Drepturi salariale (banesti). Decizia 78/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 78
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Vera Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul SINDICATUL cu sediul în B,--2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1080 din 5.11.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ cu sediul în B,--2, județul B și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B, sector 1,--3.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant Sindicatul avocat din cadrul Baroului B, în baza împuternicirii avocațiale nr. 13/20.01.2009, intimata pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică consilier juridic, în baza delegației fn. depusă la dosar, lipsind intimatul pârât Ministerul Sănătății Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei pârâte Autoritatea de Sănătate Publică.
Avocat având cuvântul arată că aluat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului,modificarea în tot a hotărârii și pe cale de consecință admiterea acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Instanța a reținut în mod nelegal că nu există cadru legislativ pentru acordarea tichetelor de masă deși au invocat prevederile art. 40 din legea nr. 511/2004 prin care se impune obligativitatea prevederii în bugetele publice, indiferent de finanțare a fondului pentru protecție socială. De asemenea nu s-a făcut nicio referire la disp.art.24 din Legea nr. 379/2005 și este evident că reclamanții se află într-o situație de nerespectare a dispozițiilor imperative fundamentale ale României, art.38 alin. 2, actual art.41 cât și dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituție.
S-a ajuns să se creeze o discriminare între diferite categorii de salariați bugetari contractuali și funcționari publici deși în contractul colectiv de muncă se stipulează existența și recunoașterea de drepturi egale tuturor salariaților, apreciind că instanța nu a făcut altceva decât să reproducă cu fidelitate întâmpinarea depusă de intimați,fără a răspunde petitul acțiunii.
Au solicitat aceste drepturi pe ultimii trei ani și pentru viitor invocând contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară 2005-2007 care reprezintă acordul de voință al părților.La punctul 1 autoritatea de sănătate publică este prima din instituțiile înscrise în acest contract colectiv de muncă.La stabilirea și acordarea acestor drepturi este interzisă orice discriminare și au depus la dosar practică judiciară din alte județe prin care fac dovada acordării tichetelor de masă.Autoritatea de sănătate avea obligația să solicite la buget sumele pentru acordarea tichetelor de masă, iar că nu a făcut-o este culpa acesteia.
Apreciază că în cauză s-au încălcat drepturile la un proces echitabil, stipulat în art. 6 din Convenția Drepturilor Omului, practica pe întreg teritoriu al țării demonstrând o cu totul altă situație și respectiv că există categorii de salariați contractuali care au beneficiat de aceste tichete de masă.
Solicită pentru toate aceste motive admiterea recursului așa cum a fost el formulat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară 2005-2007 și 2008-2010.
Consilier juridic, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul Sindicatul B, în numele petenților - membrii de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea de Sănătate Publică B și Ministerul Sănătății Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la acordarea tichetelor de masă începând cu data introducerii acțiunii, precum și calcularea și plata către fiecare petent a sumelor de bani reprezentând contravaloarea acestor tichete, în perioada iulie 2005 - iulie 2008, sume ce urmează a fi indexate cu indicele prețurilor de consum.
Prin cererea completatoare formulată ulterior, reclamantul a solicitat acordarea tichetelor de masă începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 27.06.2008 și pe viitor.
În motivarea cererii,reclamantul a învederat că petenții sunt salariați ai B și, în conformitate cu art. 1 al.2 din Legea 142/1998, au dreptul la alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de către angajator.
A mai relatat reclamantul că aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat pentru unități bugetare, însă angajatorul nu a prevăzut niciodată de la apariția legii astfel de drepturi, motivând că legiuitorul nu a prevăzut în buget sume cu această destinație.
Reclamantul a mai relatat că potrivit art. 38 al.2 din Constituție, devenit după revizuire art. 41, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", text ce trebuie coroborat cu art. 53 al.2 din Constituție, astfel încât apreciază că sunt îndreptățiți să beneficieze de astfel de tichete, fiind discriminați față de alte categorii de salariați bugetari, și în acest fel sunt încălcate prevederile art. 41 al.2, art. 53 din Constituție, art. 5 al.3 Codul Muncii și art. 41 CEDO.
Reclamantul a depus la dosar practică judiciară și contracte de muncă ale unor salariați.
În termenul legal prevăzut de art. 1141-115 cod procedură civilă, pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea excepției invocate, pârâtul a relatat că între petenți și această instituție nu există raporturi de muncă, iar pe fond, aceștia nu sunt îndreptățiți la plata tichetelor de masă, întrucât unitățile finanțate de la bugetul de stat nu beneficiază de tichete de masă, conform art. 46(4) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 și Legea 507/2003.
A mai relatat pârâtul că dispozițiile Legii 142/1998 au caracter supletiv și nu impun angajatorilor obligația de a acorda tichete de masă, în acest sens înscriindu-se și dispozițiile Deciziei nr.14/18.02.2008 a ICCJ.
Pârâtul a depus la dosar practică judiciară, din care rezultă respingerea unor astfel de acțiuni.
Autoritatea de Sănătate Publică Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât această instituție este ordonator secundar de credite și fără un cadru legal care să permită ca aceste sume să fie prevăzute în buget, instituția nu poate acorda tichete de masă, deoarece, fiind unitate bugetară, este obligată să respecte legea bugetului.
Prin sentința civilă nr.1080 din 5 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătății Publice, a respins ca nefondată acțiunea completată formulată de pârâtul Sindicatul, reprezentant legal al petenților - membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică B și Ministerul Sănătății Publice.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că excepția invocată și acțiunea completată sunt nefondate pe următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătății Publice,tribunalul a apreciat că aceasta e nefondată întrucât această instituție are calitatea de ordonator principal de credite, astfel încât calitatea procesuală pasivă a acestuia se impune conform HG nr.208/2005.
Pe fondul cauzei, a reținut că petenții sunt salariați contractual ai B și prin cererea dedusă judecății, ulterior completată, au solicitat acordarea tichetelor de masă cu începere de la data introducerii acțiunii și pe viitor.
Sub acest aspect, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 1 al.1 din Legea 142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumit în continuarea angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajatori".
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajați".
Prima instanță a constatat că aceste dispoziții nu sunt imperative, având un caracter supletiv, în sensul că nu impun angajatorilor obligația de a acorda aceste tichete de masă, care sunt prevăzute în limita prevederilor bugetare anuale.
În condițiile în care aceste tichete de masă nu sunt stipulate într-o lege specială acestei categorii de personal bugetar, tribunalul a apreciat că în absența unei reglementări legislative nu se poate pune problema unei discriminări a petenților, așa cum s-a invocat, față de celelalte categorii de personal bugetar în înțelesul art. 1 al.3 din OG 137/2000 și a jurisprudenței CEDO, respectiv art. 14 și art. 1 din Protocolul nr.12 la CEDO, întrucât nu există situații comparabile pentru care s-a aplicat un tratament diferenția manifestat prin restricție sau preferință.
Tribunalul a constatat că petenții, în absența unei legi speciale de salarizare, nu pot beneficia de tichete de masă, întrucât acest drept nu poate fi extins pentru toate categoriile de salariați bugetari, deoarece ar echivala cu crearea unor norme pe cale judiciară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurentul că instanța nu a observat că intimatele sunt în culpă pentru neprevederea în bugetul de venituri și cheltuieli, de la data intrării în vigoare a legii, a sumelor necesare pentru tichetele de masă,fiind astfel încălcate disp. art. 41 din Constituție ce reglementează dreptule oricărui salariat la protecție socială.
A mai învederat că prima instanță nu a făcut referire în considerentele hotărârii recurate la disp. art.40(4) din Legea nr. 511/2004 și la art. 24 din Legea nr. 379/2005.
A precizat că s-a ajuns la crearea unei discriminări între diferite categorii de salariați-bugetari contractuali și funcționari publici și că dreptul la protecție socială nu poate face obiectul vreunei renunțări.
A mai invocat împrejurarea că în cauză s-a încălcat dreptul la un proces echitabil stipulat în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,practica judiciară fiind în sensul admiterii acțiunilor având același obiect. De asemenea,sentința recurată nu e motivată conform disp. art. 261 proc.civ.
Intimatul-pârât Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât prin decizia nr. 14/18.02.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor,procurorilor,personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici.
A formulat întâmpinare și pârâta Autoritatea de Sănătate Publică B,aceasta arătând că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ.constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a interpretat în mod corect disp. art.1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998,în sensul că din acestea reiese doar existența unei vocații la alocarea tichetelor de masă, acordarea lor fiind condiționată atât de calitatea cerută de lege (de salariat în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă),cât și de alocarea unor asemenea sume în scopul susmenționat în bugetul de stat, sau după caz, în bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate. Cum în bugetul pârâtelor nu au fost prevăzute sume cu această destinație,în mod just prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată,în speță nefiind vorba de existența unei discriminări în raport de alte categorii de salariați ce beneficiază de o lege specială. În cazul admiterii acțiunii prima instanță ar fi depășit limitele puterii judecătorești,trecând în domeniul autorității legislative,or,prin decizia nr. 821/2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,apreciind că acestea sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Aceeași interpretare a fost dată și prin decizia nr. 14/2005 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,potrivit căreia dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Din considerentele susmenționate,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1080/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL cu sediul în B,--2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1080 din 5.11.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ cu sediul în B,--2, județul B și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B, sector 1,--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./20.02.2008
/
. fond- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
