Eroare judiciara. Speta. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/A/2010
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 643 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe reclamantul, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror și reprezentantul reclamantului intimat, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar, la acest termen, întâmpinare ( 3 exemplare), față de motivele de apel formulate de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, urmând ca un exemplar să fie comunicat și pârâtului apelant Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în acest sens un nou termen de judecată.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului intimat precizează că prin întâmpinarea formulată nu sunt invocate aspecte noi față de cele formulate în fața primei instanțe.
Reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, depune la dosar, în probațiune, ca jurisprudență copia deciziei civile nr. 315/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, solicitând instanței a ține cont de această hotărâre la soluționarea prezentului apel.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamantului intimat pentru comunicarea întâmpinării cu pârâtul apelant, apreciind că nu se impune amânarea judecării apelului atâta timp cât prin întâmpinarea formulată nu sunt invocate alte aspecte față de cele formulate în fața primei instanțe.
Reprezentantul reclamantului intimat, solicită, în probațiune pentru a se verifica problema cuantificării daunelor morale a se solicita Parchetului de pe lângă Judecătoria S dosarul penal indicat în acțiunea introductivă.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul reclamantului intimat constatând ca fiind inutilă cauzei, apreciind că toate informațiile legate de durata arestării sunt la dosar.
La data arestării reclamantul avea studii medii, nu era încadrat în muncă, cu câteva luni înaintea datei arestării i-au fost încheiate raporturile de muncă, nu era căsătorit și nu avea copii. A avut, anterior, calitatea de angajat (șofer încasator) la Banca Națională a
Nefiind formulate alte cereri în probațiune ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice susținând apărările depuse în scris prin întâmpinare, apreciind soluția dată de Tribunalul Cluj ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicită admiterea apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind întemeiat și reducerea cuantumului daunelor morale.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 643 din 21 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, dispunându-se obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 150.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin sentința penală nr. 144/07.10.2002 a Judecătoriei S s-a dispus condamnarea reclamantului la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare, precum și la plata sumei de 116.025.000 lei către partea civilă.
La data de 15.11.2002 s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 228, iar la data de 19.09.2003 s-a procedat la punerea în executare a mandatului, reclamantul fiind arestat în perioada 18.09.2003-30.09.2003, iar în perioada 01.10.2003-07.10.2003 fiind încarcerat la Penitenciarul Jilava.
Împotriva sentinței penale nr. 144 din 17.10.2002 a Judecătoriei S reclamantul a declarat apel, acesta fiind admis prin decizia nr. 377/05.11.2003 a Tribunalului Sibiu, în sensul desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât procedura de citare a reclamantului fusese viciată.
În rejudecare, a fost pronunțată de către Judecătoria S sentința penală nr. 89/2004 prin care cauza a fost restituită Parchetului de pe lângă Judecătoria S în vederea completării urmăririi penale.
Prin rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S din 14.06.2005 s-a dispus scoaterea reclamantului de sub urmărire penală, conform prevederilor art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. c proc.pen. apreciindu-se că în raport de probele administrate în dosar ar exista indicii că fapta penală a fost săvârșită de o altă persoană decât reclamantul, persoană care s-ar fi folosit de identitatea acestuia din urmă.
Față de aceste elemente de fapt, trebuie considerat, prin raportare la prevederile art. 504 alin. 2.proc.pen. și ale art. 5 alin. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că reclamantul a fost în mod nelegal privat de libertate în perioada 18 septembrie 2003-17 octombrie 2003, astfel că are dreptul la repararea prejudiciului moral care i-a fost cauzat.
În cauza de față prejudicierea morală a reclamantului rezultă din vătămarea poziției sale sociale și a prestigiului său profesional, (el fiind privit în comunitate ca o persoană decentă și muncitoare), precum și din restrângerea libertății sale.
Așa fiind, s-a apreciat că acordarea sumei de 150.000 lei este justificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului, deoarece:
1. Prima instanță nu și-a întemeiat hotărârea pe probe concludente, neraportându-se nici la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nu a fost arătată în hotărâre modalitatea în care s-a realizat cuantificarea daunelor morale, fiind vorba doar despre aprecieri subiective, iar nu despre raportare la un probatoriu din care să rezulte prejudiciul suferit de reclamant prin privarea de libertate și suferința ce i-a fost cauzată.
2. Prejudiciul a fost supraevaluat, ajungându-se la o sumă exorbitantă, în total dezacord cu suferința reclamantului și cu practica în materie a instanțelor judecătorești.
3. Nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre lipsirea de libertate și prejudicierea morală a reclamantului, instanța întemeindu-și în mod nelegal pe prezumții lipsite de greutate.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat ( 10).
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Este necontestat în cauză că în perioada 18 septembrie 2003-17 octombrie 2003 reclamantul a fost privat de libertate ca urmare a punerii în aplicare a mandatului de executare a pedepsei nr. 228 din 15 noiembrie 2002, urmare a faptului că prin sentința penală nr. 144 din 07 octombrie 2002 Judecătoriei S s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.
Sentința penală nr. 144/2002 a Judecătoriei Saf ost desființată prin decizia penală nr. 377/05 noiembrie 2003 Tribunalului Sibiu, prin aceasta din urmă dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria În rejudecare, a fost pronunțată sentința penală nr. 89/2004, prin care s-a dispus restituirea cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria S în scopul completării urmăririi penale.
Prin rezoluția dată de procuror în dosarul nr. 233/P/2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a reclamantului, făcându-se aplicarea prevederilor art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. c proc.pen. apreciindu-se că probele administrate nu conduc cu certitudine la concluzia că reclamantul este autorul faptei, fiind mai probabilă săvârșirea acesteia de către o altă persoană care s-ar fi folosit de identitatea reclamantului.
Aceasta fiind soluția judiciară finală dată cu privire la reclamant, este în afara oricărei îndoieli constatarea că reclamantul a fost privat nelegal de libertate în perioada 18 septembrie 2003 - 17 octombrie 2003 (din care în perioada 01 octombrie 2003-17 octombrie 2003 fost încarcerat la Penitenciarul Jilava ) el situându-se sub incidența prevederilor art. 504 alin. 2.proc.pen. în raport de care are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate în mod nelegal.
O asemenea concluzie a fost trasă, în mod întemeiat, și de către prima instanță, după cum, de asemenea, bine s-a reținut și incidența în cauză a prevederilor art. 5 paragraf 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privitoare la dreptul celui arestat sau deținut în mod nelegal la a obține o adecvată reparație.
Prima instanță a greșit însă atunci când a tras concluzia că repararea prejudiciului moral ce i-a fost cauzat reclamantului prin lipsirea sa de libertate în perioada 18 septembrie 2003 - 17 octombrie 2003 justifică acordarea, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 150.000 lei.
Observă Curtea, sub acest aspect, că nu se poate tăgădui că lipsirea de libertate timp de 30 de zile, precum a fost cazul reclamantului, îi cauzează celui în contra căruia măsura a fost luată o suferință psihică semnificativă, el trebuind să suporte nu doar anihilarea libertății sale de mișcare fizică, ci și tensiunea și disconfortul continuu pe care situația de persoană încarcerată le presupun.
Astfel cum bine a arătat reclamantul în cuprinsul întâmpinării depuse în apel, inclusiv conviețuirea, pe durata încarcerării, cu persoane condamnate penal, dintre care unele pentru infracțiuni cu pericol social ridicat, este și ea o sursă de suferință psihică, fiind certă prejudicierea morală a celui constrâns să suporte asemenea circumstanțe.
Nu mai puțin, buna reputație a celui încarcerat este atinsă, percepția publică privitoare la persoana sa modificându-se în sens defavorabil.
Rezultă, așadar, că există o prejudiciere morală certă a persoanei lipsite de libertate în mod nelegal, neputând fi primită susținerea apelantului potrivit căreia în cauză nu s-ar fi dovedit legătura de cauzalitate dintre privarea de libertate a reclamantului și prejudicierea morală.
În ce privește însă întinderea reparației, sunt de avut în vedere dispozițiile art. 505 alin. 1.proc.civ. conform cărora la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de liberate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori a familiei celui privat de libertate sau a cărui liberate fost restrânsă.
Potrivit susținerilor făcute în ședința de judecată de astăzi, la data încarcerării sale reclamantul nu era încadrat în muncă, nu era căsătorit și nu avea copii, el având însă, până în urmă cu câteva luni, calitatea de angajat, ca șofer-încasator, al Băncii naționale a.
Așa fiind, Curtea conchide că reclamantul nu poseda un statut social foarte consolidat, astfel încât atingerea adusă reputației sale și, deci, suferința ce i-ar fi fost cauzată din acest motiv, să fi fost majore.
Tot astfel, nefiind căsătorit și neavând copii, suferința cauzată de încarcerare nu s-a putut răsfrânge și asupra soției sau copiilor.
Din perspectiva celor ce preced, apreciază instanța că stabilirea unei despăgubiri în sumă de 12.500 lei este justă, cuantumul de 150.000 lei la care s-a oprit prima instanță fiind cu totul excesiv.
Se va admite, deci, în parte apelul în baza art. 296.proc.civ. și va fi schimbată sentința în parte, în sensul celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN (prin Ministerul Finanțelor Publice) împotriva sentinței civile nr. 643 din 21 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, la a-i plăti reclamantului suma de 12.500 lei cu titlu de prejudiciu moral.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.VM/dact.MM
6ex./14.04.2010
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea
