Pretentii civile. Speta. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 760/R-CM
Ședința publică din 14 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Florina
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEprinDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr.29/F-CM din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor PubliceprinDirecția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, intimatul-reclamant și intimatul-pârât Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor PubliceprinDirecția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Având cuvântul asupra recursurilor formulate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestora.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 14.07.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna noiembrie 2000 și în continuare.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în art.47 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
OUG nr.177/2002 nu putea înlătura acest spor salarial fără o prevedere expresă, care să trimită la dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, în art.50 din aceasta vorbindu-se doar de o parte din Legea nr.50/1996, și nu de integralitatea ei.
La data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 s-a propus înlăturarea discriminării, Capitolul VI pct.3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Propunerea echivalează cu recunoașterea în sensul art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958 a dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Efectul constă în ștergerea prescripției scurse și curgerea unui nou termen de prescripție de 3 ani.
Se mai face trimitere, în motivarea acțiunii, la Decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului și a direcției județene a finanțelor publice, în susținerea căreia a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
Reclamantul poate solicita îndeplinirea obligației de plată a drepturilor salariale de către angajator - Tribunalul Argeș. Acesta nu are niciun raport obligațional cu cei doi pârâți.
Direcția Județeană a Finanțelor Publice, în calitate de ordonator terțiar de credite, utilizează creditele bugetare ce i-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor proprii și în niciun caz nu poate fi obligată la plata pentru salariații altor instituții.
În concluzie, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că momentul nașterii dreptului la acțiune este cel la care dreptul substanțial a fost încălcat sau contestat ori, în lipsa unei încălcări sau contestații, data de la care el trebuie exercitat.
Prin urmare, susține pârâtul, termenul de prescripție a început să curgă la data publicării în Monitorul Oficial a nr.OG83/2000.
Prin sentința civilă nr.29/F-CM/23.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Piteștia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș la plata către reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 22.01.2006 până în prezent, precum și pe viitor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că, în raport de data introducerii acțiunii și în considerarea prevederilor art.12 din Decretul-lege nr.167/1958, dreptul la acțiune pentru perioada noiembrie 2000 - 15.07.2005 este prescris.
În analiza excepției prescripției dreptului material la acțiune instanța a ținut seama de termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii și de inexistența vreunui caz de suspendare/întrerupere a acestui termen, dintre cele reglementate limitativ de art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă.
Obligația de plată a salariului este scadentă cel puțin o dată pe lună potrivit art.161 alin.(1) din Codul muncii.
Prescripția, în cazul drepturilor corelative acestor obligații cu termen, începe să curgă, potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, de la data la care se naște dreptul la acțiune, respectiv de la data la care trebuie efectuată plata salariului pentru fiecare lună calendaristică, chiar și pentru situația în care norma care a prevăzut dreptul salarial solicitat a fost abrogată. Fundamentul de drept al pretenției se cercetează odată cu fondul, după verificarea admisibilității acțiunii.
Abrogarea normei legale sau imprevizibilitatea legislației nu constituie cauze de amânare a nașterii dreptului la acțiune, nici de amânare a curgerii termenului de prescripție dintre cele prevăzute expres în decret.
Nu se poate reține intervenirea unui caz de întrerupere a prescripției deoarece Strategia de reformă a sistemului judiciar reconsiderată a fost aprobată prin nr.HG232/2005, ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, ceea ce înseamnă că dreptul la acțiune s-a stins conform art.1 din decret pentru perioada 2000-2003.
În Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2003 - 2007, aprobată prin nr.HG2052/2003, s-a făcut referire la întărirea statutului magistraților prin creșterea indemnizațiilor judecătorilor cu sporurile ce se acordă pentru judecarea cauzelor de corupție, titlul de doctor în drept, vechimea efectivă în magistratură, ceea ce nu are legătură cu drepturile bănești în discuție sau cu înlăturarea discriminării din salarizarea celor două categorii profesionale, magistrați și personal auxiliar al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea.
Prin urmare, pentru perioada noiembrie 2000 - 15.07.2005 dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Direcției Generale a Finanțelor Publice A instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Interesul chemării în judecată a direcției județene a finanțelor publice, respectiv considerentul de opozabilitate rezultă din reglementarea plății cheltuielilor bugetare.
Acestea se fac, potrivit pct.4 din Anexa la Ordinul nr.1792/2002 privind aprobarea Normelor emise în baza art.19 lit.d) din Legea nr.500/2002, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate în condițiile legii, prin unitățile de trezorerie și contabilitate publică la care instituția publică își are contul deschis.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamantul face parte în prezent din categoria personalului conex al instanțelor judecătorești, ocupând postul de șofer la Tribunalul Argeș.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale incidente în materie - art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată - Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, s-a arătat în considerentele deciziei, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică astfel reglementat a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a dispus că art.47 se abrogă. Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial.
În acest fel, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.147 alin.1 raportat la art.126 alin.1 din Constituție, Curtea a reținut că intră în competența instanțelor judecătorești controlul de constituționalitate al dispozițiilor din ordonanțele care nu mai sunt în vigoare, cum este nr.OG83/2000.
A concluzionat că fiind neconstituționale, dispozițiile art.I pct.42 din nr.OG83/2000 își încetează efectele.
Pornind de la interpretarea de mai sus și de la obligativitatea acesteia rezultând din prevederile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a constatat că prevederile Legii nr.50/1996 vizau personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, în anexe fiind menționate și salariile agentului procedural și al aprodului.
Funcțiile de agent procedural și aprod sunt considerate conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și în forma inițială a Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Abia în forma aflată în vigoare din 22.01.2006, funcția de șofer este inclusă în categoria personalului conex celui auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești - art.3 alin.(3) din lege.
Acestei categorii de personal i se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr.567/2004 cu excepția anumitor dispoziții privitoare la pensionare, aspect precizat expres în forma ulterioară - art.901din lege.
Aceasta înseamnă că atât drepturile, cât și obligațiile reglementate prin statut, implicit normele privitoare la salarizare, se aplică, în considerarea specificului funcției, și personalului conex. despre prevederile Legii nr.50/1996, republicată - art.47, aplicabile și după apariția nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Ca urmare, instanța a reținut că pretențiile reclamantului privind plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică sunt întemeiate numai pentru perioada 22.01.2006 până în prezent și pentru viitor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința instanței de fond ca fiind nelegală, pentru motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere și nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Nu s-a avut în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților au celelalte instituții pârâte cu care aceștia au raporturi de muncă.
În realitate, Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat.
Față de Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator al reclamanților, nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin prezenta acțiune în justiție.
Prin recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Piteștia fost criticată sentința instanței de fond ca nelegală, pentru motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se arată, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că perioada pentru care a fost obligată recurenta la plata acestor drepturi salariale a fost calculată în urma interpretării eronate a legii.
Astfel, funcția de șofer a fost inclusă în categoria personalului conex abia în forma legii în vigoare la data de 22 ianuarie 2006. Nu s-a reținut însă că modificările aduse prin Legea nr.17/2006 au intrat în vigoare abia la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare și anume la 01 februarie 2007, rezultând că numai începând cu această dată trebuia admisă acțiunea reclamanților.
Față de acest motiv se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul obligării recurentei la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 01 februarie 2007 și nu cu 22 ianuarie 2006.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursurile declarate de pârâți sunt în parte întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, critica potrivit cu care acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, critica este nefondată.
rin sentința civilă atacată s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, fiind obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de aceștia prin acțiune, reținându-se astfel calitatea procesuală în cauză a acestui pârât.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al Legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul rectificării bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea și virarea fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamantei, în mod corect curtea a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamantului de a fi obligat angajatorul să-i plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamantei fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Așa fiind, cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost în mod corect admisă.
Recursurile formulate de pârâtul Ministerul Justiției și de pârâta Curtea de Apel Pitești vizează aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel cum se arată și în recursurile formulate, reclamantul are calitatea de șofer la Tribunalul Argeș.
Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevede la art.3 alin.3 căsunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod.
Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr.17/2006, care prevede căsunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Rezultă astfel că s-a considerat, de la această dată, funcția de șofer ca funcție conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Potrivit art.7 din Legea nr.17/2006 legea a intrat în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare prevăzută la art.60 alin.4, cu excepția dispozițiilor art.1 pct.11 și 35 care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, partea
Legea specială de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor a fost nr.OG8/2007 publicată în Monitorul Oficial al României nr.72 din 31 ianuarie 2007.
Potrivit art.31 din aceasta, "prezenta ordonanță intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I".
Față de data publicării legii în Monitorul Oficial, de 31 ianuarie 2007, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 03 februarie 2007.
Cum reclamantul a devenit personal conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești de la data aplicării acestei legi de salarizare, rezultă că de la data de 03 februarie 2007 trebuia să i se stabilească sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, și nu de la data de 22 ianuarie 2006, cum a procedat instanța de fond.
Față de această situație, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se vor admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Curții de Apel Pitești, în sensul că se va modifica sentința instanței de fond privitoare la data de la care se va plăti reclamantului sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, urmând a se menține în rest prevederile acestei sentințe și va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.29/F-CM din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că sporul de 50% se va plăti începând cu data de 03.02.2007.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./27.04.2009
Jud.fond: /
OPINIE SEPARATĂ
Consider că în mod greșit instanța de fond a obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Curtea constată că, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care este angajat reclamantul. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamantului, neacordându-i sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Cum Ministerul Finanțelor Publice nu are niciun rol în adoptarea acestor acte normative, legea bugetară fiind adoptată de Parlamentul României, iar ordonanțele fiind emise de Guvernul României, nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate de reclamant, întrucât nu are în atribuțiile sale obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci numai atribuții în derularea unui proces legislativ prin întocmirea proiectului de buget.
Recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice trebuia admis și a se modifica sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de această instituție.
Președinte,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./30.04.2009
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Florina
