Drepturi salariale (banesti). Decizia 734/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.734/CM
Ședința publică de la 15 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.1684/14 august 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, -.a,.8, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Totodată a învederat instanței că intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare la data de 20 noiembrie 2009.
Instanța, având în vedere că recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Spitalul Județean de Urgență Tad eclarat recurs la data de 25 septembrie 2009 împotriva sentinței civile nr. 1684 din 14 august 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea adresată acestei Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului Spitalul Județean de Urgență T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata drepturilor salariale, reprezentând diferența
dintre drepturile bănești calculate conform dispozițiilor art. 18, alin. 2 din Legea nr. 104/2003, Legea nr. 125/2005, nr.OUG 115/2004 și salariul efectiv primit de la data de 1 ianuarie 2005 până la data de 30 septembrie 2005, reactualizate cu indicele de inflație.
În motivare, reclamanta a arătat că, începând cu data de 1 ianuarie 2005 beneficiat de salarii majorate conform art. 32 din nr.OUG 115/2004, modificată prin Legea nr. 125/2005, dar care nu se situează la limita maximă prevăzută în anexa I, care stabilește o nouă grilă de salarizare.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 125/2005, nr.OUG 1/2000 și contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 - 2007.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că reclamanta a solicitat la data de 17 noiembrie 2008 drepturi bănești pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005.
Pe fondul cauzei, pârâtul a menționat că la data intrării în vigoare a nr.OUG 115/2004, respectiv 1 ianuarie 2005 nu mai exista obligativitatea ca salariile pentru medicina legală să fie cu 100% mai mari decât de celelalte categorii de personal sanitar.
Prin sentința civilă nr. 1684 din 14 august 2009 Tribunalul Tulceaa respins excepția tardivității, ca nefondată.
A admis acțiunea formulată de reclamantă. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.434 lei net reprezentând diferențe salariale neachitate pentru perioada 1.01.2005 -30.09.2005, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective, precum și la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea în anul 2006 și înregistrată sub nr. 275, a chemat în judecată Spitalul Județean de Urgență T, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul lunar calculat cu aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG nr. 1/2000 modificată și aprobată prin Legea nr. 459/2001 și salariul efectiv primit pentru perioada ianuarie 2003 - 31 2004, actualizate la indicii inflației.
Tribunalul Tulcea, prin Sentința civilă nr. 2719 din 6 octombrie 2006, dispus obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență T la plata către reclamanta a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul lunar calculat cu aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. 1 din nr.OG 2000 modificată și aprobată prin Legea nr. 459/2001 și salariul efectiv primit pentru perioada ianuarie 2003 - 31 2004, actualizate la indicii inflației.
Tribunalul Tulceas -a pronunțat la data de 6 octombrie 2006 în sensul admiterii cererii reclamantei întrucât pârâtul nu i-a calculat acestuia drepturile
salariale aferente perioadei ianuarie 2003 - 31 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 1/2000 modificată și aprobată prin Legea nr. 459/2001.
Ori, având în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, instanța de fond a constatat că excepția tardivității este nefondată și a respins-o întrucât reclamanta a aflat la data de 6 octombrie 2006 că nu i-au fost calculate corect drepturile salariale aferente perioadei ianuarie 2003 - 31 2004, după ce Tribunalul Tulceas -a pronunțat prin Sentința civilă nr. 2719, iar prezenta cerere de chemare în judecată prin care solicită drepturile salariale în continuare (ianuarie 2005 - septembrie 2005) a formulat-o la data de 17 noiembrie 2008.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția de biolog principal în cadrul Serviciului Medico-Legal Județean T în perioada ianuarie 2005 - septembrie 2005.
OUG nr. 115/2004, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005 la art. 32 pct. 1 prevede că: "In anul 2005 salariile de bază individuale ale personalului din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar se stabilesc pentru luna octombrie prin aplicarea unui procent de majorare în limita procentelor de majorare prevăzute pe funcții, grade și trepte profesionale în anexa nr. VI".
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că, "începând cu luna ianuarie 2005 se acordă 45% din creșterea rezultată ca diferență între salariul de bază individual stabilit potrivit alin. 1 și salariul de bază avut în luna 2004, iar diferența se acordă începând cu luna octombrie 2005".
Analizând raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, se poate observa că diferența de venit între cel calculat conform Legii nr. 125/2005 și cel efectiv primit este de 1.760 lei, iar valoarea actualizată până la data de 31 martie 2009 este în cuantum de 2.434 lei.
Față de aceste considerente, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.434 lei net reprezentând diferențe salariale neachitate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005.
Având în vedere că, de la data de 31 martie 2009 și până la data executării prezentei hotărâri va trece o perioadă de timp, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească reclamantei diferențele salariale actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Întrucât reclamanta a efectuat cheltuieli în acest proces, iar cererea i-a fost admisă, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. Tribunalul a respins în mod eronat excepția prescripției dreptului la acțiune fără a observa că termenul de prescripție trebuia calculat din anul 2005 și era împlinit în luna noiembrie 2008.
A învederat că litigiul din anul 2006 privit o altă perioadă și cu totul alte drepturi, astfel că nu poate constitui un motiv de întrerupere a prescripției.
2. Articolul 27 din nr.OUG 1/2000 este aplicabil până la data intrării în vigoare a nr.OUG 115/2004, respectiv 1 ianuarie 2005, astfel că de la acest moment nu mai există obligația ca salariile pentru medicina legală să fie cu 100% mai mari decât cele ale celorlalte categorii de personal sanitar.
3. În ceea ce privește cheltuielile de judecată de 1.100 lei, reprezentând raportul de expertiză, a apreciat că suma este mult prea mare ținând cont de complexitatea cauzei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat cu precizarea că Tribunalul nu a invocat excepția prescripției înainte de administrarea probei cu expertiză contabilă, astfel că a fost nevoită să efectueze cheltuieli în sumă de 1.100 lei.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, va admite recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 17 noiembrie 2008, reclamanta a solicitat obligarea Spitalului Județean de Urgență T la plata drepturilor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2005 - până la 30 septembrie 2005, reactualizate cu indicele de inflație.
Articolul 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) dispune: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Aplicând regula conferită de textul de lege mai sus arătat rezultă că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată cu depășirea termenului de 3 ani, ținând cont și de faptul că pentru fiecare salariu lunar începând cu luna ianuarie 2005 termenul se împlinește în luna corespunzătoare a anului 2008.
Drept urmare, Tribunalul Tulceaa pronunțat sentința civilă pe fondul pretenției, fără a observa că reclamanta a formulat cererea cu depășirea termenului prevăzut de lege, dreptul la acțiune al acesteia fiind prescris.
Incidența acestei excepții de fond face de prisos analiza celorlalte critici formulate de către recurent, iar consecința temeiniciei ei atrage admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile și respingerea acțiunii ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtulSPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.1684/14 august 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, -.A,.8, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. rec. jud. -/8.01.2010
gref.
2 ex./8.01.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
