Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1186/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1186
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.173 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.199 din 19 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă și intimații pârâți și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenta reclamantă, a depus un set cu înscrisurile dispuse de instanță la termenul anterior, prin care tinde a se dovedi motivele de recurs, un exemplar fiind comunicat intimaților pârâți, care au arătat că nu solicită termen pentru observare.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii.
Intimații pârâți și, pe rând având cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.199/19.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Băilești, a fost respinsă acțiunea în evacuare formulată de către reclamanta împotriva pârâților și, pentru imposibilitate de conviețuire și lipsă de titlul locativ.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că actele medicale atestă că reclamanta a avut leziuni de violență, însă nu s-a demonstrat că pârâtul ar fi provocat aceste leziuni, pârâții au locuit inițial în imobilul reclamantei, în calitate de tolerați, însă, ulterior gospodărindu-se cu reclamanta au construit, cu acordul acesteia, pe terenul reclamantei, 2 camere, dobândind astfel un drept de proprietate sau de coproprietate asupra acestor camere, în raport de contribuția fiecăruia, având si folosința camerelor în care locuiesc efectiv.
In termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, deoarece pârâții au exercitat acte de violentă asupra sa, este proprietara imobilului compus din 4 camere, pătul, magazie si teren aferent în suprafață de 500.p, pârâții nu au nici un drept de proprietate asupra camerelor construite ulterior.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul Dolj, dat fiind obiectul neevaluabil patrimonial al cererii, nefiind aplicabile dispozițiile art 2821.civ.Cod Penal, a calificat drept apel, calea de atac.
Prin decizia civilă nr.386 din 8 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 199 din - pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că acțiunea în evacuare este inadmisibilă în absența unor raporturi locative între părți, reclamanta având deschisă doar calea acțiunii în revendicare pentru a obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că s-a ignorat faptul că pârâtul exercită acte de violență asupra sa, aspect ce face periculoasă conviețuirea în același imobil.
A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri ale instanțelor de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr.797 din 07.10.2008, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de reclamanta, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare, la Tribunalul Dolj.
Instanța de recurs a reținut că omisiunea examinării tuturor motivelor de apel și, corelativ, a acțiunii civile, sub toate aspectele deduse judecății, echivalează cu o necercetare a fondului și aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil, în speță nefiind cercetate motivele legate de imposibila conviețuire a părților.
Prin decizia civilă nr.173 din 11 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, s-a respins apelul.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut,în esență, următoarele:
Motivul de apel referitor la conviețuirea imposibilă a părților este nefondat, întrucât probele administrate nu sunt suficient de concludente în dovedirea susținerilor apelantei-reclamante, referitoare la actele de violență exercitate asupra sa, de intimatul pârât.
La dosar s-au depus certificate medico-legale care atestă existența unor leziuni suferite de reclamantă, însă acestea nu fac dovada că pârâtul ar fi autorul unor fapte de lovire, care,de altfel, ar fi pedepsite de legea penală.
Proba testimonială nu confirmă săvârșirea acestor fapte de către pârât, martorele audiate la prima instanță neputând furniza elemente în acest sens, întrucât nu au asistat în mod direct la exercitarea unor violențe de către pârât, asupra reclamantei.
Prin urmare, cu privire la acest aspect, prima instanță a statuat în mod corect asupra stării de fapt, în raport de probele administrate.
Tribunalul a reținut că dreptul de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil în litigiu, este îndoielnic, deoarece ea nu a depus la dosar vreun titlu de proprietate cu privire la acesta și nu a făcut dovada certă unui mod de dobândire proprietății, adeverințele privind înscrierile în registrul agricol și anchetele sociale nefiind concludente.
Din contră, între părți a mai avut loc un litigiu în care s-au pus în discuție drepturile indivize ale părților asupra construcției, litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr.4548/1991 al Judecătoriei Băilești. În cadrul acestui dosar, prin încheierea din 10noiembrie 1992, s-au reținut lucrările executate și s-a dispus ieșirea din indiviziune reclamantei și a pârâților din cauza de față, în cote de 1/3; acest aspect rezultă din raportul de expertiză efectuat de expert G în cadrul dosarului respectiv (fila 39, dosar Judecătorie), dosarul respectiv nemaigăsindu-se în arhiva Judecătoriei Băilești, întrucât a expirat termenul de arhivare (fila 22, dosar -/2007 al Tribunalului Dolj ); prin sentința civilă nr.2587/26 mai 1994 Judecătoriei Băilești, s-a constatat perimarea acțiunii ce a făcut obiectul respectivului dosar, astfel încât nu s- mai efectuat lotizarea fizică și valorică și nu s-au mai stabilit drepturi exclusive în favoarea părților.
În consecință, și pentru acest considerent s-a reținut că reclamanta nu este îndreptățită să solicite în instanță, evacuarea pârâților din imobil.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ.
În fapt, s-a motivat în esență că, atât instanța de fond cât și instanța de apel, au interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, actele depuse și declarațiile martorilor, pronunțând astfel hotărâri nelegale și netemeinice.
S-a arătat că, din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta este proprietara imobilului în litigiu, aceasta reieșind din faptul că figurează la rol cu acest imobil, urmând a depuse la dosar și testamentul prin care i-a fost dat terenul pe care este construită casa, precum și autorizația de construcție. Imposibilitatea conviețuirii cu pârâții, reiese atât din actele depuse la dosar, și anume certificatele medico legale, anchetele sociale, dar și din declarația martorei audiată în cauză.
S-au depus la dosarul cauzei, mai multe înscrisuri: adeverințe din care rezultă plata impozitului pentru imobil, de către reclamantă, că pârâtul figurează cu imobil și la altă adresă, certificat medico-legal, autorizație pentru executare de lucrări, adresă a Primăriei către pârât, în sensul de a-i lăsa liber accesul reclamantei la anexele gospodărești, anchetă socială, act partaj testamentar, cu referire la teren.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.304 pr.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri, se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de acest text, pct.1-9.
Prin urmare, orice alte motive, ce vizează aspecte de netemeinicie a hotărârilor, nu constituie motive de modificare sau casare a acestora, așa încât nici nu sunt supuse examinării în recurs.
În speță, recurenta reclamantă invocă, în esență, greșita interpretare a probelor dosarului de către instanțele de fond și apel și, ca atare, reținerea unei situații de fapt neconformă realității.
Or, sub acest aspect, al modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, ce constituie, eventual, motiv de netemeinicie a hotărârilor, date fiind considerentele expuse, criticile nu vor fi primite.
În ceea ce privește actele depuse în recurs, cu referire, în opinia recurentei, la dovada dreptului de proprietate exclusiv asupra imobilului în litigiu, acestea nu întrunesc cerințele unui titlu de proprietate al reclamantei,cu privire la casa de locuit cu 4 camere și anexe gospodărești, situată în B,-, de unde se solicită evacuarea pârâților.
Pârâții nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei, cu privire la teren, iar autorizația de construcție și plata impozitului pe numele reclamantei, se justifică tocmai prin dreptul de proprietate al acesteia, asupra terenului.
Evacuarea pârâților din imobil, s-ar justifica în cazul în care aceștia l-ar ocupa în mod abuziv, fără nici un drept. Or, în condițiile în care, prin hotărârile atacate, s-a reținut - în urma examinării probelor administrate în cauză - că pârâții au adus îmbunătățiri imobilului, au construit singuri sau împreună cu reclamanta, încă două camere în continuarea casei vechi și alte anexe, aceștia au un drept care, până la valorificarea lui într-u fel sau altul, le permite să locuiască în imobil.
Referitor la actele ce fac dovada, în opinia recurentei, a comportamentului violent al pârâților față de aceasta, cum ar fi certificatul medico-legal, trebuie menționat că existența unei leziuni constatate de medicul legist, nu constituie și dovada că aceste leziuni se datorează violențelor pârâților.
Față de considerentele expuse, constatând că,în raport de criticile formulate de recurentă, în cauză nu subzistă motive de nelegalitate a hotărârilor, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.173 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.199 din 19 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.-/3.11.2009
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
