Drepturi salariale (banesti). Decizia 852/2009. Curtea de Apel Bacau

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 852

ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009

PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu

JUDECĂTOR 2: Daniela Părău Sorina Romașcanu

- - -

GREFIER - - -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINSITERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 114 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea de recurs, fila 5 dosar, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.114 din 29.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții reținându-se în esență următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău sub nr-, reclamanții, -, au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea la acordarea indexărilor de 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și respectiv 11%, începând cu 1.10.2007.

Au arătat astfel reclamanții că sunt discriminați față de toate celelalte categorii profesionale, cărora statul român le-a acordat aceste indexări, ca urmare a influenței inflației.

Au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație la data plății, precum și efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă de către pârâta Tribunalul Bacău.

Prin întâmpinare Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.

Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamanții fac trimitere pentru a-și motiva pretențiile, la dispoziții aplicabile altor categorii de personal, neputând fi reținută discriminarea acestora.

Prin încheierea din 6.08.2008, Tribunalul Bacăua dispus scoaterea de pe rol a cauzei, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Bacău, potrivit art.II OUG75/2008.

La termenul din 8 oct. 2008, instanța a pus în discuție calitatea procesuală pasivă a Statului Român, în prezenta cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Moinești, conform adresei Tribunalului Bacău, fila 20 dosar fond.

În ceea ce privește calitatea procesuală a Statului Român, s-a admis excepția, a fost respinsă acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, s-a reținut, astfel că în privința pârâtului Statul Român în funcție de raportul juridic judecății, acesta nu poate fi obligat în cadrul acestui raport.

În ce privește fondul cauzei, s-a constatat caracterul întemeiat al pretențiilor deduse judecății, față de considerentele ce se vor dezvolta:

Din succesiunea reglementărilor privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (Legea nr.50/1996, nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002) rezultă că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege. Această valoare, corectată periodic în raportde evoluția prețurilor de consumse aplică de drept personalului salarizat potrivit acestor acte normative".

Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, "drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".

În baza art.1 din nr.OG10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică prevăzute în anexele II și III din Legea nr.154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 la data de 2.02.2007 și se aplică conform art.32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.

Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007, art.35 al nr.OUG27/2006 a fost abrogat prin art.1 pct.17 din Legea nr.45/2007 nu mai putea împiedica aplicarea nr.OG10/2007, referitoare la indexările salariale și categoriei profesionale în care se regăsesc magistrații.

Susținerile Ministerului Justiției potrivit cărora este dreptul exclusiv al legiuitorului să reglementeze creșterile salariale pentru anumite categorii de demnitari sau funcționari publici, cu referire la inexistența vreunei discriminări față de modul special de reglementare pentru această categorie de personal, nu pot fi reținute.

Trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, printre care și magistrații, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.

Trebuie de asemenea subliniat că în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.

Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deși anterior, dar și ulterior - în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute și acordate cu acest titlu.

În concluzie, unul și același element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.

Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor din cauza creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației -. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial: indexarea anuală.

Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.

În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.

Diferența de tratament instituită prin nr.OG10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menținându-se condițiile și criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate și pentru această categorie de personal în anul următor - 2008 (Legea nr.45/2007 - majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% față de luna decembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie 2008 față de luna septembrie 2008).

De altfel Curtea Europeană s-a pronunțat constant cu privire la calitatea de "bun" a drepturilor prevăzute de sistemele de protecție socială (. împotriva Austriei/16.12.1974, împotriva Austriei/1996). Este de reținut că în cazul în care dreptul garantat poate fi mărit periodic, doar cuantumul său poate fi supus unor restricții, nu și acordarea acestuia ca atare.

Nu în ultimul rând este de menționat că soluția privind admiterea acțiunii nu contravine practicii constituționale cu referire la aplicarea nr.OG137/2000.

Instanța prin soluția pronunțată și față de argumentația acesteia, nu adaugă la lege, ci reținând calitatea de bun garantat a acestui drept, conform atât practicii Curții Europene cât și a, reține că diferența de tratament aplicată la un moment dat reclamanților nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Decizia în interesul legii nr.21/2008 a J).

Față de aceste considerente, curtea a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău să plătească reclamanților drepturi salariale potrivit dispozitivului sentinței, în sumă reactualizată, având în vedere că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă repararea prejudiciului suportat ca urmare a neplății sumelor datorate.

Cu privire la acordarea dobânzii legale, pentru sumele datorate, începând cu ianuarie 2007, instanța a apreciat cererea întemeiată însă, în temeiul art.1088 cod civil cererea a fost admisă începând cu data introducerii acțiunii urmând ca dobânda datorată să fie calculată potrivit OG9/2000.

În temeiul art.8. 92/1976, instanța a admis și cererea privind completarea cărților de muncă formulată în contradictoriu cu Tribunalul Bacău.

Împotriva sentinței civile nr.114 din 29.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru următoarele motive:

- instanța, prin hotărârea pronunțată a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art.304 pct.4 Cod procedură civilă);

- hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă);

- în mod greșit au fost obligați pârâții la plata sumelor pretinse a fi datorate actualizate cu indicele de inflație de la data plății.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,"Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. "

În baza art. 1 din nr.OG 10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivitOrdonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prinLegea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006 - ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, urmau să fie majorate, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.

Respectivul act normativ a intrat în vigoare - conform art. 11 alin.1 din Legea 24/2000 R - la data de 5.02.2007 și se aplica conf. art. 32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.

Prin urmare, faptul că ulterior - respectiv la 12.03.2007 - art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, nu mai putea împiedica aplicarea dispozițiilor nr.OG 10/2007, referitoare la indexările salariale, și categoriei profesionale în care se regăsesc reclamantele; aceasta întrucât OG10/2007 își producea deja efectele, iar acestea nu mai puteau fi înlăturate ca urmare a garanțiilor oferite de principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Codul civil, respectiv de principiul drepturilor deja câștigate.

În atare împrejurări, neacordarea indexărilor pe 2007 și reclamantelor, deși salarizate ca și persoanele menționate în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006, are și semnificația unei discriminări în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situații analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din OUG nr. 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.

Nici susținerea Ministerului Justiției cum că reclamantelor nu li se mai puteau acorda indexările salariale aprobate în anul 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanțial, de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, nu va putea fi reținută întrucât și celelalte categorii profesionale vizate de nr.OG 10/2007 au beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens pot fi reținute, cu titlu de exemplu, nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; nr.OG 2/2006 privind drepturile salariale și alte drepturi acordate funcționarilor publici în anul 2006; nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în anul 2006, și G nr. 57/2006 pentru modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

De asemenea, nu trebuie uitat că ndexarea reprezintă o formă de protecție socială care, deși neprevăzută expres de Constituție, trebuie aplicată nediscriminatoriu.

De altfel, de aceste indexări magistrații au beneficiat și în anii anteriori.

Mai mult, faptul că indemnizațiile magistraților au fost majorate substanțial în anul 2006, nu exclude "de plano" acordarea indexărilor, căci mergând pe această ipoteză s-ar încălca dispozițiile art. 2 din OUG27/2006 ajungându-se astfel la o egalizare a salariilor celorlalți bugetari ( prin acordarea succesivă unor indexări de care magistrații să nu beneficieze ), fără a se mai ține seama de răspunderea, complexitatea, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.

este acordată pentru înlăturarea totală sau parțială a efectelor inflaționiste. Întrucât în 2006 legiuitorul, prin OUG27/2006 a acordat o indemnizațiecorespunzătoare anului 2006, efectele inflației din 2007 " au diminuat" această indemnizație ( puterea de cumpărare ).

În acest caz, suntem în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat doar de menținerea puterii de cumpărare a salariilor celorlalți bugetari, cu excepția magistraților.

Și nu în ultimul rând este de menționat că Ministerul Justiției face o confuzie între dreptul de natură salarială și despăgubirile bănești ce se cuvin în baza nr.OG137/2007 ca urmare a constatării săvârșirii faptei de discriminare.

Astfel, pârâții care au calitatea de ordonatori de credite nu au fost obligați la plata în favoarea reclamantelor a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, ci la plata de despăgubiri. Astfel, nu se adăugă la lege, ci se face aplicarea art. 2 și 27 din OG137/2000 (acest din urmă articol conferind instanței dreptul de a acorda despăgubiri, când se constată existența unei discriminări ).

Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 deoarece dreptul de legiferare înțeles într-un sens larg nu este unul absolut.

acestui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, dar pe care Ministerul Justiției, în viziunea sa pro cauza determinat de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore.

* Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților s-a făcut în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.

Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât MINSITERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 114 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 august 2009.

Pt.președinte aflat în, JUDECĂTORI,

- - Pt.judecător aflat în

PREȘEDINTE INSTANȚĂ, - -

PREȘEDINTE INSTANȚĂ,

- -

GREFIER,

- -

Red. /

Red.

Tehnored./17 ex./12.08.2009

Președinte:Sorina Ciobanu
Judecători:Sorina Ciobanu, Daniela Părău Sorina Romașcanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 852/2009. Curtea de Apel Bacau