Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 79
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Vera Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâții Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P cu sediul în P,--4, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2381 din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Școala cu sediul in P,-, județul P și pârâții Colegiul Economic cu sediul in P,-, Liceul Teoretic cu sediul in P,-, Colegiul cu sediul in P,-, Grupul Școlar Administrativ și de Servicii cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII S cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII nr.13 cu sediul in P, str.-, nr.32, Școala de Arte și Meserii cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII cu sediul in P,-, Gradinița de Copii cu Program Prelungit Sf. cu sediul in P,-, Gradinița de Copii cu Program Prelungit nr.30 cu sediul in P,-, Gradinița de Copii cu Program Prelungit nr.38 cu sediul in P,-, Gradinița de Copii cu Program Normal nr.51 cu sediul in P, str.-.-. nr.328, Gradinița de Copii cu Program Prelungit și Secție Program Normal nr.53 cu sediul in P,-, Gradinița de Copii cu Program Prelungit cu sediul in P,-, Gradinita de Copii cu Program Prelungit nr.33 cu sediul in P, Intrarea, nr.5, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamant Sindicatul Școala avocat din cadrul Baroului O, în baza împuternicirii avocațiale nr. 79/21.01.2009, lipsind recurenții pârâți și intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
Consiliul Local motivează recursul pe lipsa calității procesual pasive, critică ce trebuie înlăturată întrucât începând cu anul 2001 finanțarea unităților de stat se asigură de Consiliul Local al municipiului
Pe fond, arată că personalul didactic beneficiază de acordarea unei prime de vacanță în baza CCM la nivel de ramură, potrivit art. 37 alin.1 litera
Unitățile de învățământ formulează un proiect de buget pe care îl înaintează administrației publice locale, iar faptul că aceste sume nu au fost cuprinse în proiectul de buget nu poate fi culpa salariaților.
Depune la dosar ca practică judiciară, în copie, decizia nr. 2217 din 28.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Sindicatul Școala, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Economic, Liceul Teoretic, Colegiul, Grupul Școlar Administrativ și de Servicii, Școala cu clasele I-VIII S, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII nr.13, Școala de Arte și Meserii, Școala cu clasele I-VIII,Grădinița de Copii cu Program Prelungit Sf., Grădinița de Copii cu Program Prelungit nr.30, Grădinița de Copii cu Program Prelungit nr.38, Grădinița de Copii cu Program Normal nr.51, Grădinița de Copii cu Program Prelungit și Secție Program Normal nr.53, Grădinița de Copii cu Program Prelungit, Grădinița de Copii cu Program Prelungit nr.33, Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P- Instituția Primarului -, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești neacordate membrilor de sindicat menționați în tabele anexate, reprezentând primele de concediu de odihnă (prime de vacanță), în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu pe perioada 2005-2007, sume ce urmează fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul susținut că salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic este reglementată, în principal, de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte normative, iar potrivit art.37 alin.1 lit.g din CCM unic la nivel de ramură învățământ 2003-2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, primă ce se acordă odată cu indemnizația de concediu, însă membrii de sindicat ai reclamantului nu au beneficiat de prima de vacanță pe perioada 2005-2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Consiliul Local al municipiului și Primarul municipiului P au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că între Consiliul Local P și Primarul municipiului P, pe de o parte, și personalul didactic, pe de altă parte, nu există raporturi de muncă, astfel încât acești pârâți nu pot fi obligați nici la calcularea drepturilor salariale, nici la plata diferențelor de drepturi salariale și nici la plata drepturilor salariale neacordate, cum solicită reclamantul.
S-a mai arătat de către cei doi pârâți că atât Consiliul Local P, cât și Primarul municipiului P nu au atribuții în ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare, calitatea de ordonator terțiar de credite aparținând directorului unității de învățământ care elaborează proiecte de plan anual de școlarizare și proiectul de buget ale unității de învățământ, potrivit art.8 lit.e din HG nr.2192/2004.
De asemenea, s-a arătat că finanțarea de bază, care include cheltuielile de personal, în care este cuprinsă și salarizarea personalului didactic și celelalte drepturi bănești cuvenite acestora, se asigură de la bugetul de stat, cât și din alte surse.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, susținând că Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic nu prevede expres posibilitatea acordării acestor drepturi bănești, ci menționează numai, în mod generic, la art.50 al.12 că " personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege si de Contractul Colectiv de Muncă."
Unitățile de învățământ pârâte au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece personalul contractual didactic și auxiliar din unitățile bugetare din învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997, iar prin CCM nr. 2895/2006 Unic la nivel național se prevede că prin contractele colective de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, personalul să primească și o primă de vacanță.
S-a mai învederat că Legea nr. 128/1997 nu prevede acordarea primei de vacanță pentru personalul contractual din învățământ, reprezentat de reclamantul Școala, pentru care nu au fost alocate sume în bugetul de stat, precizându-se că numai într-un singur an, 1994, personalul didactic a beneficiat de prima de vacanță conform HG nr.372/1994.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 2381 din 22 septembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local și a Primarului municipiului P și a admis acțiunea formulată, obligând pârâții să plătească membrilor reclamantului Sindicatul Școala drepturile bănești reprezentând primele de concediu de odihnă (primele de vacanță) în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, pentru perioada 2005-2007, sume ce se vor actualiza în funcție de indicele de inflație, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Local P și a Primarului municipiului P este neîntemeiată întrucât potrivit.art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, iar potrivit art.17 din acest act normativ, după aprobarea bugetului de stat, Consiliul Județean și Consiliul General al Municipiului B, prin Hotărâre, urmează repartiza sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ - teritoriale.
Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, iar plata salariilor pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componenta a finanțării unității.
S-a mai reținut că, atâta vreme cât reclamantul a solicitat plata retroactivă a drepturilor salariale neacordate, se pune problema unei suplimentari a bugetelor unităților de învățământ în cauză, aprobarea acestora fiind de competența Consiliului Local.
Totodată, s-a arătat că potrivit art.38 al.2 lit.d din Legea 215/2001 privind administrația publica locală, Consiliul Local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului-Instituția Primarului, aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată pe motiv că în conformitate cu art.68 al.1 lit.f din Legea 215/2001 și art.20 al.1 si 4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice locale, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite și trebuie să figureze în proces, pentru ca sentința să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au statut de personal didactic, didactic auxiliar și personal nedidactic în cadrul instituțiilor școlare arondate Inspectoratului Școlar P, iar potrivit CCM la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, art.37 alin.1 lit.g, personalul din învățământ beneficiază de prima de vacanță din venituri proprii, primă ce se acorda odată cu indemnizația de concediu, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale fiind obligatorii potrivit art.236 alin.4 din Codul Muncii.
S-a mai arătat că într-adevăr, Legea nr.128/1997 nu prevede expres acordarea acestui drept însă, în conformitate cu art.50 al.12 din Statut, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute în CCM, iar dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2007-2008 reiau dispozițiile din contractul valabil și pentru anii 2004-2006, prevăzând că pe lângă indemnizația de concediu, beneficiarii acestui contract sunt îndreptățiți și la o primă de vacanță care se acordă din venituri proprii.
Așa fiind, s-a concluzionat că prima de vacanță constituie un drept bănesc cuvenit membrilor de sindicat prin prisma pe care aceștia l-au încheiat cu pârâții, drept cu privire la care pârâții nu au făcut dovada achitării către reclamanți, considerente pentru care, având în vedere și art.59 alin.3 din CCM unic la nivel național 2005-2006, prima instanță a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Consiliul Local al municipiului și Primarul municipiului
Susțin recurenții că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local și a Primarului municipiului P, în condițiile în care între recurenți, pe de o parte și personalul didactic, pe de altă parte, nu există raporturi de muncă, astfel încât recurenții nu pot fi obligați nici la calcularea drepturilor salariale, nici la plata diferențelor de drepturi salariale și nici la plata drepturilor salariale neacordate.
Se mai învederează că din niciun text legal invocat de intimatul-reclamant nu reiese calitatea de angajator recurenților, susținându-se în continuare că posturile didactice se ocupă prin concurs organizat de inspectoratele școlare sau de unitățile de învățământ, validarea concursurilor fiind făcută de inspectoratul școlar, iar angajarea pe post realizându-se de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de către inspectorul general, potrivit art.12 alin.5 din Legea nr.128/1997.
, personalul didactic auxiliar din învățământ se angajează prin concurs, iar angajarea și eliberarea din funcție a personalului didactic auxiliar în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se fac de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație.
Se susține, în continuare, că nici Consiliul local P și nici Primarul municipiului P nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, care include cheltuielile de personal, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare.
În legătură cu finanțarea de bază, ce privește salarizarea personalului didactic și celelalte drepturi bănești cuvenite acestuia, se arată că acestea se asigură de la bugetul de stat și din alte surse, dar prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea unitățile de învățământ, conform art.16 coroborat cu art.19 din HG nr.2192/2004, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite, fiind cel care elaborează proiectele de plan anual de școlarizare și proiectul de buget ale unității de învățământ.
Concluzionează recurenții că unitatea administrativ-teritorială nu are putere de decizie cu privire la drepturile bănești ce se cuvin personalului didactic, ci are numai obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, alocate de la bugetul de stat, iar unitatea administrativ-teritorială asigură din bugetul local numai finanțarea complementară, potrivit art.19 lit.b și art.23 din HG nr.2192/2004, care nu cuprinde cheltuielile de personal, ci alte tipuri de cheltuieli, expres enumerate.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că nu există niciun temei legal pentru acordarea către personalul didactic a primelor de concediu de odihnă, în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, pentru perioada 2005-2007, întrucât Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic nu prevede posibilitatea acordării acestor drepturi bănești, ci menționează doar, în mod generic, la art.50 alin.12, că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Se mai arată că atunci când legiuitorul a înțeles să acorde unei categorii de salariați dreptul de a beneficia de primă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, a prevăzut în mod expres acest lucru în legile speciale care reglementează statutul ori salarizarea acestor categorii de salariați, fiind enumerate, spre exemplificare, o serie de acte normative în acest sens.
Mai susțin recurenții că în speță sunt incidente și disp.art.14 alin.3 și 4 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, în sensul că aceste drepturi bănești nu pot fi acordate atâta timp cât nu există temei legal și nici prevedere bugetară și deși instanța își întemeiază soluția pe prevederile contractului colectiv la nivel de ramură învățământ și contractele individuale de muncă încheiate de reclamanți, aceste contracte sunt obligatorii pentru părțile contractante, nici Consiliul local P și nici Primarul municipiului P nefiind parte în respective contracte, nefiindu-le opozabile.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților-pârâți și respingerii acțiunii față de aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant Sindicatul Școala nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat, însă reprezentat fiind în instanță la termenul din 21 ianuarie 2009, prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurenților prin care se susține, în esență, că în mod greșit a fost respinsă, prin sentința recurată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceștia.
Astfel, în conformitate cu disp.art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestora se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar conform art.19 din același act normativ, fondurile unității de învățământ, indiferent de sursele de proveniență( bugetul de stat, bugetul local sau surse proprii) se alocă pe destinațiile prevăzute la lit.a- ce privesc finanțarea de bază, pentru categoriile de cheltuieli expres enumerate, printre care și cheltuieli de personal și, respectiv, la lit.b-ce privesc finanțarea complementară, aferentă categoriilor de cheltuieli, de asemenea, expres enumerate prin actul normativ.
Chiar recurenții au arătat, de altfel, prin motivele de recurs, că unitatea administrativ-teritorială are obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal.În plus, chiar dacă directorul unității de învățământ este acela care elaborează, conform art. 8 lit.e din HG nr.2192/2004, proiectele de plan anual de școlarizare și proiectul de buget ale unității de învățământ, potrivit art.40 alin.2 din același act normativ, Consiile Locale sunt cele care aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ.
De asemenea, art.63 alin.4 din Legea nr.215/2001 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, prevede că primarul îndeplinește funcția de ordonator principal de credite, iar potrivit art.21 din HG nr.2192/2004, fondurile aferente finanțării de bază, aprobate de ordonatorul principal de credite, se utilizează de directorul unității de învățământ, ca ordonator terțiar de credite.
În raport de aceste prevederi legale, soluția primei instanțe, care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul local P și Primarul municipiului P apare ca fiind corectă, dispozițiile legale justificând ca ambii recurenți să figureze ca părți în procesul de față, prin care se revendică drepturi salariale, decisivă nefiind calitatea de angajator într-un raport de muncă, ci aceea de debitor al eventualei obligații de executat, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune ca persoana fizică sau juridică chemată în judecată să aibă aptitudinea de a fi posibil datornic al reclamantului, deci parte a raportului juridic obligațional pe care acesta l-a dedus judecății instanței.
Criticile formulate pe fondul cauzei sunt, însă, întemeiate.
Astfel, se reține că drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, iar potrivit art.50 alin.12 din lege-invocat în susținerea acțiunii, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.Textul respectiv de lege nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată, ci stabilește numai posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, potrivit art.48 alin.2 din legea nr.128/1997 drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Recurentul-reclamant a susținut că personalul din învățământul beneficiază de prima de vacanță în temeiul art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ - pe anii 2003-2004, care prevede ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Dreptul generic la prima de vacanță este condiționat, așadar, de existența de venituri proprii ale unităților școlare, precum și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale, unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare cu prefecturile, consiliile județene și locale " în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor- precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete " așa cum se prevede expres în art.39 din același.
Prin urmare, art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 - aplicabil în continuare ca efect al prelungirii operante în virtutea art.9, nu creează în patrimoniul personalului din învățământul un drept la prima de vacanță, ci doar o vocație la acest drept, existența dreptului fiind dublu condiționată de cerințele înscrise de părțile contractante în art.37 alin.1 lit. și art.39 din, mai sus-citate.
Interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 128/1997 coroborate cu cele două clauzele contractuale din conduce la concluzia inexistenței unui drept material subiectiv la prima de vacanță în favoarea membrilor de sindicat ai reclamantului, menționați în tabelele anexă ale acțiunii, art.48 alin.2 și art. 50 alin.12 din Legea nr.128/1997, precum și 37 alin.1 lit.g și art.39 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 stabilind numai vocația la un atare drept, pentru considerentele mai sus-arătate.
Nici pentru anul 2005 și nici pentru următorii ani nu există dovada unor demersuri din partea sindicatului reclamant în sensul celor cerute de, care țin de executarea efectivă a unor clauze ale contractului colectiv de muncă și care sunt obligatorii pentru părți, conform art.243 din Codul muncii.
Este nerelevantă, sub acest aspect, împrejurarea că în conflictele de muncă, în conformitate cu art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, fiindcă decisiv pentru soluționarea litigiului de față era a se face proba îndeplinirii celor două condiții stabilite prin voința părților contractante pentru existența și acordarea dreptului la prima de vacanță, intimatul-reclamant având posibilitatea să demonstreze refuzul pârâților de a negocia și încheia protocoalele prevăzute la art.39 din pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007, precum și existența veniturilor proprii la care se raportează în termeni clari și neechivoci art.37 alin.1 lit.g din același contract, situație în care revenea pârâților obligația de a-și justifica refuzul plății drepturilor revendicate prin acțiune.
Pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței, și anume acelea care privesc respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul local al municipiului P și Primarul municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P cu sediul în P,--4, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2381 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul- reclamant Sindicatul Școala cu sediul in P,-, județul P și intimații- pârâți Colegiul Economic cu sediul in P,-, Liceul Teoretic cu sediul in P,-, Colegiul cu sediul in P,-, Grupul Școlar Administrativ și de Servicii cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII S cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII nr.13 cu sediul in P, str.-, nr.32, Școala de Arte și Meserii cu sediul in P,-, Școala cu clasele I-VIII cu sediul in P,-, Gradinița de Copii cu Program Prelungit Sf. cu sediul in P,-, Grădinița de Copii cu Program Prelungit nr.30 cu sediul in P,-, Grădinița de Copii cu Program Prelungit nr.38 cu sediul in P,-, Grădinița de Copii cu Program Normal nr.51 cu sediul in P, str.-.-. nr.328, Grădinița de Copii cu Program Prelungit și Secție Program Normal nr.53 cu sediul in P,-, Grădinița de Copii cu Program Prelungit cu sediul in P,-, Grădinița de Copii cu Program Prelungit nr.33 cu sediul in P, Intrarea, nr.5, județul și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
--- - - - -- -
Grefier
/VS
3ex./19.02.2009
f--Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
