Eroare judiciara. Speta. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 133/A/2008
Ședința publică din data de 16 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 81/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- privind și pe pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR ȘI STATUL ROMÂN PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 9 mai 2008, când reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra apelului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 81/18.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 81/07.06.2004 a Tribunalului Sălaj, inculpatul - reclamantul de astăzi, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. d, e Cod proc.pen. cu aplicarea art. 13 Cod pen. la 5 ani închisoare cu executarea pedepsei prin privare de libertate.
S-a dispus confiscarea în favoarea Statului a sumei de 150.000 lei rezultate în urma tâlhăriri și inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei ROL cheltuieli de judecată către stat.
În cursul urmăririi penale inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 ore, dispunându-se apoi prin ordonanța nr. 184/14.05.2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 zile.
Apelul inculpatului împotriva acestei sentințe a fost admis, dispunându-se, prin decizia penală nr. 317/2004 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod proc.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. d, e Cod pen. cu aplicarea art. 13 Cod pen.
Această soluție a fost menținută prin decizia nr. 1285/ 08.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Prin prezenta acțiune s-au solicitat pagube materiale și daune morale încercate în perioada 21 septembrie 2001- data săvârșirii faptei fiind reținută a fi 24 septembrie 2001 și 08.03.2007 data pronunțării deciziei irevocabile de achitare a inculpatului rezultând din privarea de libertate de 24 ore, restrângerea libertății de mișcare prin interzicerea dreptului de a părăsi județul, cheltuieli de deplasare la instanțe, stresul psihic.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 504 și urm. Cod proc.pen.
Termenul de prescripție extinctivă, în cazul acțiunilor introduse în temeiul art. 504 și urm. Cod proc.pen. este de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, conform art. 506 alin. 2 Cod proc.pen.
Hotărârea instanței de judecată a rămas definitivă la data de 08.03.2007, iar acțiunea a fost depusă la data de 20.06.2007, nedepășindu-se astfel termenul de 18 luni prevăzute de lege, excepția prescripției invocată de pârâtă fiind astfel nefondată.
Reglementarea legală ce stabilește în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajată răspunderea statului, este art. 504 Cod procedură penală raportat la art. 52 alin. 3 din Constituția României, care statuează că Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Răspunderea Statului este o răspundere directă, limitată însă doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Tribunalul a reținut că în speță, factorul prejudiciabil se limitează la durata reținerii preventive de 24 ore și la măsura de a nu părăsi județul aplicată pe 30 zile reclamantului, deoarece ulterior, derularea procesului penal care s-a finalizat cu o hotărâre de achitare reprezintă o cauză licită pentru care Statul nu poate fi ținut să răspundă, indiferent de consecințele pe plan moral, fizic și psihic pe care procesul le-ar fi putut avea asupra persoanei în cauză.
Pe de altă parte, actele procedurale săvârșite de organele de urmărire penală nu pot fi incluse în categoria" erorilor judiciare", pe toată perioada cercetării penale individul beneficiind de prezumția de nevinovăție, care, în speță, s-a și concretizat prin dispozițiile hotărârii definitive care a vizat achitarea reclamantului, pentru fapta în legătură cu care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pentru aceleași considerente s-a reținut că pretențiile privind acordarea de daune morale nereiterate în precizarea de acțiune în sarcina pârâtei nu sunt fondate atâta vreme cât reclamantul nu se află în una din situațiile expres reglementate de lege care să-i confere calitatea de victimă a erorii judiciare, săvârșită într-un proces penal, astfel că acțiunea reclamantului apare ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata despăgubirilor solicitate.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea cu aprecierea că reclamantului nu i se poate reține calitatea de victimă a unei erori judiciare, câtă vreme la finalizarea procesului acesta a fost achitat.
Instanța a nesocotit faptul că în decursul celor 5 ani și J cât a durat procesul penal reclamantul a fost jignit, supus disprețului public, izolat în societate, umilit, situații pe care reclamantul a dorit să le dovedească prin probele testimoniale, însă instanța a apreciat ca inutile aceste probe.
Este evident că reclamantului i-au fost lezate valori morale esențiale, chiar dacă a fost privat de libertate numai 24 de ore.
Apelul este întemeiat.
Indiferent de modificarea în timp a conținutului dispozițiilor art. 504.pr.pen. scopul urmărit constant de acest text de lege a fost și este de materializare a principiului constituțional, potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Scopul legii este acela de a permite repararea prejudiciilor cauzate, atât prin condamnare pe nedrept, cât și prin nelegala privare de libertate sau restrângerea de libertate din cursul procesului penal, numai în acest fel legea internă este în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prioritare și prevalente dreptului intern și în conformitate cu care, potrivit art. 20 din Constituția României, trebuie interpretate legile interne.
În sensul art. 5 paragraful 4 din Convenție, orice persoană lipsită de libertate sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal pentru ca acesta să statueze asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa, dacă deținerea este nelegală.
În afara susținerilor părților, instanța a soluționat cererea fără ca la dosar să fie depuse copii ale hotărârilor pronunțate în cauza penală din care să rezulte măsura privării de libertate a reclamantului și eventual restrângerea libertății de mișcare a acestuia.
Deși în dispozitivul sentinței acțiunea a fost respinsă ca nefondată, prin considerentele reținute instanța a apreciat că acțiunea ar fi inadmisibilă, câtă vreme reclamantul nu se află în situațiile expres reglementate de art. 504 Cod proc.pen.
În sensul celor statuate prin decizia nr. 45/1998 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 504 alin. 4.pr.pen. trebuiesc interpretate în sensul că nu pot limita sfera persoanelor îndreptățite la repararea pagubei, doar la cele private de libertate după intervenirea prescripției, amnistiei sau dezincriminării faptei. Același drept trebuie recunoscut și în cazul incidenței altor cauze care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării.
Constatându-se că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1.pr.civ. urmează a se admite apelul declarat de reclamant și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, se va completa probațiunea, respectiv se va acvira dosarul penal, se va învedera reclamantului să propună probe în dovedirea cuantumului despăgubirilor materiale, precum și a prejudiciului moral suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 81 din 18 ianuarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
6 ex./18.06.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
