Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1064/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1064/2008-R
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestator cu domiciliul în comuna, sat, nr.177, județul B, împotriva sentinței civile nr.2/LM din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, intimata contestator a depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2/LM din 9 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Casei Locale de Pensii
A admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B din și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr.54749/02.08.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr.16996/11.06.1985. Prin decizia cu numărul 54749/21.09.2006 contestatoarea a fost înscrisă la pensie de urmaș după defunctul său soț. În urma recalculării drepturilor de pensie de urmaș intimata a ținut cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. În urma acestei recalculări s-a stabilit pensia de urmaș a contestatoarei în funcție de pensia pentru limită de vârstă de care ar fi beneficiat defunctul său soț.
Prin contestația formulată contestatoarea a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia întrucât apreciază că intimata a stabilit greșit punctajul mediu anual realizat în urma evaluării deoarece a împărțit totalul punctelor obținute la 30 de ani și nu la 15 de ani așa cum prevede HG 1550/2004.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- concluzionat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a admis contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin decizia nr. 54749/02.08.2007 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care va obliga intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soțul reclamantei a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977. A fost în eroare cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât a opinat că stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu ar fi cel impus de art.8 din Legea nr.3/1977 ce reglementa o vechime de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei ca și condiție a înscrierii la pensie, ci un alt număr de ani vechime, fără a avea o dispoziție legală în acest sens.
S-a încercat alegerea unui alt stagiu de cotizare invocând art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977 făcându-se o interpretare ce excede normei.
nr.HG1550/2004 a prevăzut excepțiile la principiul -la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie -pentru cei cărora dreptul li s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977-31.07.2001, stagiul impus fiind prevăzut de Legea nr.3/1977, lege ce a acordat prin art.14 alin.4 beneficiul reducerii vârstei de pensionare, orice comparație cu Legea nr.19/2000, fiind irelevantă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată invocând că, potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.3/1977, vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie era de 15 ani pentru cei ce au lucrat în grupa I și 20 ani, pentru cei ce au lucrat în grupa a-II-a de muncă, luarea în calcul a unui stagiu de 30 ani, încalcă art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977 și art.20 lit."b", art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
intimatei i s-a deschis dreptul la pensie în baza Legii nr.3/1977, dar în ideea echității s-a adoptat nr.OUG4/2005 ce consacră principiul -la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. Chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare pentru cei ce au lucrat în condiții speciale de muncă, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de situații, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor precizate de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000, criticile aduse în acest sens fiind nefondate.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și că, cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, corect instanța de fond a concluzionat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, altfel s-ar aduce atingere chiar principiului enunțat.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ ulterior HG nr. 1550/2004, aprobată prin Legea nr. 78/2006, are o forță superioară din punct de vedere juridic, astfel că, excepțiile prevăzute de la aplicarea principiului enunțat pentru cei pensionați în intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001, sunt neavenite. A accepta punctul de vedere al intimatei, ar însemna o aplicare discriminatorie, stabilirea pensiei diferențiat în funcție de anul ieșirii la pensie. Chiar art. 2 alin. 3 din Normele de Aplicare ale HG nr. 1550/2004 prevede faptul că numărul de puncte rezultat în perioada de cotizare, se împarte la numărul de ani ce reprezintă stagiul complet de cotizare, nu la cel efectiv realizat.
Soțul intimatei, anterior pensionării, a lucrat în condiții deosebite de muncă, radioactive,grupa I,zona I radiații, mai mult de 15 ani, situație în care, chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale referitor la reducerea vârstei de pensionare, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de situații, un stagiu de cel puțin 15 ani în grupa I, zona I radiații, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform și art. 77 din Legea nr. 19/2000, aspect ce nu conduce la o aplicare greșită a legii ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil introdus de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr. 2/LM/2008 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:23.06.2008
Jud.fond /
dact.
data:2.07.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
