Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1099/2009-
Ședința publică din 11.06.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Vadu, nr. 364, județul B, în contradictoriu cu intimații, A, toți cu domiciliul în Vadu, nr. 363, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1835/R din 12.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, prin care s- schimbat în parte sentința civilă nr. 5911 din 03.10.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 12094/1992 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul personal, reprezentanta acestuia, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 10 din 06.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și intimatul personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 05.06.2009, întâmpinare formulată de intimatul, având anexate adresele nr. 3583 din data de 19.09.2008, 2151 din 14.05.2007, emise de Primăria Comunei Vadu, după care:
Instanța comunică reprezentantei contestatorului un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză.
Reprezentanta contestatorului depune la dosar copiile contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 370/224 din data de 12.07.1960 de notar, și a contractului de vânzare cumpărare nr.117/1962 încheiat între și . Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Intimatul arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată conform împuternicirii avocațiale. Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, respectiv că soluția pronunțată prin decizia atacată este rezultatul unor evidente greșeli materiale, precum și că, instanța de recurs a respins recursul fără a cerceta unul din motivele de recurs. Arată că acțiunea prin care antecesoarea contestatorului a solicitat a se constata că a înstrăinat intimatului casa de pe nr. top. 229 și nu casa de pe nr. 463 fost respinsă, astfel încât afirmațiile acesteia în cadrul acelui dosar nu au relevanță juridică în prezenta cauză, acea hotărâre nu poate servi ca probă în sensul că intimatul dobândit vreun drept de proprietate asupra casei. Chiar pârâtul își fondează apărarea pe excepția prescripției achizitive de lungă durată și nu pe faptul cumpărării casei de la antecesoarea contestatorului. De asemenea instanța de recurs s-a aflat în eroare cu privire la modalitatea de partaj a imobilului. Expertul topograf a menționat, privitor la varianta III.2 că se creează un loc înfundat și că nu îi asigură contestatorului acces la calea publică. Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs prin care contestatorul a solicitat ca excepția de uzucapiune invocată în apărare de către intimat, să fie respinsă.
Intimatul solicită respingerea contestației în anulare conform motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5911 din 03.10.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 12094/1992, a fost admisă în parte acțiunea precizată și completată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, extinsă ulterior față de pârâții, ambii reprezentați prin mandatar în dosarul nr. 12094/1992 al Judecătoriei Oradea.
S-a admis în parte acțiunea principală promovată în dosarul nr. 2047/2001 al Judecătoriei Aleșd de reclamantul și s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. 228, înscris în CF nr. 2049 Vadu, după următoarea modalitate de alcătuire și atribuire a loturilor:
Lotul nr. 1, format din parcela cu nr. top. 228/1, în suprafață de 60 mp s-a atribuit în indiviziune reclamantului, căruia i-a revenit cota de 44/60 mp și pârâtei căreia i-a revenit cota de 16/60 mp.
Lotul nr. 2 format din parcela cu nr. top. 228/2, reprezentând în natură casă ce se extinde de pe parcela cu nr. top. 463 și teren în suprafață de 651 mă s-a atribuit în favoarea pârâtei.
Lotul nr. 3 format din parcela cu nr. top. 228/3, reprezentând în natură casă și teren în suprafață de 1.733 mă s-a atribuit în favoarea reclamantului.
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al celor două părți în conformitate cu Varianta Ias chiței de dezmembrare întocmită de d-nii experți, și, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a stabilit linia de hotar între imobilele ce constituie proprietatea celor două părți pe aliniamentul desemnat prin linie de culoare roșie în Varianta Ias chiței de dezmembrare întocmită de d-nii experți, și.
Au fost respinse acțiunile principale și acțiunile reconvenționale formulate de părți în dosarele conexate nr. 12094/1992 a Judecătoriei Oradea și nr. 2047/2001 al Judecătoriei Aleșd, sub aspectul tuturor celorlalte capete de cerere formulate.
S-a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, din actele și lucrările de la dosar, că părțile își dispută proprietatea asupra a două imobile identificate topografic sub nr. top. 228 și 229 care au fost înscrise inițial în CF nr. 2049 Vadu-, împreună cu parcela cu nr. top. 463 și au constituit inițial obiectul dreptului de proprietate al defunctei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 370/224/12.07.1960 de fostul notariat de Stat Raional Aleșd, defuncta i-a înstrăinat pârâtului imobilul cu nr. top. 463, reprezentând în natură teren în suprafață de 133 mp împreună cu construcțiile edificate pe acesta, aspect necontestat de către reclamantul. Conform rapoartelor de expertiză topografică efectuate în cauză, construcția edificată pe parcela cu nr. top. 463 se extinde pe parcela cu nr. top. 228 și este situată în Vadu- la număr administrativ 364. Această extindere apare notată în CF nr. 2049 Vadu, sub B 4, iar prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 5683/2004 de BNP dreptul de nudă proprietate asupra acesteia a fost transmis în favoarea pârâtei. Pe parcela cu nr. top. 228 Vadu apar însă notate două case de locuit. Cea de-a doua casă i-a fost transmisă în proprietate reclamantului cu titlu de moștenire, prin certificatul de moștenitor nr. 683/1992, a cărui valabilitate a fost menținută prin decizia civilă nr. 445/R/2001 a Curții de APEL ORADEA.
Cât privește terenul aferent acestei parcele, reclamantului i-a revenit cota de 1777/2444 mp dobândită cu titlu de moștenire conform înscrierilor de sub B 5 din CF nr. 2049 Vadu. Diferența de 667/2444 mp i-a fost reconstituită pârâtului prin Titlul de Proprietate nr. 783/1997. Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 5683/2004 de BNP, pârâtul a transmis dreptul de nudă proprietate asupra acestei cote părți din terenul aferent parcelei cu nr. top. 228 în favoarea fiicei sale, care astfel cum s-a reținut în considerentele anterior expuse, este proprietară și asupra casei ce reprezintă continuarea construcției situată pe parcela cu nr. top. 463. S-a reținut astfel că starea de coproprietate asupra parcelei cu nr. top. 228 Vadu subzistă între reclamantul și pârâta în configurația mai sus menționată.
În ceea ce privește parcela cu nr. top. 229 s-a reținut că aceasta reprezintă în natură casă și teren în suprafață de 234 mp și constituie în prezent obiectul dreptului de nudă proprietate al pârâtului. Dreptul de proprietate dobândit de pârâtul asupra casei edificate pe parcela cu nr. top. 229 Vadu, este contestat de către reclamantul, care a contestat inclusiv dreptul de proprietate al pârâtului prin promovarea împotriva acestuia a acțiunii în evacuare ce face obiectul prezentului dosar. Argumentul principal pe care se întemeiază acțiunea reclamantului îl reprezintă mențiunea inserată în cel de al doilea contract de vânzare-cumpărare încheiat de defuncta cu pârâtul, în care se arată că defuncta îi vinde acestuia cota de 250 stj. teren fără construcții din parcelele cu nr. top. 228 și 229 Vadu (fila 70). Obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate între defuncta și pârâtul, depuse în copie la filele 69, 70, fost clarificat chiar de către defuncta prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 654/1988 a Tribunalului Bihor. În cuprinsul acestea defuncta a recunoscut că i-a înstrăinat pârâtului casa edificată pe parcela cu nr. top. 229, situată la număr administrativ 365 (inițial număr administrativ 482), că pârâtul a intrat imediat în folosința acestei case, locuind neîntrerupt în aceasta, respectiv că a făcut o serie de investiții, precum și renovări, efectuând cheltuielile și zugrăvelile necesare.
Chiar dacă acțiunea formulată de către defuncta a fost respinsă, ea are meritul de a confirma posesia utilă exercitată asupra construcției edificată pe parcela cu nr. top. 229 de către pârâtul. Anul începerii acestei folosințe rezultă atât din copia Registrului Agricol depusă la fila 98, din adeverința nr. 436/1997 eliberată de Primăria Vadu (fila 38), cât și din minuta Sentinței civile nr. 830/1961(fila 51) și a fost reținut de instanță ca fiind anul 1961. În raport de anul introducerii de către reclamantul a acțiunii în evacuare ce face obiectul prezentului dosar, instanța a reținut că termenul de 30 de ani în care pârâtul a posedat în mod util casa situată pe parcela cu nr. top. 229 s-a împlinit înainte de promovarea acestei acțiuni, astfel încât orice pretenție a reclamantului cu privire la proprietatea acestei case este paralizată prin invocarea de către pârâți a excepției de împlinire a termenului de prescripție achizitivă.
Mai mult, dreptul de proprietate al pârâtului asupra casei de locuit edificată pe parcela cu nr. top. 229, fost recunoscut cu putere de lucru judecat în cuprinsul considerentelor Sentinței civile nr. 1196/1999 a judecătoriei Aleșd(fila 82, alin. 4), prin care a fost menținută valabilitatea titlului de proprietate prin care în favoarea acestuia a fost reconstituit dreptul de proprietate în întregime asupra parcelei cu nr. top. 229.
În raport de aceste considerente, acțiunea reclamantului formulată atât pe cale principală cât și pe cale reconvențională a fost respinsă ca nefondată sub aspectul capetelor de cerere prin care se solicită evacuarea pârâților din casa edificată pe parcela cu nr. top. 229 Vadu, respectiv recunoașterea dreptului său de proprietate sau în subsidiar de folosință asupra terenului aferent, precum și sub aspectul capătului de cerere prin care se solicită rectificarea înscrierilor de sub B 10 din CF 2049 Vadu.
Reținându-se că în prezent parcela cu nr. top. 229 Vadu face obiectul dreptului de nudă proprietate al pârâtului, instanța a respins ca lipsite de obiect și capetele de cerere prin care se solicita partajarea acestui imobil, astfel că partajul s-a dispus exclusiv cu privire la parcela cu nr. top. 228.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a acestui imobil ce face obiectul stării de coproprietate între reclamantul și pârâta, instanța a reținut că părțile au optat fiecare pentru o altă variantă de dezmembrare din cele cinci propuse de către experți și anume, reclamantul pentru Varianta II-2, iar pârâta, prin apărătorul său, pentru Varianta III-2. Întrucât cele două variante pentru care au optat părțile nu rezolvă problema accesului la stradă, în ambele situații accesul pentru unul dintre proprietari propunându-se a se face pe terenul ce constituie proprietatea altor persoane, instanța a apreciat că sistarea indiviziunii în conformitate cu una dintre aceste variante nu ar reprezenta altceva decât un izvor de noi litigii în care să fie antrenate și apte părți. Pentru aceste considerente, instanța a dispus partajarea imobilului cu nr. top. 228 în Varianta I propusă de cei trei experți, apreciind că aceasta este singura de natură să asigure accesul în bune condiții al celor două părți la proprietățile lor fără a fi necesară instituirea unor sarcini suplimentare asupra unor imobile ce constituie proprietatea unor terți. Cât privește fântâna inclusă în această variantă în lotul reclamantului, instanța a apreciat că existența ei nu constituie un impediment pentru a se dispune partajarea imobilului în această variantă în condițiile în care pârâtul și ulterior pârâta nu au administrat probe din care să rezulte că aceasta le aparține, experții susținând în cuprinsul raportului de contraexpertiză că aceasta nu este inclusă în gospodăria nici uneia dintre părți.
În temeiul art. 22 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al celor două părți în conformitate cu Varianta Ias chiței de dezmembrare întocmită de experții, și, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Cât privește linia de hotar dintre imobilele cu nr. top. 228 și nr. top. 229, înscrise în CF nr. 2049 Vadu, în litigiu, aceasta a fost stabilită de instanță în temeiul art. 584 cod civil pe aliniamentul desemnat prin linia de culoare roșie în Varianta Ias chiței de dezmembrare întocmită de experții, și. Această cerere face obiectul acțiunii principale din dosarul conexat nr. 2047/2001 al uzufructuarului, iar pârâtul și-a păstrat această calitate cu privire la imobilele cu nr. top. 228 și nr. top. 229, înscrise în CF nr. 2049 Vadu în litigiu, instanța a apreciat întemeiată cererea și a dispus în consecință.
Referitor la acțiunile reconvenționale depusă la dosar, s-a reținut că la termenul de judecată din 15.09.2006 s-a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, iar acțiunea reconvențională depusă la fila 297 de același pârât, a fost respinsă ca lipsită de obiect, în condițiile în care dreptul de uzufruct viager înscris în favoarea defunctei sub C 3, în CF 2049-Vadu, a fost deja radiat prin încheierea nr. 4168/1992. În temeiul art. 276 cod procedură civilă, instanța, ținând cont și de proporția în care au fost admise pretențiile celor două părți, a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată avansate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamantul - și pârâții, - și -.
Prin decizia civilă nr. 321/A din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, au fost respinse apelurile declarate în cauză, fiind păsttrată în totalitate sentința apelată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Parcela cu nr. top. 229 reprezintă în natură casă și teren în suprafață de 234 mp, casa de pe acest teren fiind înstrăinată intimatului, fapt recunoscut de către vânzătoarea prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 654/1988. Imediat după cumpărare, intimatul a intrat în folosința acestei case, locuind neîntrerupt în aceasta, făcând o serie de investiții, precum și renovările periodice cerute de folosința imobilului. Anul în care a intrat în folosința casei este anul 1961, așa cum în mod corect a fost dedus de prima instanță din adeverința nr. 436/1997 eliberată de Primăria Vadu cât și din minuta sentinței civile nr. 830/1961. Raportat la acest fapt, termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani s-a împlinit, mai mult, dreptul de proprietate al intimatului asupra casei de locuit a fost recunoscut cu putere de lucru judecat în cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 1196/1999 a Judecătoriei Aleșd.
Cu privire la modalitatea de partajare a imobilului, tribunalul în acord cu prima instanță a apreciat că varianta I propusă este singura de natură să asigure accesul în bune condiții părților la proprietățile lor fără a fi necesară instituirea unor sarcini suplimentare asupra unor imobile ce constituie proprietatea unor terți. Părțile nu au optat pentru o variantă comună de ieșire din indiviziune, astfel încât prima instanță a fost în drept să opteze pentru oat reia variantă.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs atât reclamantul, cât și pârâții și.
Prin decizia civilă nr. 1835/R din 12.12.2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEA, a admis ca fondat recursul civil introdus de recurenții pârâți, ambii din localitatea Vadu, nr. 363, jud. B, în contradictoriu cu recurentul reclamant -, din localitatea Vadu, nr. 364, jud. B și cu intimații pârâți A-, -, -, toți din Vadu, nr. 363, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 321/A din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o, a admis apelul pârâților și a schimbat în parte sentința civilă nr. 5911 din 03 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că:
A dispus sistarea stării de indiviziune a părților, astfel:
Lotul nr. 1- format din imobilul cu nr. top. 228/1 în suprafață de 667 mp;
Lotul nr. 2- format din imobilul cu nr. top. 228/2 în suprafață de 1777 mp, conform variantei III-2 din expertiza efectuată de exp., și.
A dispus atribuirea lotului nr. 1 în favoarea pârâților și și a lotului nr. 2 în favoarea reclamantului.
A dispus întabularea în coala funciară.
A obligat partea intimată să plătească părții recurentă suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Criticile formulate de reclamanți sunt în întregime nefondate.
În dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 654/1988 a Tribunalului Bihor, autoarea reclamantului, a recunoscut că a înstrăinat pârâților casă și teren în suprafață de 234 mp. identificat cu nr. top. 229 Vadu.
Din probele administrate în cauză, înscrisuri și martori, rezultă fără dubiu că din anul 1961, construcția asupra căreia reclamantul invocă pretenții în prezenta cauză, a fost neîntrerupt în posesia pârâților. Prin urmare, reclamantul nu poate dobândi mai multe dreptul decât autoarea sa, ori construcția și terenul aferent, identificat cu nr. top. 229, fost înstrăinată pârâților în urmă cu peste 40 de ani.
De altfel, reclamantul a fost și cercetat penal pentru că, printr-o declarație falsă, a încercat să introducă în patrimoniul autoarei sale, supraedificatele proprietatea pârâților, iar împotriva sa, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece s-a împlinit termenul de prescripție.
Pe de altă parte, prin titlul de proprietate nr. 783/1997 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, titlu valabil și în prezent, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 229 Vadu, în proprietatea pârâtului.
Prin același titlu, s-a stabilit și cota de 667/2444 parte din imobilul cu nr. top. 228 Vadu, acest imobil fiind supus partajului în prezenta cauză.
Concluzionând, instanța de recurs reține că sunt nefondate cererile reclamantului privind constatarea dreptului său asupra construcțiilor situate pe nr. top. 229 Vadu, precum și orice pretenții cu privire la acest imobil.
Este însă fondat recursul declarat de pârâți, pentru următoarele considerente:
Între reclamant și pârâți există o stare conflictuală ce datează de 20 de ani, și astfel varianta de partaj aleasă de instanțe, cu păstrarea în coproprietate a cotei de 60 mp. din curtea pârâtului, conform variantei I aleasă de instanțe, este una nejudicioasă și este o cauză a continuării conflictului existent între părți.
Pe de altă parte, pe tot parcursul procesului, pârâții au invocat că imobilele învecinate cu imobilul din litigiu, respectiv imobilele cu nr. top. 226 și 227 Vadu, sunt proprietatea părinților reclamantului, aspect ce nu a fost contestat de reclamant și nu a fost contestat nici de fratele reclamantului și mama sa, care au fost introduși în cauză încă de la instanța de fond.
De altfel, din adeverința emisă de Primăria Comunei Vadu, nr. 3583/2008, rezultă starea de fapt mai sus arătată, mai mult, proprietatea reclamantului are intrare comună cu imobilul fratelui și mamei sale, învecinat cu proprietatea sa. Prin urmare, pentru reglementarea irevocabilă a prezentului litigiu și stingerea conflictului dintre părți, se impune ca proprietatea fiecăruia să fie bine delimitată, ori această modalitate de partaj se regăsește doar în varianta III pct. 2 din completarea la raportul de contraexpertiză.
Așa fiind, curtea a apreciat că varianta III pct. 2 din contraexpertiză este singura care se circumscrie criteriilor instituite de art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, precum și principiului general instituit de art. 728 Cod civil, care are ca scop stingerea irevocabilă a litigiilor dintre coproprietari și reglementarea juridică irevocabilă a drepturilor de proprietate ale acestora.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, s-a admis recursul pârâților, s-a modificat decizia instanței de apel în sensul admiterii apelului formulat de aceleași părți și s-a schimbat în parte sentința de fond în sensul modificării variantei de partajare a imobilului din litigiu.
Pentru aceleași considerente, recursul reclamantului este nefondat și a fost respins ca atare.
Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, astfel contestatorul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, respectiv că decizia contestată este rezultatul unor evidente greșeli materiale și că instanța de recurs a respins recursul fără a cerceta unul din motivele de recurs.
În motivarea contestației, sunt învederate următoarele:
- instanța de recurs s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la starea de fapt și de drept, care rezulta atât din probe cât și din apărările formulate pe care de excepție de către intimat;
- pârâtul și- fondat apărarea pe excepția prescripției achizitive de lungă durată și nu pe faptul cumpărării casei de la antecesoarea contestatorului, astfel că afirmațiile făcute de antecesoarea sa în cadrul dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 654/1988 nu au relevanță juridică în prezent cauză, iar acea decizie nu poate servi ca probă în sensul că intimatul a dobândit vreun drept de proprietate asupra casei;
- instanța de recurs s-a aflat în eroare și cu privire la modalitatea de partaj a imobilului, astfel instanța de recurs a respins recursul cu privire la varianta de expertiză și a ales varianta în condițiile în care expertul topograf a menționat privitor la această variantă că se creează un loc înfundat și nu îi asigură acces la calea publică;
- instanța de recurs nu a cercetat și răspuns punctual la motivul de recurs vizând Decizia nr. LXXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și privind legea aplicabilă, aspectul respectiv fiind invocat prin motivele de recurs prin care contestatorul a solicitat ca excepția uzucapiunii invocată în apărare de către intimat, admisă de către instanța de fond, omis a fi cercetată de instanța de apel, să fie respinsă în considerarea nu numai a lipsei probelor necesare pentru dovedirea îndeplinirii tuturor condițiilor uzucapiunii, dar în considerarea dispozițiilor Decretului - Lege nr. 115/1938, așa cum au fost repuse ele în valoare și actualitate prin Decizia nr. LXXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimatul, prin întâmpinarea formulată, solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată cu motivarea în esență că, motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 318 Cod procedură civilă și că reclamantul nu poate să pretindă o nouă judecată, intimatul arătând că instanța de recurs nu fost în eroare cu privire la starea de fapt și de drept invocată de reclamant, iar cu privire la motivul privind omisiunea instanței de a lua în considerare faptul că varianta a III-a /2 de partajare creează loc înfundat, intimatul susține că partea contestatoare dorește o nouă judecată prin care să obțină varianta II/2.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția față de contestația în anulare.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Referitor la motivul întemeiat pe prevederile art. 318 teza I din Codul d e procedură civilă, este de subliniat că greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, contestatorul invocă stabilirea eronată a situației de fapt, făcând referire la o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză, criticând inclusiv modalitatea de partajare a imobilelor, situație în care este evident că nu poate fi primită contestația dedusă judecății, greșeala materială avută în vedere de textul art. 318 Cod procedură civilă trebuind să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Cât privește motivul întemeiat pe prevederile art. 318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, este de reținut că instanța de recurs a răspuns la motivul de recurs axat pe problema uzucapiunii. Astfel, în considerentele deciziei contestate s-a reliefat faptul că imobilul - construcție asupra căruia reclamantul invocat pretenții s- aflat neîntrerupt în posesia pârâților, din anul 1961, și că acesta nu poate dobândi mai multe drepturi decât autoarea sa, imobilul fiind înstrăinat pârâților în urmă cu peste 40 de ani, instanța de recurs subliniind și faptul că terenul din litigiu a fost cuprins în titlul de proprietate nr. 783/1987 emis în favoarea pârâtului.
În condițiile în care motivul de recurs adus în discuție de contestator, a constituit obiect de preocupare pentru instanța de recurs, nu pot fi primite susținerile contestatorului în sensul că aceasta nu ar fi cercetat toate motivele invocate, context în care este de subliniat că neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs nu deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 din Codul d e procedură civilă, pe cale de consecință, contestația în anulare apare ca fiind neîntemeiată.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare.
Se constată că nu s-a solicitat de către intimat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Vadu, nr. 364, județul B, în contradictoriu cu intimații, A, toți cu domiciliul în Vadu, nr. 363, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1835/R din 12.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 26.06.2009
- judecător fond -
- judecători apel -,
- judecători recurs - R,
- dact. gref. - - - 26.06.2009 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Galeș Maria
