Drepturi salariale (banesti). Decizia 850/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 850/2009-
Ședința publică din 05 mai 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B-dul. -, nr.14, de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, și de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B cu sediul în B, sector 1,- -81, în contradictoriu cu intimații reclamanți: și ambii de la. O, str. -, nr.6, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 58 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 17.04.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar din partea recurentei pârâte B, cerere de amânare în vederea comunicării numărului inițial de dosar, pentru a identifica litigiul dedus judecății, că în cauză se solicită și judecarea în lipsă, după care:
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de recurenta pârâtă B, urmând a se pronunța asupra recursurilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.58/2008 din 20.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul în O, str. -, nr. 6, județul B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B, cu sediul în B,- - 81, și în consecință:
Au fost obligați pârâții de rândul 1 și 2 să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă corespunzător fiecăruia dintre aceștia, pe perioada octombrie - decembrie 2003 și ianuarie - decembrie 2004, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor de mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din nr. 43 din 4 aprilie 2004 privind Parchetul Național Anticorupție " specialiștii din cadrul fostului Parchet Național Anticorupție au calitatea de funcționari publici" iar conform art. 28 alin. 2 din aceiași ordonanță " specialiștii prevăzuți la art. 11 sunt asimilați din punct de vedere al salarizării cu procurorii de pe lângă Curtea de Apel".
De la data introducerii acestei acțiuni - 30 octombrie 2006 - la data de 7 mai 2007, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite - a adoptat Decizia XXXVI în dosarul nr. 4/2007 prin care a decis că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege. Această decizie este obligatorie conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă. Cum funcțiile reclamanților sunt asimilate cu cele ale procurorilor sub aspectul salarizării, acțiunea lor este întemeiată și a fost admisă conform petitului. S-a menționat că față de dispozițiile acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin întâmpinarea depusă la dosar, nici MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu s-a opus la admiterea acestei acțiuni.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta s-a constatat a fi nefondată și a fost respinsă deoarece, acesta prin atribuțiile și competențele sale la întocmirea proiectului anual de buget al statului are obligația să prevadă fonduri suficiente pentru toate instituțiile bugetare. Așa fiind, a fost respinsă această excepție și a fost admis capătul de cerere a acțiunii prin care reclamanții solicită obligarea acestui pârât la asigurarea sumelor pretinse prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat recurs, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul d e Finanțe prin DGFP. B și Direcția Națională Anticorupție.
MINISTERUL PUBLICa invocat că hotărârea este nelegală doar cu privire la actualizarea sumelor cuvenite reclamanților, cu indicele de inflație, înscrierea mențiunilor în carnetele de muncă și cu privire la soluționarea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor.
În motivarea recursului s-a susținut că actualizarea sumelor cuvenite pârâților, care nu sunt contestate față de recursul în interesul legii nr.36/2007 pronunțat de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nu este posibilă neexistând fonduri prevăzute pentru această actualizare în bugetul recurentei.
Cu privire la înscrierea în carnetul de muncă a acestui spor a invocat recurenta, că nu se cuvine aceasta față de dispozițiile Decretului 92/1976, în carnetul de muncă înscriindu-se doar retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în aceasta și nu drepturi care se adaugă acesteia cum este cazul în speță.
S-a mai invocat că nelegal nu a fost soluționată cererea de chemare în garanție formulată de recurentă împotriva Ministerului Finanțelor, ordonator principal de credite, numai prin admiterea acestei cererii fiind posibilă executarea obligației de către recurenta pârâtă.
Ministerul Finanțelor prin recursul declarat a invocat că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, calitatea procesuală aparținând Ministerului Public, recurentul neputând fi obligat la plata unor despăgubiri bănești cuvenite angajaților unei alte instituții și nici să includă în bugetul viitor sume pentru plata acestora, aceste obligații revenind angajatorului, în speță MINISTERUL PUBLIC.
Direcția Națională Anticorupție a invocat că sentința este nelegală și netemeinică, reclamanții au calitate de funcționari publici potrivit Legii 188/1999, competentă pentru soluționarea cererii de față fiind secția de contencios administrativ a Curții de APEL ORADEA.
A mai invocat recurenta că i s-a încălcat dreptul la apărare, necomunicându-i-se niciodată o copie a acțiunii reclamanților, iar sub aspectul fondului s-a susținut că cererea petenților este neîntemeiată.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurenți sunt nefondate.
Cererea reclamanților privind obligarea angajatorului la plata sporului de vechime cuvenit fiecăruia este fondată, față de recursul în interesul Legii nr.36/2007 pronunțat de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, justețea pretențiilor reclamanților nemaiputând fi pusă în discuție. De altfel, doar recurenta Direcția Națională Anticorupție a invocat că nu este fondată acțiunea, restul recurenților necontestând că reclamanți sunt îndreptățiți la obținerea sporului de vechime.
Asupra recursului Ministerului Public, Curtea constată următoarele:
Cu privire la imposibilitatea plății sumelor actualizate de către recurenți, aceste aspecte sunt nerelevante juridic. Reclamanților li s-a cauzat un prejudiciu prin neplata sporului la care erau îndreptățiți și sunt îndreptățiți în baza art. 998 Cod civil, la repararea în întregime a acestuia.
Reclamanții sunt îndreptățiți la înscrierea în carnetul de muncă al sporului de vechime cuvenit, retribuția tarifară de încadrare incluzând și sporul de vechime, acesta nefiind adăugat retribuției tarifare cum susține recurentul.
Asupra respingerii cererii de chemare în garanție invocată de recurent ca fiind nelegală, Curtea constată că prima instanță a admis acțiunea reclamanților față de Ministerul Finanțelor și a obligat această pârâtă să aloce sumele necesare angajatorului, ceea ce face ca acest capăt de recurs să fie fără obiect.
Recurentul Ministerul Finanțelor a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, excepție care în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, care a făcut referire la dispozițiile art. 1 și 2 din OUG 22/2002, aprobată prin Legea 288/2002.
Instanța de recurs reține că potrivit art. 3 pct.48 din HG. 386/2007, legea cadru de funcționare a Ministerului Finanțelor, această instituție reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ, Ministerul Finanțelor coordonează și administrează veniturile statului precum și datoria publică.
Față de aspectele invocate, în mod corect s-a reținut că pârâtul Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Asupra recursului formulat de Direcția Națională Anticorupție, Curtea constată următoarele:
Excepția de necompetență a instanței de drept comun invocată la pct.1 din recurs este nefondată, aceasta fiind irevocabil soluționată prin regulatorul de competență dat de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decizia nr.173/2007 prin care s-a stabilit ca fiind Tribunalul Bihor competent să soluționeze litigiul în primă instanță, fiind vorba de un litigiu de muncă.
Necomunicarea copiei de pe acțiune către recurentă, nu i-a încălcat acesteia nici un drept procedural, pârâta recurentă nefăcând această dovadă, deși avea această sarcină fiind vorba de o nulitate relativă prevăzută de art. 205 Cod procedură civilă. De altfel, litigiul se află pe rol din anul 2006 și față de durata acestuia susținerile recurentei apărând ca nefondate.
Sub aspectul îndreptățirii reclamanților la sporul de vechime contestat de recurentă, așa cum am mai arătat mai sus, acest aspect nu mai comportă discuți față de recursul în interesul legii 36/2007 pronunțat de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și raportat la dispozițiile OUG 43/2004 prin care s-a stipulat că specialiștii fostului PNA. au calitatea de funcționarilor publici și potrivit art. 11 sunt asimilați din punct de vedere al salarizării cu procurorii de pe lângă Curtea de Apel.
Ori, prin recursul în interesul legii arătat, s-a statuat că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiază de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul legal cuvenit.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B-dul. -, nr.14, de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, și de pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B cu sediul în B, sector 1,- -81, în contradictoriu cu intimații reclamanți: și ambii de la. O, str. -, nr.6, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 58 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /14.05.2009
Jud.fond. -
Dact./15.05.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
