNIS, lucru de altfel nedovedit în speță, nu poate conduce de asemenea la concluzia că acțiunea reclamanților este întemeiată, atât timp cât, așa cum s-a arătat, nu există o prevedere legislativă care să le confere acest drept.
Recursul formulat de recurentul chemat în garanție este fondat.
Potrivit art. 60 din Codul d e procedură civilă, partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care "a căzut în pretenții" posibilitatea de se despăgubi. In condițiile respingerii cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție formulată de pârât urmează fi respinsă, pârâtul nefiind "căzut în pretenții" în sensul prevăzut de art. 60 din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.2 pr.civilă, se vor admite ambele recursuri, în sensul că se va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 2685/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G și G, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința nr.2685/27.05.2009, respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Manuela Preda - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehn./Ex.3/16.12.2009
/
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Manuela Preda
