Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 4146/105//2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 80
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul SINDICATUL ȘCOALA cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2598 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în com., ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în com., ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în com., GRADINIȚA CU program prelungit, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în com., sat, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII,cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în com. de, sat, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în com., sat Vadu, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VII, cu sediul în com., județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII C, cu sediul în comuna Cărbunești, județul P, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMNEI, CONSILIUL LOCAL DE, PRIMARUL COMUNEI DE, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COM., CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL COMUNEI
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta reclamantă avocat din cadrul Baroului O, în baza împuterniciri avocațiale nr. 67/19.11.2008,intimații pârâți Primarul comunei și Consiliul Local reprezentați de consilier juridic în baza împuternicirii depuse la dosar, lipsind ceilalți intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul arata că nu sunt excepții de invocat și alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arata că nu sunt excepții de invocat și alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântului în dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea hotărârii recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Arată că CCM la nivel de ramură de învățământ 2003-2004 s-a prelungit în mod automat pe anii 2004-2005 și 2005-2007 conform art. 9 chiar din enunțat.
Instanța a apreciat în mod eronat că Legea nr. 128/1997 nu prevede acordarea acestor prime însă la art. 50 alin 12 se prevede că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.Așadar chiar Legea nr. 128/1997 face trimitere la contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește finanțarea, asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ nu poate cădea în sarcina organizației sindicale atâta timp cât din anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Mai arată că o școală nu poate realiza venituri proprii datorită naturii activității principale iar potrivit art. 38, alin. 2 din Legea nr. 215/2001 consiliul local are atribuția de aprobare a bugetului local și repartizarea fondurilor pe unități.
Lipsa fondurilor sau faptul că nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept recunoscut de lege, cu atât mai mult cu cât alte cadre didactice din cadrul altor unități au obținut drepturi de aceiași natură.
În ceea ce privește cuantumul sumelor pretinse, aceasta ar fi egal cu cel al indemnizației de încadrare din luna anterioară plecării în concediu.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul Sindicatul Școala, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor săi a chemat în judecată pe pârâții: GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, GRADINIȚA cu program prelungit, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII C, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMNEI, CONSILIUL LOCAL DE, PRIMARUL COMUNEI DE, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COM., CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL COMUNEI C prin reprezentanții lor legali pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești neacordate reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2005-2007 și care urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic sunt prevăzute în principal în art.48-50 din Legea nr.128/1997 între acestea figurând și premiile și alte drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv de muncă.
S-a mai arătat că în art.59(3) din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și cel încheiat pentru anii 2007-2010 s-a stabilit acordarea unei prime de vacanță pe lângă indemnizația de concediu și în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, iar prin art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2003-2004 s-a prevăzut ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Drepturile bănești reprezentând prima de concediu nu le-au fost acordate membrilor sindicatului reclamant semnatari ai tabelelor nominale anexate cererii de chemare în judecată astfel că se impune admiterea acesteia, cu atât mai mult cu cât angajați ai altor unități de învățământ au obținut plata acestor drepturi în instanțele de judecată.
În dovedirea susținerilor sale, sindicatul reclamant a depus în copie Legea nr.128/1997 și sentința civilă nr.525 LM din 18 apr.2008 a Tribunalului Giurgiu (filele 21-40).
Toți pârâții au fost legal citați.
Prin întâmpinările formulate, pârâții Consiliul local și primarul comunei (fila 76) Consiliul local al comunei și primarul comunei (fila 107) Consiliul local al comunei de și primarul comunei de (fila 126-127) au solicitat în esență respingerea acțiunii invocând în principal excepția lipsei calității lor procesual pasive iar în subsidiar, netemeinicia cererii de chemare în judecată.
Sub aspectul excepției, pârâții au susținut că nu au calitatea de angajatori în cauza de față care este un litigiu de muncă iar obligația calculului drepturilor salariale ale cadrelor didactice revine instituțiilor de învățământ.
Pârâții au mai susținut că nu sunt parte în contractele de muncă invocate ca temei al acțiunii de reclamant și deci nu pot fi obligați să respecte clauzele contractuale cu atât mai mult cu cât acestea au fost interpretate greșit considerându-se că primele pot fi plătite din veniturile proprii ale consiliilor locale fiindcă în realitate este vorba despre veniturile proprii ale unităților școlare.
Sindicatul reclamant a formulat și depus concluzii scrise însoțite de copiile unor hotărâri judecătorești pe care le-a invocat ca și practică judiciară (filele 136-156).
Prin sentința civilă nr.2598 pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților care le-au invocat cât și cererea de chemare în judecată.
Prin aceeași sentință, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâții Consiliul local al comunei de și primarul comunei de.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut sub aspectul excepțiilor că în conformitate cu art.68 alin.1, lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și 4 din Legea nr.500/2002 atât primarii cât și consiliile locale îndeplinesc funcția de ordonatori de credite asupra bugetului local, astfel că în raport de obiectul acțiunii, aceștia au calitate procesuală pasivă, iar în privința fondului dreptului dedus judecății, s-a argumentat că Legea nr.128/1997 care reglementează salarizarea personalului didactic nu prevede dreptul la prima de concediu, iar clauzele din contractele colective de muncă care prevăd posibilitatea iar nu obligația acordării acestor drepturi, le condiționează de existența veniturilor proprii și a protocoalelor încheiate între organizațiile sindicale și cele ale administrației publice pentru depistarea surselor de finanțare a unor asemenea drepturi, reclamantul nefăcând dovada unor atare demersuri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamantul Sindicatul Școala, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor săi a exercitat recurs (filele 4-8) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut sub un prim aspect că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece eronat s-a reținut în considerentele acesteia inexistența unei clauze contractuale care să prevadă dreptul la prima de concediu și pentru perioada 2005-2007, în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 nu poate fi aplicabil.
În realitate, arată recurentul că potrivit art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 acesta s-a prelungit" automat "pentru anii 2004-2005 și 2005-2007.
O altă critică vizează greșita interpretare dată de tribunal dispozițiilor Legii nr.128/1997 în sensul că acestea nu conțin prevederi referitoare la dreptul la prima de concediu,căci în realitate art.50(12) din acest act normativ stabilește că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În plus, recurentul a mai arătat că finanțarea instituțiilor de învățământ nu este în obligația organizațiilor sindicale așa cum a reținut prima instanță deoarece potrivit art.XIII din OUG 32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea.
În aceste împrejurări lipsa fondurilor sau faptul de a nu fi fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata dreptului la prima de concediu astfel cum acesta este reglementat de art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 prelungit automat pentru anii 2004-2005 și 2005-2007.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041cod pr.civ, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost promovate.
Toți intimații-pârâți au fost legal citați la judecata recursului de față, însă aceștia nu s-au înfățișat în instanță cu excepția reprezentantului primarului comunei și al Consiliului local, prezent la dezbateri. Nu s-au formulat și depus întâmpinări.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul exercitat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Recurentul-reclamant Sindicatul Școala reprezintă în instanță, potrivit prerogativei conferite de art.282 lit.c din codul muncii, pe membri săi cu numele și profesia înscrise în tabelele nominale atașate la acțiune, aceștia având statutul de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic la unitățile școlare pârâte: Grupul Școlar Agricol, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII Gh., Școala cu clasele I-VIII Vadu, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII Cărbunești și Grădinița cu Program Prelungit -astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 9-20 dosar fond.
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic (filele 21-22 dosar fond) care la art.50(12) corect evocat și interpretat de instanța fondului, nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Recurentul-reclamant a susținut că personalul din învățământul preuniversitar beneficiază de prima de vacanță în temeiul art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 (denumit în continuare -filele 23-24 dosar fond).
În termeni contractuali, clauza invocată stabilește ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Curtea reține că interpretând și aplicând corect aceste prevederi contractuale, tribunalul a stabilit că dreptul generic la prima de vacanță este condiționat de existența de venituri proprii a unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, " în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor- precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete " așa cum expres se prevede în art.39 din același, de asemenea corect evocat de instanța de fond.
Rezultă deci că art. 37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 - aplicabil în continuare ca efect al prelungirii operante în virtutea art.9, nu creează în patrimoniul salariaților aparținând personalului didactic din învățământ un drept la prima de vacanță ci doar o vocație la acest drept.
Curtea reține că această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea primei de vacanță fiindcă existența dreptului este într-adevăr dublu condiționată, așa cum în mod corect a stabilit prima instanță de cerințele înscrise de părțile contractante în art.39 sus-citat și asupra incidenței căruia recurentul-reclamant nu a făcut nicio referire.
Astfel se explică și dispozițiile art.48(2) din legea nr.128/1997 citate de reclamant în acțiune, potrivit cărora drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază prin contractele colective de muncă- potrivit legii.
În Legea nr.128/1997 nu există limite minime și maxime pentru dreptul la prima de vacanță ce face obiectul litigiului de față, iar interpretarea"prin analogie" propusă de recurentul-reclamant asupra cuantumului primei, care nefiind determinat sau determinabil, ar putea fi egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu (fila 7 dosar recurs) nu se justifică.
Pe de o parte, condiția necesară și obligatorie a încheierii unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, vizează tocmai modalitățile de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității.
Pe de altă parte, alături de stabilirea acestor criterii obligatorii pentru a determina conținutul dreptului subiectiv material al fiecărui salariat la o astfel de suplimentare salarială, se impune cercetarea celei de a doua condiții, a existenței veniturilor proprii de care depinde plata efectivă a primei de vacanță.
Este mai presus de orice îndoială că o interpretare contrară a celor două clauze contractuale analizate ar conduce, exemplificativ, la imposibilitatea obiectivă de a stabili și diferenția cuantumul dreptului la prima de vacanță între un salariat profesor și un altul, angajat ca îngrijitor or educator, în lipsa negocierii criteriilor de acordare și a cuantumului sau limitelor minime și maxime ale acestui drept.
Acesta este motivul pentru care interpretarea corectă a dispozițiilor Legii 128/1997 coroborate cu cele două clauzele contractuale din conduce la concluzia inexistenței unui drept material subiectiv în favoarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, art.48(2) și art. 50(12)din legea nr.128/1997, precum și 37 alin.1 lit.g și art.39 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 stabilind numai vocația la un atare drept, pentru considerentele expuse în cele ce preced.
Curtea nu a fost în măsură să stabilească, în raport de mijloacele de probă pe care părțile au înțeles să le administreze în cauză, ce rațiuni a împiedicat sindicatul-recurent să notifice în prealabil unitățile și instituțiile de învățământ pârâte despre:
-obligativitatea negocierii prin protocoalele prevăzute în, a modalităților de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității
- necesitatea existenței unor venituri proprii în lipsa cărora, dreptul la prima de vacanță nu poate fi acordat.
Nici pentru anul 2005 și nici pentru următorii nu există dovada unor asemenea demersuri care țin de executarea efectivă a unor clauze ale contractului colectiv de muncă și care era obligatorie pentru părți, conform art.243 din codul muncii.
Curtea mai reține că este nerelevantă sub acest aspect, împrejurarea că în conflictele de muncă, în conformitate cu art.287 din același cod, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, fiindcă decisiv pentru soluționarea litigiului de față era a se face proba îndeplinirii celor două condiții stabilite prin voința părților contractante pentru existența și acordarea dreptului la prima de vacanță aflat în disputa lor, recurentul-reclamant având posibilitatea să demonstreze refuzul pârâților de a negocia și încheia protocoalele prevăzute la art.39 din pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 precum și existența veniturilor proprii la care se raportează în termeni clari și neechivoci art.37 alin.1 lit.g din același contract, situație în care revenea pârâților-intimați obligația de a-și justifica refuzul plății drepturilor revendicate prin acțiune.
Pentru toate considerentele expuse, reținând și că practica-neunitară- a instanțelor de drept comun în această materie nu este obligatorie, potrivit legii, ea fiind generată tocmai de interpretarea diferită și necoroborată între textele din lege și clauzele din contractele părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurentul-reclamant, conform art.312 alin.1 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sub toate aspectele, sentința civilă nr.2598 pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamantul SINDICATUL ȘCOALA cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2598 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în com., ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în com., ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în com., GRADINIȚA cu program prelungit, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în com., sat, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII,cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în com. de, sat, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII cu sediul în com., sat Vadu, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VII, cu sediul în com., județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII C, cu sediul în comuna Cărbunești, județul P, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI
, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMNEI, CONSILIUL LOCAL DE, PRIMARUL COMUNEI DE, CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COM., CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL COMUNEI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.01.2009.
Președinte Judecători
--- - - - -- -
Grefier
Tehnored.
2 ex./2.02.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
