Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 121/2008
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta, la cererea de repunere pe rol a intimaților, împotriva deciziei civile nr. 335/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar civil nr-, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara cu procură specială a pârâtei recurente -, intimatul reclamant, și intimații pârâți, și, reprezentat și asistat de, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, lipsa timbrajului datorat, pentru soluționarea cauzei.
Mandatara cu procură a recurentei pârâte se obligă în fața instanței, să depună la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, până la sfârșitul dezbaterilor, arătând totodată spre vedere, acte care există la dosarul cauzei.
Sub rezerva timbrajului, nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara cu procură specială a recurentei pârâte - d-na, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Intimata pârâtă în nume propriu și reprezentând ceilalți pârâți declară că nu este de acord cu admiterea recursului formulat de pârâta recurentă prin mandatar.
Intimatul reclamant solicită respingerea ca nefondat a recursului de față.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
După dezbateri
Se prezintă în instanță mandatara cu procură specială a pârâtei recurente, care depune la dosar, taxa judiciară de timbru în sumă de 5 RON și timbru judiciar de 0.3 RON.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3452/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții - și, împotriva pârâților, și s-a dispus evacuarea acestora din imobilul identificat în CF 43471 Sibiu, top. 404/I/II, situat administrativ în Sibiu,-.
S-a stabilit onorariu pentru asistența juridică obligatorie la 100 lei, fiind obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților, în sumă de 10,3 lei.
Instanța de fond a reținut din probele dosarului că a expirat termenul de prorogare a relocațiunii prevăzut de OUG 40/1999, astfel că reînnoirea sau prelungirea contractului de închiriere nu mai este posibilă.
Pârâții au declarat apel, criticând sentința ca nelegală, sens în care au solicitat schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a motivat că potrivit OUG 40/1999, sunt permise mai multe reînnoiri succesive și că, în lipsa încheierii contractului de închiriere nu aveau ce chirie să plătească.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea apelului, hotărârea fiind legală.
Prin decizia civilă nr. - noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu, apelul s-a respins cu motivarea că deși nu s-a încheiat între părți contract de închiriere, pârâților apelanți li s-a respectat dreptul de relocațiune, conform OUG 40/1999. Prelungirea de drept a relocațiunii a expirat însă la 08.04.2004. Reclamanții intimați i-a notificat pe pârâți că nu mai doresc reînnoirea contractului, astfel că evacuarea s-a dispus legal.
De altfel, pârâții nu au mai plătit chirie din 01.10.1999, iar apărarea acestora în sensul că nu datorau chirie întrucât nu s-a încheiat un contract de închiriere nu poate fi reținută, pentru că aceștia trebuiau să plătească chiria în continuare la nivelul vechiului contract care a fost respectat de reclamanți.
Impotriva acestei decizii, pârâții au declarat recurs, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii reclamanților.
Instanța, nu a dat o corectă interpretare probelor, a făcut o aplicare nelegală a art. 3 din OUG 40/1999. Recurenții pârâți susțin că i-au notificat în mod repetat pe reclamanți să încheie contractul de închiriere, însă aceștia nu au efectuat în totalitate procedurile necesare în acest sens, fiind de rea - credință, și sustrăgându-se obligațiilor ce le rezumau în materia protecției chiriei soților.
S-a invocat art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, însă instanța nu are în vedere și prevederile pentru care se instituie obligația statelor membre de a urmări să nu fie prejudiciate drepturile altor persoane decât proprietății, astfel încât în aplicarea legii să se asigure un echilibru.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului.
S-a arătat că reclamanții au respectat dispozițiile sentinței civile 3940/5.06.2001, chiar dacă nu s-a încheiat un nou contract de închiriere, termenul de locațiune prevăzut de OUG 40/1999 a expirat la 21.01.2007. Recurentei îi revenea obligația de plată a chiriei la nivelul vechiului contract avut în vedere de hotărârea judecătorească.
Recurenta invocă fără temei că reclamanții nu au respectat procedurile OUG nr. 40/1999 în temeiul cărora, reclamanții i-au notificat atât la 19.10.2006 cât și la 29.01.2007 pe toți chiriașii că nu mai înțeleg să mențină locațiunea, însă aceștia nu au dat curs notificărilor, astfel că legal s-a dispus evacuarea lor din imobil.
Curtea, verificând legalitatea deciziei atacate, constată recursul nefondat.
Prin sentința civilă nr. 3940/05.06.2001, reclamanții au fost obligați să încheie contract de închiriere cu pârâta recurentă. Anterior pronunțării acestei sentințe, recurenta a notificat prin executor judecătoresc, la 20.03.2000 reclamanții, pentru a încheia și preda contractul de închiriere.
Reclamanții, deși nu au încheiat un astfel de contract, au respectat termenul de relocațiune prevăzut de OUG 40/1999.
Astfel, din 05.06.2001 ( data pronunțării sentinței) și până la 05.06.2006, deci o perioadă de 5 ani, reclamanții au respectat termenul de prelungire a locațiunii existente, iar la data de 26.01.2007 aceștia au notificat pe toți chiriașii, inclusiv pe recurentă, că nu mai doresc relocațiunea cu privire la imobil.
Rezultă că ulterior pronunțării sentinței 3940/05.06.2001, pârâta recurentă nu a mai făcut nici un demers pentru a solicita o relocațiune și nici nu a plătit nici o chirie reclamanților, nici la nivelul contractului anterior sentinței sub pretextul că nu s-a încheiat un nou contract.
In aceste condiții, trebuie subliniat că reclamanții intimați au respectat dreptul la relocațiune prin OUG 40/1999, însă chiriașul a cărui drepturi au fost ocrotite prin acest act normativ nu a valorificat dreptul prevăzut de art. 10(2) și nu a solicitat expres cererea de încheiere a noului contract de închiriere.
Notificarea formulată la 27.02.2007, după expirarea termenului de prelungire de drept a relocațiunii dispuse în sarcina reclamanților prin sentința 3940/2001, și după introducerea acțiunii de evacuare nu mai poate produce efectele juridice ale relocațiunii succesive permise de ordonanță.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins, nefiind regăsite temeiurile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, iar hotărârea atacată este legală.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile 335/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
Președinte, - - - încetat activitatea, semn. Președintele Curții de Apel | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/16.06.2008
-
- /
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
