Drepturi salariale (banesti). Decizia 759/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 759/R-CM
Ședința publică din 14 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICEprinDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr.179/F-CM din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Finantelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și intimații-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Finantelor PubliceprinDirecția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Având cuvântul asupra recursurilor formulate de Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.09.2008, reclamanții G, și, în calitate de personal conex (șoferi) au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați în solidar, primii doi pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 22 ianuarie 2006 și pe viitor, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților, iar pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii se arată că prin Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în art.47 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
OUG nr.177/2002 nu putea înlătura acest spor salarial fără o prevedere expresă, care să trimită la dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, în art.50 din aceasta vorbindu-se doar de o parte din Legea nr.50/1996, și nu de integralitatea ei.
La data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a mai arătat că acțiunea este întemeiată și pentru considerentul că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Acest spor este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din Primul Protocol adițional al ratificat de România prin Legea nr.30/1994.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului și a direcției județene a finanțelor publice, în susținerea căreia a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
Reclamanții pot solicita îndeplinirea obligației de plată a drepturilor salariale de către angajator - Curtea de APEL PITEȘTI. Acesta nu are niciun raport obligațional cu pârâții.
Direcția județeană a finanțelor publice, în calitate de ordonator terțiar de credite, utilizează creditele bugetare ce i-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor proprii și în niciun caz nu poate fi obligată la plată pentru salariații altor instituții.
S-a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, susținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, deoarece numai Ministerul Justiției poate răspunde în cauză, întrucât are atribuții privind salarizarea reclamanților și alte drepturi ale acestora, cererea fiind lipsită și de interes.
În concluzie, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamanții, în calitate de șoferi, nu sunt beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prin art.3 alin.3 din Legea nr.547/2004 se prevedea că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, funcțiile de agent procedural și aprod, textul fiind modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr.17/2006, în sensul că sunt conexe personalului auxiliar - funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Până la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, șoferii nu aveau calitatea de personal conex.
De altfel, nr.OG8/2007 nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar art.47 din Legea nr.50/1996, prevede acest spor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, șoferii neîncadrându-se în aceste categorii socio-profesionale.
În urma probelor administrate în cauză, Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.179/F-CM din 12 noiembrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare psihică de 50% începând cu data de 22 ianuarie 2006 și în viitor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că xcepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice A nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Interesul chemării în judecată a direcției județene a finanțelor publice, respectiv considerentul de opozabilitate rezultă din reglementarea plății cheltuielilor bugetare.
Acestea se fac, potrivit pct.4 din Anexa la Ordinul nr.1792/2002 privind aprobarea Normelor emise în baza art.19 lit.d) din Legea nr.500/2002, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate în condițiile legii, prin unitățile de trezorerie și contabilitate publică la care instituția publică își are contul deschis.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții fac parte în prezent din categoria personalului conex al instanțelor judecătorești, ocupând postul de șofer la Curtea de APEL PITEȘTI.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale incidente în materie - art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată - Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, s-a arătat în considerentele deciziei, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică astfel reglementat a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.147 alin.1 raportat la art.126 alin.1 din Constituție, Curtea a reținut că intră în competența instanțelor judecătorești controlul de constituționalitate al dispozițiilor din ordonanțele care nu mai sunt în vigoare, cum este nr.OG83/2000.
A concluzionat că fiind neconstituționale, dispozițiile art.I pct.42 din nr.OG83/2000 își încetează efectele.
Pornind de la interpretarea de mai sus și de la obligativitatea acesteia rezultând din prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a constatat că prevederile Legii nr.50/1996 vizau personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, în anexe fiind menționate și salariile agentului procedural și al aprodului.
Funcțiile de agent procedural și aprod sunt considerate conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și în forma inițială a Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Abia în forma aflată în vigoare din 22.01.2006, funcția de șofer este inclusă în categoria personalului conex celui auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești - art.3 alin.(3) din lege.
Acestei categorii de personal i se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr.567/2004 cu excepția anumitor dispoziții privitoare la pensionare, aspect precizat expres în forma ulterioară - art.901din lege.
Aceasta înseamnă că atât drepturile, cât și obligațiile reglementate prin statut, implicit normele privitoare la salarizare, se aplică, în considerarea specificului funcției, și personalului conex. despre prevederile Legii nr.50/1996, republicată - art.47, aplicabile și după apariția nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI.
Se arată, în motivarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond nu a avut în vedere și nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Nu s-a avut în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților au celelalte instituții pârâte cu care aceștia au raporturi de muncă.
În realitate, Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat. Față de Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator al reclamanților, nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin prezenta acțiune în justiție.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
1. La pronunțarea sentinței instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente și întrucât instanța a acordat reclamanților - personal conex drepturi salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați, neprevăzute de lege, a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
2. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea și încălcarea greșită a legii.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Potrivit art.1 din nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate, prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex, astfel cum este definit la art.3 din Legea nr.567/2004.
La data intrării în vigoare a nr.OG8/2007 șoferii aveau calitatea de personal contractual, fiind salarizați conform nr.OUG24/2000, iar nr.OG8/2007 nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, situație în care pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI se critică sentința instanței de fond ca nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se arată, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că perioada pentru care a fost obligată recurenta la plata acestor drepturi salariale a fost calculată în urma interpretării eronate a legii.
Astfel, funcția de șofer a fost inclusă în categoria personalului conex abia în forma legii în vigoare la data de 22 ianuarie 2006. Nu s-a reținut însă că modificările aduse prin Legea nr.17/2006 au intrat în vigoare numai la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare și anume la 01 ianuarie 2007, rezultând că numai începând cu această dată trebuia admisă acțiunea reclamanților.
Față de acest motiv se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul obligării recurentei la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 01 ianuarie 2007 și nu cu 22 ianuarie 2006.
Recursurile declarate de pârâți sunt în parte întemeiate.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, se constată că prin sentința civilă atacată s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, fiind obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de aceștia prin acțiune, reținându-se astfel calitatea procesuală în cauză a acestui pârât.
Curtea constată însă că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care este angajată reclamanta. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, neacordându-le drepturile salariale solicitate, nu poate conduce la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Așa fiind, cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor trebuia respinsă.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției privind depășirea atribuțiilor judecătorești de către instanța de fond, Curtea reține că, ontrar susținerilor acestui recurent, instanța de fond nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale doar pentru anumite categorii de salariați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr. VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri doar pentru anumite categorii de persoane (sporul acordat judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea recurentului în sensul că instanța ar fi intrat în sfera legislativului.
C de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției, ca și motivul de recurs formulat de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI vizează aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând aceasta se constată că, așa cum se arată și în recursurile formulate, reclamanții au calitatea de șoferi la Curtea de APEL PITEȘTI.
Prin Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se prevedea la art.3 alin.3 că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al
instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod.
Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr.17/2006, care prevede că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Rezultă astfel că s-a considerat de la această dată funcția de șofer ca funcție conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Prin art.7 din Legea nr.17/2006 se arată că "prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare prevăzută la art.60 alin.4, cu excepția dispozițiilor art.1 pct.11 și 35 care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, partea
Legea specială de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor a fost nr.OG8/2007 publicată în Monitorul Oficial al României nr.72 din 31 ianuarie 2007.
Potrivit art.31 din aceasta, "prezenta ordonanță intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I".
Față de data publicării legii în Monitorul Oficial, de 31 ianuarie 2007, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 03 februarie 2007.
Cum reclamanții au devenit personal conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești de la data aplicării acestei legi de salarizare, rezultă că de la data de 03 februarie 2007 trebuia să li se stabilească sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, și nu de la data de 22 ianuarie 2006, cum a procedat instanța de fond.
Referitor la susținerea pârâtului-recurent că personalului conex nu trebuia să i se acorde sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.5/2008, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoarea a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Față de această situație, se vor admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Curții de APEL PITEȘTI, în sensul că se va modifica sentința instanței de fond privitoare la data de la care se va plăti reclamanților sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, urmând a se menține în rest prevederile acestei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICEprinDirecția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței nr.179/F-CM din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% se va plăti începând cu data de 3.02.2007.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./16.04.2009
Jud.fond: /
Opinie separată
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, opinez pentru respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, critica potrivit cu care acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este nefondată.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al Legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul rectificării bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea și virarea fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamantei, în mod corect Curtea a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamanților de a fi obligat angajatorul să le plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamanților fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea, în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Judecător,
,
Red./22.04.2009
GM/4 ex.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Nicoleta
