Drepturi salariale (banesti). Decizia 730/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 730/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, și -ia împotriva sentinței civile nr.1162/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dintr-o eroare în referatul întocmit la data de 27 aprilie 2009 de serviciul arhivă al Curții de Apel Alba Iuliaa propus fixarea termenului de judecată în vederea constatării perimării, întrucât potrivit Încheierii de ședință din 19 martie 2009 prezenta cauză a fost suspendată potrivit dispozițiilor art.244 al.1pct.1 cod procedură civilă până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunțate de ICCJ în privința sporului de confidențialitate solicitat de reclamanți
Față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub nr- reclamanții, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL ALBA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, au solicitat sa fie obligați pârâții Tribunalul Alba și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii precum și pe viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație; s-a solicitat efectuarea mențiunilor respective în carnetul de muncă; să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că s-au acordat sporuri salariale unor categorii de salariați care gestionează informații clasificate.
S-au invocat prevederile art.3 din legea nr.444/2006 de aprobare a OG 19/2006 care prevede că pentru păstrarea confidențialității, în funcția de certificatul - avizul - de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
S-au mai invocat și prevederile art.15 al.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Se concluzionează că intenția legiuitorului este clară în sensul de a acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute de legea nr.444/2006.
Se consideră de către reclamanți ca din moment ce o bună parte din funcționarii publici gestionează informații clasificate sub supravegherea procurorilor, în aceeași măsură și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor gestionează și manipulează astfel de informații.
În drept s-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000, art.20 al.3 din legea nr.656/2002 și art.3 din OG nr.19/2006.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondate, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000; astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a depus întâmpinare și de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând-o prin aceea că între Ministerul Justiției și acest pârât nu există raporturi obligaționale de garanție sau despăgubiri.
Pe fondul cauzei se afirmă că existența discriminării trebuie corectată prin legea salarizării personalului auxiliar reprezentând exclusiv o problemă de legiferare, doar legiuitorul fiind cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Pe de altă parte, OG nr.8/2007 nu prevede un astfel de spor pentru personalul auxiliar.
Așadar, în mod greșit își întemeiază reclamanții acțiunea pe prevederile legii nr.50/1996 cât timp prin art.30 lit.a din OG nr,8/2007 este prevăzută în mod expres abrogarea respectivei legi.
Prin precizarea de acțiune 22-23, reclamanții au solicitat introducerea in cauza a paratei Curtea de Apel alba Iulia si a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.
În cauză a fost introdus și pentru opozabilitate care a precizat prin adresa de la 24, că lasă la aprecierea instanței oportunitatea numirii consiliului ca expert in cauza.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâților Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor, reclamanții prin reprezentant, susțin argumente si apărări străine de natura cauzei, precizând că li se cuvine acordarea sporului de 15 % pentru condițiile periculoase deși obiectul acțiunii este acordarea unui spor de confidențialitate, astfel că pentru considerentele enunțate instanța urmează sa înlăture aceste susțineri precum si actele in probațiune depuse in acest sens.
Examinând excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor, instanța a găsit-o ca întemeiata si ca urmare a respins acțiunea civila formulata in contradictoriu cu acest pârât în condițiile in care acesta nu are atribuții privind salarizarea personalului auxiliar, neexistând raport juridic obligational raportat la acest pârât.
Prin sentința civilă nr.1162/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor. S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și -ia împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamantele nu au calitate de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajate ale instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță,pentru a le fi aplicabile prevederile OG nr.18/2006 și cele ale Legii nr.444/2006.
S-a mai avut în vedere Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că acest spor nu se cuvine magistraților, neexistând astfel justificare de acordare a lui reclamantelor în calitatea lor de personal auxiliar.
Totodată, nici incidența dispozițiilor OG nr.137/2000 nu a fost apreciată ca aplicabilă speței neputând fi reținută o situație comparabilă cu alte categorii profesionale pentru a se putea constata existența discriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii.
În expunerea de motive invocă lipsa considerentelor hotărârii.
Apoi, arată că instanța nu a avut în vedere hotărârea de discriminare privind stabilirea existenței sau inexistenței discriminării și nu a cercetat situația în care se află în raport de categoriile socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificative și criteriile tratamentelor diferențiate.
Susțin apoi că obligația de confidențialitate le revine potrivit art.78 al.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul deontologic și invocă în susținerea recursului Directiva 200/EC/78, nr.OUG57/2000, nr.OG137/2000, nr.OG38/2003, nr.OUG123/2008, nr.OG19/2006, nr.OG6/2007, Legea nr.656/2002, nr.OG64/2006, nr.OG10/2007, art.26 raportat la art.1 și 295 al.2 codul muncii.
Totodată, arată că prevederile Hotărârii nr.237/2007 nu trebuiau avute în vedere în motivarea hotărârii, întrucât nu au invocat-o în acțiune, iar lipsa certificatelor ORNIS susțin că nu li se poate imputa întrucât această obligație incumbă conducerii instanței.
Prin întâmpinare (23-24) pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, potrivit art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Bas olicitat prin întâmpinare (25-27) respingerea recursului ca nefondat, invocând totodată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art.1, 3, 7 și 8 din Decretul nr.167/1958 și art.283 codul muncii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca întemeiat, urmând a-l admite în baza art.312 cod pr.civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantele au înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâți, Tribunalul Alba, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, pentru acordarea sporului de confidențialitate de 15%, actualizat și efectuarea mențiunilor privitoare la acesta în carnetele de muncă.
În baza principiului disponibilității părților, ulterior reclamantele au înțeles să cheme în judecată și pârâta Curtea de Apel Alba Iulia cât și CNCD, formulând și depunând la dosarul cauzei o precizare de acțiune în acest sens (22-23).
Deși instanța de fond ia act de existența acestei precizări prin încheierea de ședință din 10.10.2007, dispunând și procedând la citarea celor două instituții în cauză, Curtea de Apel în calitate de pârâtă, iar CNCD pentru opozabilitate, atunci când pronunță hotărârea în prezent atacată, omite a se pronunța prin dispozitiv asupra acestora fie pe fond, fie în privința calității, deși se face vorbire despre existența precizării de acțiune în considerentele hotărârii.
Drept urmare, prin nepronunțarea față de toate părțile chemate în judecată și implicit prin necomunicarea ulterioară a hotărârii atacate, se apreciază că s-au încălcat normele de procedură, pricinuindu-se reclamantelor o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate.
Astfel, în baza art.304 pct.5 cod pr.civilă raportat la art.312 al.(1), (3) și (5) cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza și celelalte aspecte critice invocate prin intermediul motivelor de recurs, cât și excepția prescripției materiale a dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare de intimatul Ministerul Justiției și Libertăților
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, -ia împotriva sentinței civile nr.1162/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, Semnează, Prim Grefier, |
Red.
Tehred. SM.ex.2/17.07.2009.
Jud.fond;,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
