Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1183/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1183/2008-
Ședința publică din 04.09.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 270/LM din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- admis contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata contestatoare și reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 04.09.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei contestatoare depune la dosar chitanța nr. - din 27.08.2008, în sumă de 101.70 RON, reprezentând diferența onorariu expert. De asemenea depune la dosar note de ședință, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei contestatoare solicită respingerea recursului conform notelor de ședință, menținerea în totalitate hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a acordat un termen de judecată pentru ca părțile să se pronunțe asupra raportului de expertiză efectuat în cauză, astfel că, dreptul la apărare al recurentei nu fost încălcat. De asemenea, arată că, adeverința care a fost avută în vedere la întocmirea raportului de expertiză, a fost eliberată tocmai la solicitarea instanței, pentru a se clarifica diferențele care au fost invocate de către recurentă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 270/LM din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a sdmis contestația precizată formulată de contestatoarea domiciliată în O,-/A, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -, emisă de intimată la data de 20 aprilie 2006.
A fost obligată intimata să emită pe seama contestatoarei o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadei de 18 ani lucrată de către aceasta în sectorul agricol și la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite conform raportului de expertiză întocmit de expert, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în varianta în care a avut în vedere adeverința nr. 29 din 03.08.2007 emisă de către SC SRL, cu acordarea drepturilor de pensie astfel calculate începând cu data de 20 aprilie 2006.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatoarea a fost pensionată pentru munca depusă și limită de vârstă în temeiul deciziei nr.-/20.04.2006.Aceasta contestă modalitate de calcul a pensiei stabilite pe seama sa, în sensul că apreciază că nu au fost valorificate toate perioadele în care a desfășurat activitate in cadrul CAP.
In cauză s-a dispus administrarea probei cu expertiza contabilă care a avut ca și obiectiv "stabilirea cuantumului real al pensiei cuvenite contestatoarei în baza actelor existente la dosar și a celor aflate în evidența intimatei".
Întrucât contestatoarea in data de 23.08.2007 se prezintă la sediul expertului cu o noua adeverința emisă de Agroindustriala A înregistrată sub nr.29/03.08.2007 și deoarece mai exista la dosarul de pensie al acesteia o adeverința cu nr.1046/1997 pentru aceeași perioada a anilor 1964-1965, s-a dispus efectuarea expertizei ordonate in cauză în doua variante, respectiv una in care să se țină seama de adeverința nr.1046/1997 emisă de Agroindustriala SAU., iar cealaltă variantă în care să se utilizeze adeverința nr.29 din 2007 eliberată de către.
Instanța a solicitat unității lămuriri cu privire la cele doua adeverințe emise pe seama contestatoarei și în urma răspunsului primit, instanța apreciază că adeverința care trebuie utilizată la calcularea pensiei acesteia este cea cu nr.29 emisă în anul 2007.
Concluziile raportului de expertiza contabilă au arătat că pensia pentru limita de vârstă la data de 01.04.2006 calculată în baza adeverinței nr.29 din 2007 eliberată de era de 222 lei,iar pensia cuvenita la data de 1 noiembrie 2007,urmare a modificărilor legislative intervenite este de 491 de lei.( fila 151 dosar).
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza efectuat, contestatoarea fiind de acord cu concluziile acestuia.
In lumina tuturor acestor considerente instanța a apreciat contestația ca fiind întemeiată urmând aoa dmite si a dispune anularea deciziei nr. - /20.04.2006 emisă de intimată. Pe cale de consecință in temeiul art.160 alin.3 din Legea nr.19/2000 modificată, instanța a obligat intimata să emită pe seama contestatoarei o noua decizie de pensionare cu luarea in considerare a perioadei de 18 ani lucrată de către aceasta în sectorul agricol și la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite conform raportului de expertiza întocmit în cauză de experta,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în varianta în care s-a avut in vedere adeverința nr.29 din 03.08.2007 emisă de cu acordarea drepturilor de pensie astfel calculate începând cu data de 20 aprilie 2006 pentru o completă despăgubire.
Întrucât intimata se află în culpă procesuală, instanța in temeiul art.274 din Codul d e procedura civilă a obligat-o în favoarea contestatoarei la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
- în mod greșit, prin încălcarea dreptului la apărare, instanța de fond a obligat-o pe recurentă la recalcularea drepturilor de pensie ale intimatei, fundamentându-și soluția în mod strict și unilateral doar pe concluziile raportului de expertiză administrat în cauză;
- prima instanță a pronunțat sentința fără a- comunica recurentei un exemplar din raportul de expertiză, nefiindu-i acordat dreptul de a-și formula apărarea față de această probă administrată, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității;
- în mod absolut ilogic, instanța de fond a obligat-o pe recurentă la acordarea drepturilor de pensie începând cu 20.04.2006, recalculate în baza unei adeverințe emise la data de 03.08.2007, în cursul desfășurării procesului, document care nu exista la probatoriul dosarului de pensionare, mai mult, există pentru aceeași perioadă de timp emise două adeverințe cu conținut diferit.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 304 Cod procedură civilă.
Intimata, prin notele de ședință formulate în cauză, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că instanța de fond a făcut toate demersurile necesare în vederea asigurării dreptului la apărare și garantarea dreptului la un proces echitabil.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În speță, recurenta a avut termen în cunoștință prin reprezentantul său, consilierul juridic al instituției, sub durata desfășurării litigiului în primă instanță, situație în care nu se mai impunea citarea acesteia cu un exemplar din raportul de expertiză, astfel cum în mod nejustificat susține partea recurentă. Astfel, la termenul de judecată din 25 februarie 2008, termen pentru care s-a depus la dosar lucrarea de specialitate întocmită de expert, ambele părți au avut termen în cunoștință de la ședințele anterioare de judecată, raportul de expertiză fiind comunicat părții prezente, respectiv contestatoarei, pârâta nefiind prezentă.
Cum din actele dosarului rezultă că la termenele de judecată din 6 octombrie 2006, respectiv 26 ianuarie 2007 pârâta a fost prezentă prin consilierul său juridic în instanță, luând cunoștință despre termenul la care s-a amânat cauza, în mod just instanța a procedat la judecarea pricinii fără aom ai cita pentru ședința de judecată din 17 martie 2008 și fără a-i fi fost comunicat prin intermediul poștei raportul de expertiză, lucrare care în ipoteza prezentării la termen reprezentantului său i-ar fi fost înmânată, instituția termenului în cunoștință însemnând că partea este presupusă cunoaște toate termenele ulterioare de judecată.
Relevante sunt în contextul sus-arătat prevederile art. 153 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora partea care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare, situație în care, în speță, prezumându-se că pârâta a cunoscut atât termenul la care a fost depus la dosar raportul de expertiză cât și următorul termen de judecată fixat în cauză, aceasta prin reprezentantul său avea posibilitatea să-și formuleze poziția față de lucrarea aflată la dosar.
Nefiind incidente nici unul dintre cazurile de excepție reglementate de art. 153 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, când instituția termenului în cunoștință nu-și găsește aplicarea, nu se justifica citarea pârâtei și pe cale de consecință nici comunicarea raportului de expertiză.
Concluzia ce se desprinde din aspectele anterior relevate este aceea că, prin hotărârea dată, instanța de fond nu încălcat principiul contradictorialității și nici principiul dreptului la apărare, neputându-se reține că recurenta ar fi fost privată de posibilitatea de a-și formula concluziile în raport de proba administrată în cauză în condițiile statornicite de prevederile art. 212 din Codul d e procedură civilă.
Problema privind inadvertențele la care face referire recurenta vizând cele două adeverințe eliberate de SC a fost elucidată de instanța de fond, societatea emitentă dând lămuririle solicitate de instanță care în urma examinării acestora a conchis cu justețe că adeverința care trebuie utilizată la calcularea pensiei intimatei este actul cu nr. 29 întocmit în anul 2007.
Edificatoare sunt totodată concluziile raportului de expertiză contabilă, conform cărora pensia pentru limita de vârstă calculată în baza adeverinței mai sus indicate era de 222 lei, iar pensia la care este îndreptățită intimata începând cu ultimele modificări legislative, la data de 01.11.2007, este în cuantum de 491 lei.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, sentința recurată urmând a fi păstrată în totul, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 270/LM din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 15.09.2008
- judecător fond - ,
- dact. gref. - 15.09.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
