Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1182/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1182/2008-
Ședința publică din 04.09.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în, nr. 124, județul B, împotriva sentinței civile nr. 114/LM din 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul contestator personal, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 04.07.2008, întâmpinare formulată de intimatul contestator, după care:
Intimatul contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de deplasare la instanță în cuantum de 20 lei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 114/LM din 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în, nr. 124, cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/18.04.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului, s-a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatorului.
S-au respins restul pretențiilor.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/31.08.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 24-26, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.-/18.04.2007 si a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani si nu de 20 de ani așa cum a solicitat neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare nr.-/31.08.2005, este inserata mențiunea:"in situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.09.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.09.2005 ", instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 01.09.2005.
Instanța a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței.
În motivarea cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- instanța de fond în mod greșit a decis aplicarea stagiului de cotizare de 25 de ani prevăzut de Legea nr. 226/2006 începând cu data de 05.04.2005, dată la care această lege nu era în vigoare;
- Înalta Curte de casație și Justiție clarificat prin decizia nr. 1888/30.03.2007 în mod concret incidența acestor dispoziții legale în sensul că ele nu pot influența asupra unor drepturi de pensie deschise anterior intrării în vigoare actului normativ;
- drepturile de pensie ale reclamantului au fost deschise la data de 01.05.1991 sub imperiul Legii nr. 3/1977, iar Legea nr. 226/2006 a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 19/2000 care nu dispune aplicarea unor situații născute anterior intrării în vigoare.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 226/2006.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile OUG nr. 4/2004 care consfințește principiul la condiții de muncă egale, pensii egale, principiu încălcat de recurentă, intimatul arătând că el a muncit în condiții de muncă speciale, în grupa I peste 20 de ani. Intimatul precizează totodată că atât timp cât nu sunt abrogate prevederile Ordinului nr. 50/1990 și nr. 125/1990, recurenta nu poate diminua drepturile de pensie ale asiguraților sistemului public de pensii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor articolului 2 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1 pct. 7, respectiv activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Relevante sunt și prevederile articolului 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora " asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000 însă, aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale, și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 alineatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă, toate acestea reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare, în mod legal instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale recurentului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia, de a se utiliza la calcularea punctajului mediu anual 25 de ani, are fundament legal.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 alineatele 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va păstra în tot sentința recurată, iar în conformitate cu dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, recurenta căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în, nr. 124, județul B, împotriva sentinței civile nr. 114/LM din 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B să plătească părții intimate suma de 20 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 04.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 16.09.2008
- judecător fond -,
- dact. gref. - 16.09.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
