Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 77/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 77
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru Juridicari Nicolae
ASISTENȚI -: -
- -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulată de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș, Ministerul Economiei și Finanțelor B, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, iar pe fond solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 13 martie 2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș, Ministerul Economiei și Finanțelor B, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B solicitând obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA la calcularea și plata de despăgubiri în favoarea fiecărui reclamant, echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază brut începând cu luna martie 2005 la zi și în continuare pentru viitor, cu următoarele excepții:
Pentru începând cu luna martie 2005 până în 1 iulie 2006; pentru începând din 1 iulie 2007 la zi și în continuare; pentru începând din 1 septembrie 2007 la zi și în continuare; pentru începând din decembrie 2007 la zi și în continuare.
Obligarea în solidar a acelorași pârâți la calcularea și la plata actualizată a sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubiri.
Obligarea angajatorului la înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor privitoare la sporurile salariale menționate.
Obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că datorită programului de permanență ce presupune că periodic și consecutiv, timp de câteva zile/lună după orele de program și în zilele nelucrătoare, li se restrânge dreptul la libertatea de mișcare și, totodată, se aduce atingere relațiilor sociale privind viața de familie, având în vedere că nu au posibilitatea de a-și face un program normal pentru sfârșiturile de săptămână, pentru sărbători și chiar pentru concediul de odihnă.
Se susține și existența unei discriminări în raport cu alte categorii de salariați, cum ar fi lucrătorii de poliție, care sunt remunerați pentru serviciul de permanență.
În drept, se invocă art. 25 și art. 53 din Constituție, art. 13 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Reclamanții au depus copii după planificările completelor de judecată și ale completelor de permanență.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale pasive; discriminarea la care fac referire reclamanții rezultând din lege și nu din modul de aplicare, ori Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, astfel că îi lipsește această calitate.
S-a invocat și inadmisibilitatea acțiunii care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege și se tinde la modificarea actelor normative, ceea ce depășește limitele puterii judecătorești.
Pe fond s-a invocat că nu se poate reține existența unei discriminări în raport cu alte categorii profesionale întrucât reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a lucrătorilor de poliție ori a altor bugetari, fiecare având stabilit aparte legi de organizare diferite, legi proprii de salarizare. S-a mai susținut că prin acceptarea statutului de judecător sau grefier s-a acceptat și restrângerea dreptului la libera circulație impusă de obligațiile de serviciu și care este făcută în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituție.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii nefiind îndeplinite condițiile impuse de G nr. 137/2000.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus un punct de vedere cu privire la liniile directoare de care trebuie să se țină seama în procesul de soluționare a unei cauze care are ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
Prin încheierea din 26.06.2008 Tribunalul Timișa trimis cauza spre soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Examinând conform art. 137 Cod procedură civilă excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la lipsa calității procesuale pasive, Curtea constată că nu este fondată deoarece art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor are în responsabilitate pregătirea proiectelor legilor de rectificare bugetară, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Este nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției care are calitatea de angajator, iar reclamanții pretind drepturi salariale, discriminarea fiind în legătură cu modul de salarizare, astfel că și această excepție a fost respinsă.
Examinând cauza în fond în raport de probele administrate, de susținerile părților și de prevederile legale incidente, Curtea constată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Reclamanții pretind despăgubiri constând în spor de 25% din salariu pentru faptul că sunt discriminați în raport cu lucrătorii de poliție care beneficiază de sporul prevăzut de art. 11 din G nr. 38/2003, pentru misiune permanentă în timp ce magistrații și grefierii deși asigură un serviciu de permanență care le restrânge dreptul la libertatea de mișcare prevăzut de art. 25 din Constituție, nu sunt remunerați pentru această activitate. Temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 27 din G nr. 137/2000.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului legat de incidența dispozițiilor art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Faptul că lucrătorii de poliție beneficiază de sporul de permanență prevăzut de art. 11 din G nr. 38/2003 și magistrații și personalul auxiliar nu beneficiază de un spor asemănător, un spor distinct pentru îndeplinirea unor atribuții care impun asigurarea unui serviciu de permanență, nu poate conduce la ideea că ar fi incidente dispozițiile art. 1 și 2 din G nr. 137/2000 pentru că aceste două categorii nu se află în situații comparabile sau în situații analoage.
Cele două categorii, polițiștii pe de o parte și magistrații împreună cu personalul auxiliar pe de altă parte, au statute diferite, atribuții diferite, legi de organizare și competențe diferite și legi de salarizare diferite.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea magistraților prevede că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Art. 73 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților prevede la art. 73 că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții.
Și cu privire la personalul auxiliar, legiuitorul prin Legea nr. 567/2004 și G nr. 8/2007 a avut în vedere rolul acestei categorii cu privire la desfășurarea activității instanței.
Prin urmare, legiuitorul la stabilirea salariilor și sporurilor a avut în vedere și obligațiile magistraților și personalului auxiliar cu privire la asigurarea permanenței. În același timp îndeplinirea unei obligații de serviciu, asumată odată cu ocuparea funcției de magistrat sau grefier nu poate fi asimilată cu o restrângere a dreptului la liberă circulație așa cum susțin reclamanții.
În cazul grefierilor, G nr. 8/2007 - art. 6 prevede compensarea orelor suplimentare cu timp liber corespunzător sau la cererea celor în cauză se plătesc aceste ore cu spor de 75-100% din salariul de bază.
Curtea constatând că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 1 și 2 din G nr. 137/2000, pentru considerentele de mai sus, apreciază ca neîntemeiată acțiunea reclamanților și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamanții, toți cu domiciliul procedural ales în D, Bv. nr. 3A, jud. T, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sect. 5, Curtea de Apel, cu sediul în T, P-ța - - nr. 2, jud. T, Tribunalul Timiș, cu sediul în T, P-ța - - nr. 2, jud. T, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sect. 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, sediul în B, P-ța - - nr. 1-3, sect. 1, având ca obiect despăgubiri reprezentate de sporul de 25% pentru programul de permanență.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI
- - - - -
- -
GREFIER
Red. /5.12. 2008
Tehnored.: M/ 15 ex./5.12. 2008
Emis 13 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru Juridicari Nicolae
