Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 848/2009-
Ședința publică din 05 mai 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, și de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, A ambii din O, - - nr.10, la Judecătoria Oradea, jud. B și din Aleșd, P-ța. -, nr. 5, la Judecătoria Aleșd, jud. B, intimații pârâți: CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR - O cu sediile în O,-, jud. B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B, sector 1, P-ța. -, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 87/P din 08 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 87/P din 08 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.
S-a respins acțiunea formulată de petenții --, A, -- împotriva CONSILIULUI NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții -, A, ambii cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Oradea, - cu domiciliul procedural ales Judecătoria Aleșd - nr. 5 județul B, împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 50%, începând cu luna august 2008 și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
A fost obligat Tribunalul Bihor să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor stabilite în sarcina pârâților 2-4.
Fără cheltuieli de judecată.
Prin încheierea dată în camera de consiliu din 21 ianuarie 2009 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenții, A și - - și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.87/P/2008 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că la paragraful 4 s-a trecut "obligă pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15 %. în loc de 50 %.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând s-a subliniat că reclamanții au calitatea de judecători stagiari la Judecătoria Oradea și Judecătoria Aleșd, fiind numiți prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 658/2008.
Reclamanții se includ în categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform prevederilor art. 295 alin. 2 din acest cod și prin lege le-a fost impusă o obligație profesională imperativă, de confidențialitate care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
S-a menționat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați, militari și civili, ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, s-a prevăzut că acești salariați beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază. De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv, celor din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, iar prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2002 s-a acordat același spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Este evident că, în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006 rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, iar prin OG nr. 137/2000 s-a prevăzut la art. 30 alin. 3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% și personalului din această instituție, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate. Conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări iar conform art. 29 pct. 2 în exercițiul drepturilor și libertăților sale fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți în vederea satisfacerii cerințelor juste și morale, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Ori, deși judecătorii gestionează informații clasificate, respectiv secrete de serviciu, așa cum sunt definite acestea de Legea nr. 182/2002, aceștia nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru celelalte categorii de personal bugetar, cu toate că la art. 91 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004 se prevede în mod expres obligativitatea judecătorilor de a respecta secretul profesional și de a păstra secretul deliberărilor și al voturilor la care au participat, inclusiv după încetare exercitării funcției.
Mai mult, aspecte legate de gestionarea informațiilor clasificate specifice activității magistraților sunt definite în mod concret și în cuprinsul art. 15 alin. 1 și 2 din Codul Deontologic al Judecătorilor și Procurorilor, astfel că, prin neacordarea sporului de confidențialitate, este evident că reclamanții sunt discriminați în sensul prevăzut de OG nr. 137/2000 și art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece îndeplinind o funcție de demnitate publică, se află în aceeași situație ca și a personalului din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă recunoscându-i-se dreptul corelativ salarial pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.
La fel ca și personalul din unitățile bugetare, reclamanții sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de codul muncii, ei se supun obligației de confidențialitate, o atare obligație găsindu-și reglementarea în Codul muncii în textul art. 26 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În situația în care în sarcina reclamanților a fost instituită obligația de confidențialitate, dreptul corelativ acesteia rezidă în contraprestația salarială, iar în ipoteza nerecunoașterii unui atare drept ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală și respectiv dreptul la salariu pentru munca prestată, reglementate de art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, iar în speță nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea reclamanților de la acordarea beneficiului pecuniar solicitat, câtă vreme criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același, el reprezentând efectul obligației de confidențialitate impuse de lege pentru toate persoanele, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Prin urmare, acțiunea reclamanților a fost întemeiată și a fost admisă ca atare, aceștia fiind îndreptățiți la acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15% din salariu, inclusiv la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii. De asemenea, și potrivit practicii judiciare în materie cererea reclamanților de actualizare a creanței conform indicelui de inflație apare ca fiind admisibilă.
A fost admisă ca întemeiată și cererea de înscriere în carnetele de muncă ale reclamanților, în baza Decretului nr. 92/1976, a cuvenitelor mențiuni în raport de drepturile salariale mai sus menționate.
Cât privește cererea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta a fost găsită de instanță ca fiind întemeiată dat fiind că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, și a proiectului legii de rectificare bugetară, în lipsa rectificării bugetului sumele necesare Ministerul Justiției aflându-se în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor pretinse de reclamanți.
S-a precizat faptul că suma pe care reclamanții ar fi trebuit să o încaseze ca parte a veniturilor lunare reprezintă "un bun" în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, interpretarea dată de Tribunalul Bihor potrivit căreia reclamanții nu sunt îndreptățiți la acest spor, fiind greșită.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, discriminarea constă în tratarea în manieră diferită, fără justificări obiective și rezonabile, a persoanelor aflate în situații comparabile astfel încât respingerea acțiunii reclamanților în condițiile în care drepturile au fost recunoscute deja altor persoane aflate în situații similare, prin hotărâri irevocabile, reprezintă o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauza Driha c/ României - 21 februarie 2008 ).
În ceea ce privește excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta a fost fondată, întrucât într-adevăr nu poate fi citat în cauză în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, având în vedere prev. art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată care prevede că posibila victimă a unei discriminări poate introduce acțiune în instanță prin care să solicite despăgubiri, judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În schimb, a fost nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere că, potrivit articolului 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora.
Așadar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamanți, ci, avându-se în vedere că, acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat că sentința este nelegală și netemeinică raportat la decizia Curții Constituționale nr.1325/2008, precum și decizia pronunțată la 16 iulie 2008, prin care s-a statuat că instanțele judecătorești nu sunt competente să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte juridice, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu alte dispoziții legale.
S-a mai invocat că nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze spor de confidențialitate pentru magistrați, dosarele de judecată sunt documente publice la care are acces orice persoană interesată.
De asemenea s-a invocat că s-a dat extrapetit stabilindu-se 50 % spor de confidențialitate, deși reclamanții au solicitat doar 15 %.
Ministerul Finanțelor prin Bai nvocat că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, nefiind angajatorul reclamanților, între recurent și aceștia neexistând nici un raport juridic.
Pe de altă parte, obligațiile de plată ale instituțiilor publice sunt opozabile tuturor instituțiilor publice.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurenți sunt nefondate.
În ce privește recursul Ministerului Justiției și Libertăților, Curtea constată următoarele:
Deciziile Curții Constituționale la care face trimitere recurentul, sunt nerelevante în prezenta cauză.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 21 ianuarie 2009 fost corectat cuantumului sporului cuvenit reclamanților din 50 % în 15 %.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de recurs reține că în data de 15 decembrie 2008, prin Decizia în interesul legii nr.46 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că magistrații, precum și personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor sunt îndreptățiți la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația ori salarul brut lunar, decizia fiind obligatorie pentru instanțe devine de prisos analizarea susținerilor recurentei privind netemeinicia pretențiilor reclamanților.
Asupra recursului Ministerului Finanțelor Publice se constată că excepția invocată de recurent este nefondată.
Art. 48 din HG. 386/2007 stabilește că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ Ministerul Finanțelor coordonează și administrează veniturile statului precum și datoria publică.
Aceste texte legale coroborate cu dispozițiile art. 1 și 2 din OUG. 22/2002 aprobată prin Legea 228/2002 relevă calitatea procesuală pasivă a Ministrului Finanțelor în reprezentarea Statului Român, astfel că în mod corect această excepție a fost respinsă de instanța de fond.
Pentru aceste considerente în baza art. 312, cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge recursul civil de față.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, și de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, A ambii din O, - - nr.10, la Judecătoria Oradea, jud. B și din Aleșd, P-ța. -, nr. 5, la Judecătoria Aleșd, jud. B, intimații pârâți: CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR - O cu sediile în O,-, jud. B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B, sector 1, P-ța. -, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 87 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /14.05.2009
Jud.fond. -
Dact./15.05.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Cigan Dana
