Drepturi salariale (banesti). Sentința 79/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 79
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru Juridicari Nicolae
ASISTENȚI -: -
- -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 8.10.2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și a prescripției, cu referire la Decizia Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că dreptul material la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada 2000-2005.
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii de față, constată.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a solicitat obligarea pârâșilor de I-III la plata în solidar, în valoarea actualizată, a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, întrucât cu data de 1.09.2000, data intrării în vigoare a G nr. 83/2000 și până la data pronunțării hotărârii; obligarea acelorași pârâți la plata în continuare a acestui spor; obligarea pârâtului de IV să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi și obligarea pârâșilor de I-III la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta, judecător la Tribunalul Timișa invocat că dispozițiile G 83/2000 care prin art. 1 pct. 42 au abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și care prevedea dreptul la sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au depășit limitele legii speciale de abilitare a Guvernului să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, abilitare dispusă prin Legea nr. 125/2000.
Astfel prin această lege Guvernul nu a fost abilitat să abroge nici total nici parțial Legea nr. 50/1996 ori abrogându-se art. 47 din acest act normativ s-au încălcat dispozițiile art. 108 (3) cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
S-a susținut că s-a constatat neconstituționalitatea art. 1 pct. 42 din G 83/2000 prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 147 (1) din Constituția României cu referire la art. 126, astfel că această normă de abrogare rămâne inaplicabilă cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deczia nr. XXI/10.03.2008 și cum aceasta este obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă. Se impune acordarea drepturilor prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 care au rămas în vigoare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Bad epus întâmpinare invocând lipsa calității procesuale pasive, neexistând raporturi de muncă între aceasta și reclamantă și invocând și prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 cu privire la calitatea de ordonator principal de credite și care nu poate finanța alt ordonator principal.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2000-2005.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 28.08.2005, susținând că sunt incidente prevederile art. 1 și 3 din Decretul 167/1958 și ale art. 283 alin.1 din Legea nr. 53/2003.
Examinând conform art. 137 Cod procedură civilă excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la lipsa calității procesuale pasive, Curtea constată că nu este fondată deoarece art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor are în responsabilitate pregătirea proiectelor legilor de rectificare bugetară, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost respinsă pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată în dosar nr. 5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii a stabilit că magistrații și personalul auxiliar au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a G - și această decizie este conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă obligatorie.
Observând decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că, procedura recursului în interesul legii a fost declanșată în raport cu o jurisprudență neunitară în legătură cu interpretarea și aplicarea art.47 din Legea nr.50/1996 cu referire la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, consacrată ca urmare a soluționării de către instanțele judecătorești a unor acțiuni în justiție formulate în cursul anului 2007, de către personalul care se încadrează în ipoteza normelor valorificate de către instanța supremă.
În aceste condiții, nu se poate ridica problema prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, în condițiile dreptului comun, din următoarele considerente:
Pe terenul dreptului comun, respectiv al Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție extinctivă este echivalent intervalului de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune, în sens procesual.
La rândul său, dreptul la acțiune este reglementat în măsura în care se tinde la valorificarea unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv, adică de dreptul în vigoare, ceea ce presupune că dreptul subiectiv trebuie să existe la momentul exercitării dreptului la acțiune.
Așadar, exercitarea dreptului la acțiune în sensul procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute de dreptul pozitiv.
În cazul din speță, dreptul subiectiv, consacrat în favoarea reclamanților, prin art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Lega nr.334/2001.
În asemenea condiții titularul dreptului subiectiv se află într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Acest tip de indisponibilitate înlătură incidența dispozițiilor legale privind cursul prescripției extinctive, iar în situația în care nu ar înlătura-o ar fi asimilabil cazurilor prevăzute în art. 13 din Decret nr.167/1958, care reglementează suspendarea prescripției extinctive.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu este incidentă în ipoteza în care titularul unui drept subiectiv este privat de acest drept ca efect al abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv.
De altfel ar fi o cerință excesivă și nefirească a statului, ca, prin intermediul legilor, să impună termene de prescripție a dreptului la acțiune, în ipotezele în care dreptul subiectiv care ar legitima un proces ar fi abrogate, prin acte normative.
Aceste aspect reprezintă un alt motiv pentru care instituția prescripției extinctive nu este incidentă în cazul valorificării unor drepturi subiective, nerecunoscute de dreptul pozitiv, adică de dreptul în vigoare.
Pe de altă parte, declararea neconstituționalității unei norme prin care a fost paralizat un drept subiectiv face ca respectivul drept să poată fi valorificat în termenul general de prescripție, prevăzut de art. 3 din Decret nr.167/1958, termen care curge din momentul declarării neconstituționalității normei, după caz, în funcție de instanța care a soluționat excepția de neconstituționalitate, în măsura în care dreptul subiectiv este supus prescripției.
În cazul de speță, termenul în discuție curge din momentul pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile legii.
Nu se poate susține că titularul unui drept subiectiv a pierdut dreptul la acțiune, întrucât a expirat termenul de 3 ani, anterior introducerii acțiunii în justiție, respectiv anterior declarării neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv, pentru simplul motiv că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată oricând, instituția prescripției extinctive nefiind incidentă în acest domeniu.
O concluzie în sens contrar ar fi de natură, deopotrivă, de a pune în discuție interesul pronunțării deciziei de recurs în interesul legii, în luna martie 2008, ipoteza instanței vizând hotărâri judecătorești contrare, pronunțate în soluționarea unor acțiuni formulate în cursul anului 2007, căci ar lipsi orice interes practic și chiar juridic, scopul acestei decizii fiind acela de a unifica jurisprudența pentru viitor, potrivit art. 329 (3) Cod procedură civilă.
În măsura în care dreptul subiectiv este prescriptibil, în condițiile legii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care s-a constatat neconstituționalitatea normei, în condițiile legii.
Termenul scurs între momentul suprimării dreptului subiectiv, printr-o normă de abrogare a normei care l-a consacrat inițial, și data constatării neconstituționalității normei abrogate, nu are nici o relevanță juridică, în raport cu împrejurarea că invocarea neconstituționalității unei norme juridice se poate face oricând, în condițiile legii.
În altă ordine de idei, caracterizate ca fiind o valoare economică, aceste forme de salarizare se subscriu noțiunii de "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Proprietatea reclamanților asupra acestor bunuri (fiind vorba de un serviciu deja prestat și nerecompensat) conferă dreptul acestora de a nu fi lipsiți de ele în mod nejustificat din perspectiva art.44 din Constituția României, coroborat cu art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite acțiunea formulată de reclamanta, urmând a obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Timiș să plătească reclamantei drepturi salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu 1.09.2000 la zi, precum și plata în continuare a acestui spor, sumele fiind actualizate cu rata inflației pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sect. 5, Curtea de APEL TIMIȘOARA, cu sediul în P-ța - - nr. 2A, jud. T, Tribunalul Timiș, cu sediul în T, P-ța - - nr. 2A, jud. T, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sect. 5.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Timiș să plătească reclamantei drepturi salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu 1.09.2000 la zi, precum și plata în continuare a acestui spor, sumele fiind actualizate cu rata inflației.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
Definitivă. executorie de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI
- - - - -
- -
GREFIER
Red. /11.12.2008
Tehnored.: M/ 7 ex./11.12. 2008
Emis 5 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru Juridicari Nicolae
