Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1075/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1075/2009 -
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat în O,-, - 5,. 25, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul, împotriva deciziei civile nr. 1525 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, cauza având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru contestatorul - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 22.01.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Reprezentantul contestatorului arată că prin întâmpinare, intimata a invocat excepția de nulitate a contestației întrucât cererea nu este semnată. Solicită respingerea excepției, întrucât contestația în anulare a fost semnată, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 302 indice 1 Cod procedură civilă.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317, 318 Cod procedură civilă, anularea deciziei Curții de APEL ORADEA, rejudecarea recursului, iar în consecință a se dispune admiterea recursului declarat de contestator, respingerea recursului declarat de intimată și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată. Învederează că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor recursului formulat de contestator, ci a analizat în comun situația juridică; astfel, instanța nu a analizat punctual aspectele invocate de parte, care a solicitat recalcularea pensiei cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, motivându-și cererea, însă cu ocazia soluționării nu s-au avut în vedere dispozițiile legale aplicabile situației contestatorului, nu s-a stabilit dacă acesta s-a încadrat în gupa I sau a II-a de muncă, neținându-se seama de actul normativ în baza căruia trebuiau stabilite drepturile sale de pensie.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin decizia civilă nr. 1525 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, cu opinie majoritară, au fost respinse ca nefondate recursurile civile declarate de contestatorul și de intimata Casa Județeană de Pensii B, împotriva sentinței civile nr. 355 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în primul rând, că instanța de fond nu a stabilit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cum susține recurentul contestator, ci a anulat decizia emisă de intimată și a dispus recalcularea pensiei cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, deci acest motiv de recurs este eronat.
Pe de altă parte, curtea reține că în mod corect instanța de fond a interpretat legile succesive în materia asigurărilor sociale cu aplicabilitate la speța de față, astfel, nu s-a contestat faptul că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului este Legea nr. 3/1977, întrucât acesta s-a pensionat începând cu data de 1.10.1996, conform deciziei nr. - din 11 februarie 1997.
Nu se contestă, și nu pot fi contestate, prevederile nr.HG 1550/2004, care la art. 2 alin. 1 stabilesc stagiul complet de cotizare, dar interpretează logic și legal aceste dispoziții datorită reglementărilor ulterioare în materie, nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care fiind lege, are o forță probantă superioară unei hotărâri de guvern, aceasta stipulând și instituind principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", principiu corect enunțat și de recurentul contestator; în atare condiții, se apreciază că în mod corect a statuat instanța de fond că prevederile hotărârii de guvern devin caduce față de prevederile legii speciale și deci nu pot fi interpretate altfel decât principiul sus enunțat. Aceasta a fost de altfel și intenția legiuitorului, ținând cont că prin art. 1 din Legea nr. 19/2000, noua lege a pensiilor, se instituie principiul unicității sistemului public de pensii, iar prevederile acestei legi urmează a fi aplicabile tuturor categoriilor de pensionari, indiferent de data deschiderii dreptului la pensie, acest lucru regăsindu-se expres în textul actului normativ.
Se mai reține de către instanța de recurs și aplicabilitatea în speță a Legii nr. 226/2006, lege emisă tocmai în temeiul și în baza Legii nr. 19/2000, dispozițiile acesteia fiind aplicabile tuturor angajaților actuali pensionari, care au desfășurat activitate în condiții speciale, deci grupa I de muncă, o perioadă mai mare de 25 de ani, în anexa la această lege fiind prevăzută categoria din care face parte și contestatorul.
Instanța de fond a detailat și citat din actul normativ evocat, în sensul că sunt asimilate stagiului de cotizare în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 226/2006, și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, deci inclusiv face referire la persoanele pensionate în temeiul Legii nr. 3/1977, cazul contestatorului.
Legea nr. 226/2006, la art. 5, prevede stagiul complet de cotizare de 25 de ani necesar la determinarea punctajului ce urmează a fi avut în vedere la buletinul de calcul, la recalcularea pensiei, deci nu poate fi reținut ca stagiu de cotizare nici 20 de ani, cum susține contestatorul, neexistând temei legal pentru aceasta, dar nici 30 de ani, cum susține intimata recurentă, dat fiind dispozițiile legale susmenționate și intenția legiuitorului, de a uniformiza pensiile obținute în aceleași condiții, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Nu poate fi reținută nici poziția recurentei intimate - apreciază instanța de recurs - privind inaplicabilitatea Legii nr. 226/2006, în condițiile în care în anexa la acest act normativ se vorbește de siguranța circulației, ori contestatorul recurent, conform copiei carnetului de muncă, a desfășurat activitatea de montator revizie vagoane și operator vagoane la de vagoane O, activități desfășurate în condiții speciale, fiind încadrat în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, fiind evident că face parte din categoria celor prevăzuți în acest act normativ, activitatea desfășurată de contestator în condițiile arătate fiind de peste 29 de ani.
Față de cele expuse și în temeiul dispozițiilor legale menționate, cele două recursuri formulate în cauză au fost respinse ca nefondate.
Prin opinia separată, s-a apreciat că recursul declarat de contestator trebuia admis, pentru următoarele considerente:
În sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și a II-a de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform art. 14 alin. 1 din lege, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, conform art. 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Petentul recurent a desfășurat activitate peste 29 de ani în grupa I de muncă, prin urmare în condiții deosebite în înțelesul art. 19 din Legea nr. 19/2000. Așa fiind, acestuia i se aplică dispozițiile cuprinse în anexa 4 Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare în ce-l privește, fiind de 20 de ani.
Aceasta este interpretarea rațională a Legii nr. 19/2000 și a nr.HG 1550/2004, printre ale căror principii de bază se numără și cel al egalității (art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000), ce asigură tuturor participanților la sistemul public - contribuabili și beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ce privește drepturile și obligațiile prin lege.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul, solicitând anularea hotărârii, iar în urma rejudecării recursului, casarea sentinței civile nr. 355/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și admiterea în întregime a acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că la baza pronunțării deciziei a stat o gravă greșeală de fapt privind caracterul activității desfășurată de contestator, respectiv o gravă greșeală privind actul normativ în vigoare în baza căruia urmează să se stabilească drepturile solicitate.
Astfel, în raport de activitatea desfășurată timp de 29 de ani în grupa I de muncă, în cauză erau aplicabile dispozițiile cuprinse în anexa 4 Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.
În drept, invocă dispozițiile art. 317, 318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea contestației în principal ca inadmisibilă, motivele invocate neregăsindu-se în nici unul din cazurile menționate în mod expres de lege, iar în subsidiar ca nefondată.
Invocă totodată nulitatea contestației, prin prisma art. 302 indice 1 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, referitoare la semnătura contestatorului sau a avocatului.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la nesemnarea contestației, acest viciu procedural a fost acoperit în cursul judecății, astfel că nu se mai pune problema aplicării sancțiunii prevăzute de art. 302 indice 1 alin. (1) Cod procedură civilă.
În ceea ce privește contestația propriu zisă, este de reținut că potrivit art. 318 teza I Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale .
Prin "greșeli materiale" în sensul legii, se înțelege greșeli de ordin procedural de o asemenea gravitate încât au dus la pronunțarea unei hotărâri greșite.
În cauză, greșelile invocate de contestator sunt greșeli de judecată, respectiv de aplicare și interpretare a unor dispoziții legale, aspecte ce nu mai pot fi cenzurate printr-o cale extraordinară de atac.
A admite contrariul, ar însemna să se admită un recurs la hotărârea dată de instanța de recurs.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă ca nefondată contestația, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1525 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 15.06.2009
jud.rec. - -
dact.;2 ex./16.06.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
