Eroare judiciara. Speta. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 209
Ședința publică din data de 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. - Nord,. 2.. 7,. 27, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței civile nr.576 pronunțată la 4 iunie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN- prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal -.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant și intimatul-pârât Statul Român- prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul-pârât Statul Român- prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, iar apelantul-reclamant a depus la dosar un memoriu.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât, în cauză, există autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr.227 pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 14.02.2007, fiind soluționată cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.498/25.01.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să se constate că dreptul de redeschidere a procesului, prin atacarea cu recurs în anulare a unei sentințe de
condamnare, i-a fost încălcat de autoritățile Statului Român, motiv pentru care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 400.000 lei reprezentând daune morale pentru încălcarea acestui drept.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în lunile iunie și iulie 2004 a adresat Ministrului Justiției mai multe memorii prin care solicita Procurorului General al României atacarea cu recurs în anulare a unor sentințe penale pronunțate de Judecătoria Buzău, printre care și sentința nr.926/23 mai 2006, definitivă, memorii ce au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 24 iunie 2004 și respectiv 13 și 16 iulie 2004.
Urmare a demersurilor sale, arată reclamantul, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a comunicat că, examinându-se dosarele penale ale Judecătoriei Buzău, s-a constatat că nu sunt motive care să justifice declararea recursului în anulare, deși, prin decizia nr.17/11 ianuarie 2007, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI se menționa faptul că "după epuizarea căilor de atac reclamantul avea posibilitatea de a declanșa un recurs în anulare conform art.409-410 pct.I, 7/1 pr.penală, în vigoare până la data de 14 decembrie 2004, însă condamnatul nu a înțeles să sesizeze Procurorul General pentru a beneficia de acest drept, rămânând în pasivitate o perioadă de cca.7 ani".
În drept, cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu dispozițiile art.4 alin.2 din Protocolul nr.7 la Convenție și art.998 - 1000 alin.3 Cod civil.
Reclamantul a solicitat asistență judiciară, în sensul scutirii de la plata taxei de timbru, conform art.74 și următoare pr.civilă, depunând înscrisuri doveditoare în acest sens.
În termen legal, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat în teritoriu prin B, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile de necompetență materială a Judecătoriei Buzău, precum și excepția autorității de lucru judecat. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea acesteia, pârâtul a invocat faptul că dispozițiile art.998-1000 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, nu pot constitui temei legal pentru antrenarea răspunderii statului privind erori judiciare, această răspundere putând fi angajată doar în baza art.504 pr. penală, raportat la art.52 alin.3 din Constituția României, așa încât, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Buzău, conform art.2 pct.1 lit.h pr.civilă.
Referitor la cea de-a doua excepție invocată, pârâtul a arătat că pentru aceeași cauză s-a mai judecat și în dosarele nr.2470/2006, nr.2655/2006 și nr.2329/2006 ale Tribunalului Buzău, soluționate prin respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, a respingerii apelului ca nefondat și irevocabil prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că, în speță, reclamantul nu se află în niciuna din situațiile expres reglementate de lege, care să-i confere calitatea de victimă a unei erori judiciare săvârșite într-un proces penal, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile art.504 pr.penală.
În termen legal, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că acțiunea sa se întemeiază pe dispozițiile art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu dispozițiile art.4 alin.2 din Protocolul 7 la Convenție, dar și pe dispozițiile art.998-1000 alin.3 cod civil și nu pe dispozițiile art.504 - 507 pr.penală.
Analizând excepția de necompetență materială invocată de pârât, în conformitate cu prevederile art.137 coroborat cu art.158 pr.civilă, raportat și la dispozițiile art.2 lit.h pr.civilpă, Judecătoria Buzăua admis-o prin sentința civilă nr.1533/17.03.2008 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că răspunderea statului este o răspundere directă, de apartenența dreptului, limitată, însă, la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale pentru care poate fi angajată răspunderea statului conform art.504 pr.penală raportat la art.52 alin.3 din Constituția României.
De asemenea, s-a arătat că potrivit textului de lege mai sus menționat, coroborat și cu art.2 lit.h pr.civilă, competența aparține Tribunalului Buzău.Această sentință a devenit irevocabilă ca urmare a nerecurării sale în termen de 5 zile de la pronunțare, conform art.1581al.3 pr.civilă.
Ca urmare a declinării competenței în favoarea Tribunalului Buzău, cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr- la data de 12.05.2008.
În acest stadiu procesual, reclamantul, deși legal citat, nu s-a mai prezentat în instanță.
Prin sentin a nr. 576 pronunțată la 4 iulie 2008, Tribunalul Buzăua admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamantul, constatând că în cauză existând autoritate de lucru judecat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În aceste condiții, examinând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât s-a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, conform art.1201 Cod civil, trebuie ca a doua cerere de chemare în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
În speța de față, așa cum rezultă din sentința nr.227 pronunțată de Tribunalul Buzău în ședința publică din 14.02.2007, irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.224 din 8 mai 2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a fost soluționată cererea formulată de reclamant având același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate, cerere înregistrată sub nr.2470/2006 a Tribunalului Buzău.
S-a mai arătat că autoritatea de lucru judecat operează chiar dacă prin prima cerere de chemare în judecată reclamantul solicită 200.000 lei, iar prin prezenta solicită 400.000 lei cu titlu de daune morale, în condițiile în care suma este solicitată pentru pretinsa încălcare a aceluiași drept, respectiv nedeclararea recursului în anulare împotriva sentinței penale nr.926/23 mai 1996, definitivă, pronunțată în dosarul penal nr.9043/1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând, în esență, că, cererea de chemare în judecată s- întemeiat, în principal, pe dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, și nu pe dispozițiile art. 504.pr.penală, astfel încât, nicio instanță din România nu a mai judecat o cerere de-a sa întemeiată pe dispozițiile art. 13 din Convenție, motiv pentru care, Tribunalul Buzău în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat.
Sub acest aspect, arătat că dispozițiile art. 13 constau în furnizarea unui mijloc prin care justițiabilul să poată obține, la nivel național, îndreptarea violării drepturilor garantate de Convenție, înainte de a pune în mișcare mecanismul internațional al plângerii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În continuarea cererii sale de apel, apelantul a adus argumente în favoarea admiterii pe fond a acțiunii.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 20.08.2008, arătând că sentința civilă a Tribunalului Buzău este legală și temeinică întrucât în mod corect a reținut instanța că în cauză există autoritate de lucru judecat întrucât reclamantul s-a adresat Tribunalului Buzău cu aceeași acțiune și în dosarele nr.2470/2006, nr.2655/2006 și nr.2329/2006, toate soluționate, în mod irevocabil, prin respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Buzăua făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1201 Cod civil și art. 137 pr.civilă, apreciind că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, raportat la sentința nr. 227/2007 a Tribunalului Buzău, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.224 /2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, nerecurată.
Din lecturarea considerentelor acestei sentințe, atașată la dosarul instanței de fond (filele 17-19), rezultă că cererea ce a făcut obiectul judecății anterioare a fost formulată de către în contradictoriu cu același pârât, respectiv Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind solicitate daune morale pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept încălcat prin soluțiile pronunțate de autoritățile judiciare române.
Motivația acestei cereri este similară celei din prezenta cauză, în ambele dosare arătându-se, în esență, că a adresat Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cursul anului 2004, memorii prin care a solicitat atacarea cu recurs în anulare sentinței penale nr. 926/1996 a Judecătoriei
B, însă aceste instituții au comunicat faptul că, potrivit modificărilor legislative, calea extraordinară de atac a recursului în anulare a fost desființată.
Ca și în cazul prezentei acțiuni, reclamantul și- întemeiat cererea pe dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 4 alin. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție și art. 1000 alin. 3 Cod civil.
Raportat la cele arătate mai sus, se poate constata că prezenta cerere de chemare în judecată este purtată între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate, are același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză, astfel încât, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil.
Pe cale de consecință, observând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 296 pr.civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat în cauză, cu consecința păstrării în tot a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. - Nord,. 2.. 7,. 27, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței civile nr.576 pronunțată la 4 iunie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN- prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, Cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.PJ
5 ex/17.10.2008
f- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Mioara Iolanda Grecu
