Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 851/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 851
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău Sorina Romașcanu
- - -
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă - GRUP, împotriva sentinței civile nr. 891 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av. pentru recurenta-pârâtă - Membru Grup, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă - Membru Grup arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond.
Avocat având cuvântul pe excepție și fond pentru recurenta-pârâtă - Membru Grup solicită admiterea recursului atât pe excepție cât și pe fond conform motivelor expuse pe larg în cererea de recurs. Nu solicită obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.891 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bacăus -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (fostă, fostă ) Carla în contradictoriu cu pârâta B pentru plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de Paști și de C pe perioada 2004-2007 și s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, m,.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților diferențele salariale constând în suplimentările salariale cu prilejul sărbătorilor de Paști și de C pentru anii 2005, 2006, 2007 cuvenite în temeiul art.168 al.1 din Contractul Colectiv de muncă, în sumă brută ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective astfel;
- reclamantei - 9100 lei, reprezentând 2000 lei pt.Paști 2007, 2000 lei pt.C 2007, 1850 lei pt.Paști 2006, 1850 lei pt. C 2006, 1400 lei pt.Paști 2005.
- reclamantului - 7100 lei, reprezentând 2000 lei pt.Paști 2007, 1850 lei pt.Paști 2006, 1400 lei pt.Paști 2005, 1850 lei pt.C 2006.
- reclamantei (fostă, fostă ) Carla 1400 lei reprezentând suplimentarea salarială pentru Paștele anului 2005.
S-au respins ca nefondate, pretențiile reclamantei pentru anii 2005 C, 2006, 2007 și ca prescrise pretențiile pentru anul 2004.
S-au respins ca nefondate pretențiile reclamantului pentru Cul anului 2007 și ca prescrise pretențiile pentru anul 2004 ale acestuia și s-au respins ca prescrise pretențiile reclamantei pentru anul 2004 și Cul anului 2005.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei, cheltuieli de judecată constând în onorariile de avocat, câte 151 lei pentru fiecare reclamant căruia i s-a admis acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâta pentru a fi obligată să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate în valoare actualizată cu indicele de inflație.
S-a reținut că, CCM pe societate pentru anul 2004 stabilește în art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, iar alin.2 al aceluiași articol stipulează că pentru anul 2003 suplimentările precizate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În raport de textul menționat și de CCM la nivel de SNP pentru anii următori, s-a apreciat că părțile semnatare ale contractului de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzut de art.168 alin.1 și pentru anii 2004-2006.
De asemeni, s-a apreciat că întrucât pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de a achita reclamanților suplimentările salariale în discuție, acțiunea este admisibilă.
Cu privire la reclamanții, și s-a reținut că nu s-a făcut dovada calității de salariat, nedepunându-se carnetele de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului se arată, în esență, că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, iar termenul de prescripție în raport de natura drepturilor solicitate este de 6 luni de la data nașterii dreptului, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii.
A susținut recurenta că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de muncă, drepturile solicitate fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în următorii ani după anul 2003.
Arată recurenta că voința părților, în sensul menționat, a fost consemnată în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31 august 2007 și 3793/18 iunie 2007 și au făcut obiectul actului adițional la CCM, act adițional înregistrat sub nr.1090/22 februarie 2008.
De asemeni, mai susține recurenta că, în situația în care s-ar găsi întemeiată acțiunea să se aibă în vedere faptul că au fost calculate greșit sumele pretinse, pornind de la nivelul salariului mediu pe - indicat de reclamanți.
Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se va aprecia că acest motiv este nefondat.
Aceasta întrucât, prin art.168 din se stipulează că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Rezultă, astfel că, dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel conformat implicit de recurentă prin susținerea constantă, conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 alin.1 Codul Muncii și nu în cel de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit.e al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea clauzelor
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs privind fondul litigiului se va aprecia că nu este fondat și că soluția instanței de fond este corectă.
Contractul Colectiv de muncă prevede la art.168 alin.1 că salariații SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP. Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, prevăzând, totodată faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Deși s-a susținut că textul alin.2 al articolului menționat a fost modificat în anul 2005, se observă că modificarea are în vedere tot o referire la suplimentările din anul 2003, care se menționează că au fost incluse în salariile primite de angajați.
Se va aprecia, de aceea că drepturile stipulate în art.168 alin.1 din CCM, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005-2007, pentru care, în CCM dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
De asemenea, se constată că salariul mediu de bază prevăzut în art.168 alin.1 al contractelor colective de muncă este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neprobând în niciun mod acest fapt.
În ce privește adresele nr.5140/31 august 2007 și 3793/18 iunie 2007 al Comisie Paritare și actul adițional la. înregistrat sub nr.1090 din 22 februarie 2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea alin.1 și 2 al art.168 din nu prezintă relevanță în cauză, întrucât actul adițional este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile din prezenta cauză.
Cu privire la al treilea motiv de recurs se va aprecia că nu este întemeiat întrucât, recurenta nu a făcut în niciun mod dovada că s-ar fi efectuat calcule greșite ale sumelor solicitate de intimați, necontestând la instanța de fond sumele solicitate și neachitând onorariul de expert pentru a se efectua o expertiză contabilă care ar fi putut verifica corectitudinea sumelor solicitate.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art.3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă - GRUP, împotriva sentinței civile nr. 891 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 august 2009.
Pt.președinte aflat în, JUDECĂTORI,
- - Pt.judecător aflat în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ, - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
- -
GREFIER,
- -
Red. /
Red.
Tehnored./20 ex.
14.08.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Daniela Părău Sorina Romașcanu
