Drepturi salariale (banesti). Decizia 7644/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7644
Ședința publică de la 29 August 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române - O împotriva sentinței civile nr. 553/03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează următoarele:
- recursurile sunt declarate și motivate în termen legal,
- prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare (4 exemplare),
- se cere judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin cererea adresata Tribunalului M la data de 6 decembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, Școala de perfecționare a Cadrelor Poliției de Frontieră O și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2007 și a sporului de fidelitate pe perioada 2002 - 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A motivat că este personal civil angajat cu contract de muncă la Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O și deși, își desfășoară activitatea în condiții similare cu funcționarii publici cu statut special, nu beneficiază de toate sporurile acordate acestora din urmă, ceea ce creează o gravă discriminare în ceea ce privește salarizarea celor două categorii sociale profesionale.
Referitor la prima de concediu, a susținut că acordarea acesteia a fost suspendată prin OUG nr.33/2001 și menținută suspendarea prin legile bugetare ulterioare, suspendare care nu echivalează însă cu înlăturarea dreptului acordat prin lege.
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus întâmpinare prin care s-a invocat lipsa calității procesuale pasive, deoarece, reclamantul este angajat al Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, instituție cu personalitate juridică.
Pe fond, a susținut netemeinicia acțiunii deoarece, potrivit art. 49 din Legea nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, personal civil din ministere și instituțiile centrale care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
In condițiile de față, nici cadrele militare nu beneficiază de drepturile salariale solicitate de reclamant și, ca atare, nici personalul civil nu poate beneficia de aceste sporuri.
De asemenea, s-a invocat și prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 2004.
Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române a formulat întâmpinare, invocând de asemenea lipsa calității procesuale, deoarece potrivit art. 7 OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este unitatea centrală Poliției de Frontieră, cu personalitate juridică.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 2004.
Pe fond, s-a susținut netemeinicia acțiunii.
Prin sentinta nr. 553 din 3 martie 2008, Tribunalul Maa dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O, pe care le-a obligat să-i plătească reclamantului primele de concediu și sporul de fidelitate pentru perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, sume actualizate în raport de inflație la data plății.
A fost respinsa acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul este personal angajat cu contract de muncă la Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră
Drepturile salariale acordate reclamantului sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O reiese că reclamantul beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform HG nr. 501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio - profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr. 137/2001.
Mai mult decât atât, până la apariția OG nr. 38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003, numai polițiștilor astfel ca, pentru a înlătura discriminarea creată, se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art. 283 Codul muncii și reclamantului.
Reclamantul a solicitat acordarea acestui spor începând cu anul 2002 insa, pentru perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, tribunalul a constatat ca dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la acordarea primei de concediu, instanta a constatat întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
A accepta că reclamantul nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituția României și a art. 1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră privind lipsa calității procesuale pasive, acestea au fost apreciate ca nefondate, având în vedere subordonarea dintre pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră și faptul că Inspectoratul este ordonator secundar de credite.
Nefondată a fost apreciata si excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, având în vedere că raporturile de muncă sunt între reclamant ca angajat și pârâta, ca angajator, iar plata salariului, (atât în ceea ce privește partea fixă, cât și partea variabilă a acestuia, concretizată în sporuri, prime, etc.) este o obligație a angajatorului pentru munca depusă de salariat.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a constatat ca acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, între reclamant și acesta neexistând raporturi de muncă.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră M și Scoala de a Cadrelor Politiei de Frontiera Romane - O, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Maa rătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru a putea beneficia de drepturile revendicate in actiunea care a facut obiectul judecatii la fond, reclamantul ar fi trebuit sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa faca parte dintr-un minister sau institutie centrala, conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, persoana in discutie sa desfasoare activitati in conditii similare cu cele ale cadrelor militare si drepturile revendicate sa fie identice cu cele ale cadrelor militare, pentru o perioada similara de timp.
Pe de alta parte, actul normativ care confera politistilor, functionarilor publici cu statut special dreptul la prima de concediu si sporul de fidelitate - Ordonanta Guvernului nr. 38/2003 a intrat in vigoare abia la 1 ianuarie 2004, cadrelor militare neacordandu-li-se nici pana in prezent aceste drepturi.
Concluzionand, recurentul a aratat ca reclamantul nu este indreptatit la plata primelor de concediu si a sporului de fidelitate, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 47 si 49 din Legea nr. 138/1999.
Recurenta Scoala de a Cadrelor Politiei de Frontiera Romane - O a sustinut ca prin hotararea recurata instanta de fond a adaugat noi drepturi salariale actului normativ care reglementeaza salarizarea personalului civil din cadrul, cata vreme, desi potrivit art. 49 din Legea nr. 138/1999 personalul civil din care desfasoara activitati similare cu cele ale cadrelor militare beneficiaza de prime, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, in legislatia referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevazuta nici plata sporului de fidelitate si nici plata primelor de concediu, fiind astfel evident ca personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Prin intampinarea formulata la data de 21 august 2008, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, hotararea instantei de fond fiind data in aplicarea corecta a legii.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a actelor dosarului, Curtea urmeaza sa constate ca in speta este incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Astfel, tribunalul a reținut în mod corect că drepturile salariale ale reclamantului sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, insa este gresit rationamentul potrivit caruia aceasta beneficiază și de unele sporuri acordate de legiuitor polițiștilor, mai puțin sporul de fidelitate.
Personalul contractual beneficiază, intr-adevar, de spor de dispozitiv, precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor, ci cadrelor militare, fiind reglementate de Legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională și, potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Instanța face însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora, conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de Legea nr. 360/2002 și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări, care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu sunt aplicabile reclamantului, care beneficiază de drepturile acordate cadrelor militare și reglementate de Legea nr. 138/1999.
Sporul de fidelitate, precum și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamantul nu poate beneficia de aceste drepturi.
Concluzia instanței de fond privitoare la similitudinea activitatilor desfasurate de cele două categorii socio-profesionale si existenta unei discriminari care s-ar crea intre acestea in cazul in care reclamantul nu ar beneficia de aceleasi drepturi, este una eronată și fără a avea un temei legal, intrucat art. 49 din Legea nr.138/1999 vizeaza activitățile desfășurate în condiții similare, or sporul de fidelitate și prima de concediu nu reprezintă drepturi salariale care se acordă ca o contraprestație a unei activități desfășurate în anumite condiții.
In alta ordine de idei, pentru a putea vorbi de discriminare este necesar să fie vorba de persoane aflate în situații comparabile sau analoge. Această condiție nu este îndeplinită în speță, nefiind vorba de aceeași categorie profesională, unii fiind polițiști, cu atribuții și salarizare specifice, iar ceilalți personal contractual, care ocupă diferite alte funcții.
Eronat este, de asemenea, și considerentul privitor la actul normativ care a reglementat dreptul la sporul respectiv până la apariția OG nr. 38/2003, anume Legea nr. 138/1999, intrucat aceasta legea nu a prevazut un asemenea spor pentru cadrele militare, ca de altfel nici dreptul la prima de concediu.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursurile formulate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române - O și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulata de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române - O împotriva sentinței civile nr. 553/03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 August 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud. -
Ex.4/10.09.2008
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Dorina Stoichin
