Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.732/CM
Ședința publică de la 15 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SERVICII SA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.880/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -, nr.73,.3,.7, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Serviciu, avocat, conform delegației de substituire nr.147 depuse la dosarul cauzei, iar pentru intimatul reclamant, avocat -, conform împuternicirii avocațiale din 14.12.2009 depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Fiind întrebați, atât apărătorul recurentei pârâte cât și apărătorul intimatului reclamant arată că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile au arătat că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză, în temeiul disp.art.150 pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fondul cauzei respingerea în totalitate a pretențiilor reclamantului.
Precizează apărătorul recurentei pârâte că suplimentările salariale menționate în art. 176 alin.1 din CCM la nivel de ramură și art. 170 alin.1 din CCM la nivel de grup unități au fost incluse în salariul de bază încă din anul 1976 și ulterior în anul 2000.
În anul 2002, textul art. 168 din CCM nu suferă nici o modificare, părțile menținând textul redactat încă din anul 2000, cu privire la introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă. Ulterior, și în anii: 2002, 2005, 2008, de câte ori s-au negociat drepturile, aceste prevederi au fost preluate și toate suplimentările salariale au fost introduse în salariile de bază.
Consideră apărătorul recurentei pârâte că instanța de fond, în mod eronat a reținut faptul că din anul 2003 aceste suplimentări salariale pentru toamnă nu au fost introduse în salariul de bază, făcându-se referiri numai la cea pentru Paști și
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.
Solicită apărătorul intimatului să se constate că aceste drepturi trebuie acordate, raportat la CCM la nivel de unitate și ramură, ținând seama de drepturile pe care reclamantul le avea înainte ca sucursala ar să fie preluată de către SC Servicii SA.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Servicii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea a 4.000 mc gaze naturale, pentru perioada 2006-2008 și la plata contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă în cuantumul unui salariu minim la nivel de SNP, pentru aceeași perioadă, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că până în anul 2005 fost angajat al, fiind ulterior transferat la societatea pârâtă la data de 01.07.2005, în baza unui protocol încheiat între cele două societăți.În cuprinsul acestui protocol se prevedea obligația pârâtei de a le respecta salariaților preluați toate drepturile derivate din contractele individuale de muncă încheiate cu SNP, precum și cele stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul acestei unități.
Reclamantul a mai susținut că prin art.176 din CCM la nivel se stabilea dreptul salariaților la plata unui ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc gaze naturale la prețul zilei, acest drept fiind prevăzut și în prezent în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În ce privește suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, aceasta a fost reglementată prin dispozițiile art.170 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, reglementare ce se regăsește și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură petrol, gaze și energie electrică.
În drept, au fost invocate prevederile art. 283 lit.c, art.161 alin.4 și art.236 alin.4 Codul muncii, art.1088 civ. art.30 și art.243 din Legea 130/1996.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere referitor la plata contravalorii a 4.000 mc gaze naturale aferente anilor 2006 și 2007.
În susținerea acestei excepții, pârâta a învederat că pretențiile ce formează obiectul acestui capăt de cerere nu se circumscriu drepturilor salariale, astfel încât sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, prin care se prevede un termen de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cererii, pârâta a susținut că la data preluării reclamantului de la SNP, contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul acestei unități pentru anul 2005 nu conținea nici o reglementare referitoare la ajutorul material pretins constând în contravaloare a 4000 mc gaze naturale, această suplimentare fiind inclusă în salariul de bază încă din anul 1997.Formularea din art.176, invocat de reclamant, a fost preluată în CCM la nivel până în anul 2008, când s-a prevăzut în mod expres că acest articol a rămas fără obiect încă din 1997.
Referitor la plata contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă, pârâta a susținut că în aplicarea art. 170 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, încă din anul 2000, această suplimentare solicitată de reclamant a fost introdusă în salariul de bază, astfel cum rezultă din art.168 alin.2 din CCM pentru perioada 2000-2004.
De asemenea, în cuprinsul capitolelor privind protecția socială a salariaților din CCM la nivel pentru anii 2006-2007, respectiv 2007-2008, nu se regăsește nici un text care să oblige societatea la acordarea acestui spor.
Prin sentința civilă nr.880/19.08.2009 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea.
A obligat pârâta la plata către reclamant a unui salariu minim pe societate, reprezentând suplimentare pentru aprovizionare de toamnă-iarnă corespunzător perioadei 2006 - 2007, actualizat cu indicele de inflație și cu dobânda legală, la data plății efective.
A respins ca prescris capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata c/val. a 4.000 mc gaze naturale pentru anii 2006, 2007.
A respins celelalte pretenții ca nefondate.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Procedând la soluționarea cererii, instanța s-a pronunțat cu prioritate, potrivit art.137 proc.civ. asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere referitor la plata contravalorii celor 4000 mc gaze naturale, pretenții aferente perioadei 2006-2007.
Prin încheierea interlocutorie din 29.04.2009 instanța a admis excepția invocată de pârâtă, reținând că nu a fost respectat termenul de prescripție de 6 luni, calculat de data la care reclamantului i s-ar fi cuvenit drepturile bănești pretinse prin cererea de față.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a apreciat că pretențiile ce formează obiectul acestui capăt de cerere nu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
1.Cu privire la contravaloarea celor 4000 mc gaze naturale pentru anul 2008
Reclamantul a fost salariatul SNP până la data de 01.07.2005, când prin Protocolul încheiat de această societate cu SERVICII a fost preluat de, cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă la nivelul - Sucursala ar ( fila 13 ).
Conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 rep. contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Astfel fiind, la data încheierii protocolului de preluare a activelor și a personalului aferent, părțile urmau a avea în vedere prevederile referitoare la salarizare cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel SNP.
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel în anul 2005 s-a menționat în art. 176 alin. 1 că,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997.
Pe cale de consecință, acest drept cuprins în capitolul,Protecția socială nu a fost negat salariaților cărora le este aplicabil contractul colectiv de muncă, însă partenerii sociali au stabilit prin voința comună că aceste drepturi sunt incluse în valoarea drepturilor salariale acordate, încă din anul 1997.
Același punct de vedere a fost exprimat de comun acord de partenerii sociali cu ocazia semnării și înregistrării la.B a Actului adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la.B sub nr. 1090/22.02.2008( filele 84 - 100 ),care a menționat în referire la textul art. 176 alin. 1 că începând cu anul 1997 acest articol a rămas fără obiect față de mențiunea compensării ajutorului material menționat prin CCM /1997.S-a reafirmat în aceste condiții voința partenerilor sociali ca acest ajutor să nu se mai acorde distinct, rămânând astfel cum s-a stabilit încă din anul 1997, inclus în salariul angajaților, până la o nouă reanalizare a acestui text- fila 87.
Astfel fiind, în măsura în care această clauză nu a fost contestată sub aspectul legalității, prevederile sale se impun cu forță de lege ambelor părți semnatare ( administrație și patronat ), dar și salariaților, iar aceștia din urmă nu pot pretinde distinct acordarea acestor drepturi, cu încălcarea disp. art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996
Din analiza contractului colectiv de muncă valabil în cadrul societății pârâte în anul 2008, rezultă că în cadrul capitolelor "Salarizare" și "Protecție socială" părțile semnatare nu au mai inclus ajutorul material pentru gaze, tocmai în considerarea împrejurării că acesta era deja cuprins în salariul de bază.
Nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului referitoare la acordarea acestui ajutor material în temeiul art.187 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, întrucât și prin aceste dispoziții se prevedea obligația angajatorului de a acorda respectivele drepturi bănești numai în cazul în care nu au fost compensate prin majorarea salariului de bază.
Pentru toate considerentele expuse, pretențiile reclamantului referitoare la plata contravalorii a 4000 mc gaze naturale pentru anul 2008 vor fi respinse ca nefondate.
2.Cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă
eclamantul și-a întemeiat acțiunea pe primele texte ale art. 170 din CCM la nivel de grup de unități, făcând totdată referire și la prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Potrivit textului invocat, salariații unităților semnatare ale contractului colectiv de muncă urmau a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, într-un cuantum minim de un salariu minim pe agent economic.
În cauză, textul art. 170 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup unități din industria petrolieră a fost preluat, în esență, în Contractul colectiv de muncă pentru perioada 1998 - 2002.
Potrivit art. 168 alin.1 și 2 din CCM la nivel pe anul 2002: "Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
Începând cu anul 2003, despre aceste suplimentări nu s-a mai făcut vorbire în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, alineatul 2 privind exclusiv introducerea în salariul de bază pentru 2003 doar a suplimentărilor cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
În speță, părțile Contractului colectiv de muncă la nivel de au convenit asupra aplicării clauzei cuprinse în art. 168 alin. 3 din contractul colectiv de muncă, prevăzându-se că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pe anul 1998, iar din aplicarea normelor de interpretare legală rezultă faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și în anii în următori. Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale ar fi fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea convenție fiind făcută doar în anul 2008.
Prin urmare, la data transferului său la, reclamantul era îndreptățit la plata suplimentării salariale aferente aprovizionării de toamnă-iarnă, în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel.
acestui contract colectiv de muncă a încetat însă în privința reclamantului la data de 16.12.2005, în condițiile anterior expuse în considerente, de la acest moment raportarea urmând a se realiza la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
Or, în cuprinsul acestui contract nu se mai face referire la drepturile salariale menționate, acestea nefiind incluse de altfel în salariul de bază al angajaților preluați de la.
Drept urmare, pornind de la prevederile art. 241 Codul Muncii, potrivit cu care clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel (lit. c), urmează a se reține că reclamantul poate beneficia de toate drepturile salariale prevăzute prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură petrol, gaze și energie electrică.
Nu va avea vreo relevanță împrejurarea că prin clauzele contractului inferior se prevedeau până la acea dată alte drepturi salariale față de cele reglementate prin contractul la nivel de ramură; singura cerință impusă de lege este aceea prevăzută prin art.8 alin. 2 și 3 din Legea nr. 130/1996.
Prin art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, valabil pentru anii 2006-2007,s-a prevăzut acordarea unei suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prin raportare la nivelul unui salariu minim pe agent economic. Pentru această perioadă, pârâta datorează prin urmare reclamantului drepturile salariale stabilite printr-un contract colectiv de muncă ce își produce efecte și în privința sa.
Întrucât pentru anul 2008 reclamantul nu a probat existența unei prevederi contractuale similare care să îl îndreptățească la plata acestor suplimentări salariale, pretențiile aferente acestei perioade vor fi respinse ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Servicii
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Soluția instanței de fond este netemeinică, rezultând dintr-o interpretare greșită a clauzelor din contractele colective de muncă aplicabile.
Este real că în art.176(și nu art. 170 cum greșit menționează instanța de fond) din CCM la nivel de ramură s-a prevăzut că salariații vor beneficia de o suplimentare salarială pentru aprovizionare toamnă - iarnă, însă condițiile și criteriile de stabilire se vor stabili in CCM-urile încheiate la nivelurile inferioare, prin negociere cu sindicatele(alin.3 și 4 din art. 176 din CCM la nivel de ramură).
Art. 170 indicat de către instanță ca temei al soluției adoptate se regăsește însă în CCM la nivel de grup de unități, care are aceeași formulare ca art. 176 din CCM la nivel de ramură.
Din analiza acestor texte rezultă, fără putință de tăgadă, că această suplimentare salarială se va acorda numai pe bază de negociere între partenerii de dialog social.
Pornind de la acest principiu, partenerii de dialog social, în decursul timpului, au depus eforturi pentru includerea tuturor suplimentărilor salariale menționate în art. 176 alin.1 din CCM la nivel de ramură ți art.170 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități, în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel se explică rațiunea pentru care partenerii de dialog social au înțeles ca în anul 2000, în redactarea textului art. 168 alin.1 să nu mai prevadă printre suplimentările salariale și aprovizionarea pentru toamnă(astfel cum era prevăzut în anul 1997), deoarece aceasta fusese deja inclusă în salariul de bază.
În anul 2002, textul art. 168 din CCM nu suferă nici o modificare, părțile menținând textul redactat încă din anul 2000, cu privire la introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea toamnă.
În anul 2003, se încheie actul adiționalnr.1923/11.11.2003, înregistrat la B sub nr.9214/11.11.2003, prin care părțile înțeleg să modifice numai alin.2 al.art. 168 din CCM, față de vechea formulare existentă în anul 2002. Astfel noul text al.alin.2 a avut următoarea redactare:"începând cu anul 2003, suplimentările de la alin.1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității ți în condițiile negociate de și SNP.
În anul 2005m alin.1 al.art.168 prevede numai acordarea de suplimentări salariale pentru Paști și C și se menționează, în alin.2, că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază, începând cu anul 2003, potrivit actului adițional mai sus menționat.
În anul 2008, prin actul adițional înregistrat la B sub nr.1090/2008, partenerii de dialog social înțeleg să lămurească interpretarea art. 168, alin.1 și 2 din vechile formulări. Astfel, în conformitate cu noile prevederi modificate ale art. 168, alin.1,2, părțile exprimă fără echivoc faptul că prevederile anterioare ale alin.1 din art. 168 au devenit inaplicabile, începând cu anul 2003, în ceea ce privește suplimentarea salarială de Paști și C, deoarece acestea fuseseră anterior introduse în salariul de bază începând cu anul 2003.
Față de considerentele arătate, recurenta apreciază că este eronată motivarea instanței de fond prin care aceasta afirmă că în anul 2003 nu s-a mai făcut vorbire despre introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru toamnă, făcându-se referiri numai la cea pentru Paști și
Consideră recurenta că nu mai era necesar ca din anul 2003 să se menționeze includerea în salariul de bază a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, deoarece aceasta fusese cu mult anterior inclusă în salariu.
Din cronologia modificărilor prezentate, rezultă că părțile au depus eforturi ca suplimentările salariale să fie incluse în salariul de bază. Acest lucru nu s-a putut înfăptui printr-o singură modificare, într-un singur an, fiind necesară o perioadă mai îndelungată de timp.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul până la data de 01.07.2005 când prin protocolul încheiat de această societate cu Servicii a fost preluat de P cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă la nivel Sucursala ar.
Prin urmare, la data încheierii protocolului, Servicii s-a angajat să respecte drepturile și obligațiile salariaților preluați, reglementate prin contractul colectiv de muncă la nivel SA - Sucursala ar.
Potrivit art. 169 alin. 1 din Codul Muncii salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator potrivit legii.
- alin.(2) Drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
La data încheierii protocolului era în vigoare OG48/28.08.1997 privind stabilirea unor măsuri de protecție socială a salariaților în cazul transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor sau părților sociale ale societăților comerciale.
Prin art. 3 din OG48/28.08.1997 se prevedea că în cazul transferului total sau parțial al dreptului de proprietate asupra unei societăți comerciale, noul proprietar preia drepturile și obligațiile existente la momentul transferului cu privire la a) CCM, b) contractele individuale de muncă și alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare.
În conformitate cu art. 4 alin. 3 din același act normativ: " la data expirării contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului dreptului de proprietate, părțile vor renegocia clauzele acestuia în condițiile legii.".
În temeiul protocolului de preluare pârâta s-a obligat să respecte prevederile CCM aplicabil la nivel pe anul 2005, anul în care s-a efectuat preluarea.
Pentru anii 2006-2007, perioadă pentru care se solicită c) valoarea aprovizionării toamnă-iarnă, devin aplicabile prevederile CCM la nivel de unitate.
În contractele colective de muncă aplicabile la nivelul unității pe perioada 2006-2007 nu există nici un text prin care să se fi negociat între partenerii sociali acordarea acestui ajutor.
Însă prin art. 170 al.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră s-a prevăzut acordarea unei suplimentări salariale pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, prin raportare la nivelul unui salariu minim pe agent economic.
Potrivit art.11 alin. 1 lit. b din Legea 130/1996 republicată, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 238(1) din Codul Muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a interpretat prevederile art. 170 din CCM aplicabil la nivel de grup de unități din industria petrolieră în perioada relevantă, constatând că recurenta pârâtă trebuie să plătească în mod distinct suplimentările salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312. Pr. Civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de pârâta SC SERVICII SA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.880/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, str. -, nr.73,.3,.7, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/14.01.2010
- gref.-
2 ex./19.01.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
