Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 751/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 751/R-CM
Ședința publică din 14 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.540/CM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și FinanțelorprinDirecția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației depusă la dosar și consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-reclamant și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și FinanțelorprinDirecția Generală a Finanțelor Publice A, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Având cuvântul asupra recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești având cuvântul, solicită admiterea recursului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de Ministerului Economiei și Finanțelor ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că, la data de 1.04.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei Și Finanțelor, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 în perioada 1.0.2007-31.12.2007, obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și la comunicarea către Casa Județeană de Pensii a salariului de bază brut lunar modificat în acest sens, să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare efectuării plăților acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.842/CM/2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia nr. 210/R-CM/5.03.2008 a Curții de Apel Pitești au fost obligați pârâții la plata actualizată a acestui spor de 50% pentru perioada 1.01-2005-1.02.2007. S-a mai susținut de către reclamanți că Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat cu ocazia respingerii recursului în interesul legii în dosarul nr.5/2008 că acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor chiar și după abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996. A mai susținut reclamantul că obligația de a comunica Casei Județene de Pensii A salariul de bază brut lunar și sporurile revine Parchetului de pe Lângă Tribunalul Argeș și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești potrivit art.68 din Legea 567/2004 al.12 și OUG 100/2007.
La data de 16.04.2008, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect completarea cărții de muncă, solicitând disjungerea și soluționarea separată a acestui petit, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii arătând că prin acțiune pot fi valorificate doar drepturi recunoscute prin lege, iar art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.42 al nr.OG83/2000; solicitarea reclamanților de a fi obligați pârâții la comunicarea către Casa Județeană de Pensii a datelor necesare actualizării pensiei de serviciu în funcție de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este neîntemeiată deoarece reclamantul nu a beneficiat de acest spor în ultima lună de activitate înainte de pensionare așa cum prevedeau disp.art.68 din Legea nr.567/2004, prin acordarea acestor drepturi neprevăzute de lege instanța ar depăși limitele puterii judecătorești;
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu există un raport juridic între el și reclamant, rolul său fiind doar de a elabora proiectul bugetului general consolidat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, respectând procedura prevăzută de art.19-35 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice și Procurorul General al României fiind ordonatori principali de credite, iar Guvernul purtând răspunderea privind realizarea prevederilor bugetare și a repartizării sumelor de la bugetul de stat ordonatorilor de credite.
S-a mai susținut prin întâmpinare că acțiunea este inadmisibilă pentru că nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Public legal, suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face doar prin lege, iar prin admiterea unei asemenea cereri față de pârât de către instanță s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.540/CM din 11 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească acestuia drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică pentru perioada 1.02.2007-12.11.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor menționate.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului în sensul celor dispuse și să transmită Casei Județene de Pensii A adeverință cu salariul de bază brut lunar, care să includă aceste drepturi.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că în ceea ce privește excepția de necompetență a Tribunalului Argeș, în cauză sunt aplicabile disp.art.17 Cod procedură civilă, cererea de înscriere în cartea de muncă a sporului fiind accesorie primului petit care are ca obiect conflict de interese a cărui soluționare în primă instanță intră în competența tribunalului.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că acesta a fost chemat în judecată pentru a aloca fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești ale reclamantului, că are calitate de ordonator principal de credite și rol în elaborarea bugetului de stat, potrivit dispozițiile art.18 din Legea nr.500/2002, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că eclamantul a fost informatician la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și de Justiție, făcând parte din personalul auxiliar până la data de 12.11.2007 când s-a pensionat.
Prin sentința civilă nr.842/CM/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia nr.210/R-CM/5.03.2008 a Curții de Apel Pitești au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești să plătească reclamantului sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.01.2005-1.02.2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat același spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,dar de la 1.02.2007 și în continuare până la data pensionării.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin nr.OG83/2000 este nelegala, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Se arată în recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere și nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții și a admis acțiunea obligându-l la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Nu s-a avut în vedere că atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului o au celelalte instituții pârâte cu care acesta are raporturi de muncă, fără ca Ministerul Finanțelor Publice să fie implicat în vreun fel.
În realitate, Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat.
Raportul juridic de serviciu este creat între reclamant și pârâți și o componentă a acestuia este achitarea drepturilor salariale, a primelor, sporurilor și indemnizațiilor la care reclamantul este îndreptățit.
Întrucât acest pârât nu are calitate de angajator al reclamantului în mod greșit a fost admisă acțiunea față de el, situație în care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, față de motivele de casare prevăzut de art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă, solicitând aplicarea și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă.
1. Potrivit art.2 alin.3 din nr.OUG75/2008, competența soluționării cauzei revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.
2. În cauză s-a pronunțat decizia nr.21/10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, urmare a recursului în interesul legii promovat de Procurorul General, situație în care formulează recurs numai pentru capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă al reclamantului.
3. Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație fără a avea în vedere că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile bănești au fost alocate Ministerului Public pentru anul 2008 prin Legea bugetului de stat nr.388/31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale, situație în care acesta nu este în măsură să facă plata respectivă.
Potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale acordate și cum Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin legea bugetului de stat, dispoziția instanței privind plata către reclamant a drepturilor actualizate cu indicele de inflație este neîntemeiată.
4. În mod greșit s-a dispus obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor respective fără a se avea în vedere că potrivit Decretului nr.92/1976, singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetul de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Față de motivele arătate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiat și urmează a fi respins.
Prin sentința pronunțată de instanța de fond au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile salariale, reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1 februarie 2007-12 noiembrie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În mod corect instanța de fond a admis această acțiune, avându-se în vedere că printr-o sentință civilă anterioară nr.842/CM/2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia nr.210/R-CM/5 martie 2008 a Curții de Apel Pitești au fost obligați pârâții la plata acestui spor de 50% pentru perioada 1 ianuarie 2005-1 februarie 2007. Cum pârâții nu au achitat acest spor reclamantului, spor ce s-a acordat actualizat până la data plății, instanța de fond nu a făcut altceva decât să oblige pe pârâți la plata acestui spor în continuare de la data de 1 februarie 2007 și până la data de 12 noiembrie 2007, când reclamantul s-a pensionat.
S-a avut în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21/10 martie 2008 prin care s-a arătat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
De altfel, pârâtul-recurent nu contestă acordarea acestui spor, ci numai plata lui actualizată și înscrierea lui în carnetul de muncă.
În mod corect instanța de fond a dispus plata actualizată a acestui spor, avându-se în vedere prevederile art.161 alin.4 din Codul muncii, întrucât este evident că prejudiciul produs reclamantului prin neplata acestui spor intră în noțiunea de daune interese prevăzute de lege și se acordă în speță prin aplicarea actualizării în funcție de indicele de inflație.
Și obligarea pârâtului la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor privind aceste sporuri este corectă, avându-se în vedere dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, potrivit căruia se înscriu retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Fiind vorba de un drept salarial al reclamantului, în mod corect s-a dispus menționarea sa în carnetul de muncă.
Față de cele arătate, recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție apare în totalitate neîntemeiat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că acesta nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care a fost angajat reclamantul. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizația cuvenită reclamantului, neacordându-i sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Față de cele arătate, acțiunea formulată împotriva acestui pârât trebuia respinsă.
Recursul declarat de recurent împotriva sentinței instanței de fond este astfel întemeiat și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi admis, în sensul că se va modifica în parte sentința respectivă și se va respinge acțiunea formulată împotriva Ministerul Finanțelor Publice. Se va menține în rest prevederile sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.540/CM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de acesta.
Menține în rest sentința civilă atacată.
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./15.04.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Opinie separată
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, opinez pentru respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, critica potrivit cu care acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este nefondată.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al Legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul rectificării bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea și virarea fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamantei, în mod corect Curtea a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamanților de a fi obligat angajatorul să le plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamanților fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea, în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Judecător,
,
Red./23.04.2009
GM/4 ex.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Nicoleta
