Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 66/A/2008
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 786/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata pârâtă, lipsă fiind părțile și mandatarul apelantei reclamante av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus răspuns la întâmpinare din partea apelantei reclamante prin av., apelanta neindicând domiciliul procesual în România așa cum a fost citată.
Instanța comunică un exemplar din răspunsul la întâmpinare cu apărătorul intimatei pârâte, care arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al intimatei pârâte, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Față de cererea de participare a procurorului, solicită respingerea acesteia ca nefondată. Legea 10/2001 și Legea 247/2005 în baza cărora a fost formulată acțiunea nu prevăd participarea procurorului. Procurorul participă la judecarea cauzelor civile doar în cazurile expres prevăzute de lege sau atunci când este necesar pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenilor, potrivit art. 45 alin 3 și 4 Cod pr. civ. ceea ce în speță nu este necesar deoarece nu s-a încălcat vreun drept al părților.
Față de motivele de fond, susține că în mod corect prima instanță a apreciat ca fiind prescrisă acțiunea reclamantei, formulată cu mult peste termenul de prescripție de un an instituit de art. 46 din Legea 10/2001, coroborat cu art. III din Legea 247/2005, care prevăd un termen special de prescripție, derogator de la dreptul comun, pentru contestarea actelor de înstrăinare. Acțiunea reclamantei este prescrisă fiind introdusă la data de
-//-
2.05.2007, cu mult peste termenul de un an de la data intrării în vigoare a Legii 247/2005, sau de la data luării la cunoștință despre încheierea contractului, în speță 26.10.2004.
Invocă art. 34 din Legea 247/2005, arătând că la data cumpărării imobilul în anul 2003 nu era notată în CF vreo notificarea sau acțiune de revendicare a imobilului, intimata pârâtă fiind dobânditor de bună credință. Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin Sentința civilă nr. 786/27 iunie 2007 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-, a fost respinsă acțiune civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâților Primarul municipiului B, Statul Român prin Consiliul local B și.
A fost admisă acțiunea reconvențională formulată de împotriva pârâtei reconvențională și a fost obligată aceasta din urmă să-i recunoască celei dintâi dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 47 nr. top 114/1 și să-i plătească suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Consiliului Local
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul înscris în CF 47 top 114/1; 114/2; 115/1; 115/2 a constituit proprietatea reclamantei și a soțului său G - fapt conținut de extrasul CF depus la fila 10.
În anul 1983 prin Încheierea 1373 imobilul a trecut în proprietatea Statului Român.
În data de 8.10.2003 imobilul a fost vândut în favoarea pârâtei, în baza Legii 112/1995, fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare în contractul nr. 9169.
În data de 18.02.2004 imobilul a fost retrocedat în favoarea reclamantei prin Sentința civilă nr. 103/2004 ( 5) rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6528/2005 a ICCJ.
În data de 27.05.2004 urmare a achitării integrale a prețului, a fost perfectat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 674/2004 în favoarea pârâtei, contract ce a fost întabulat în cartea funciară prin Încheierea nr. 1372/26.10.2004.
Verificând acțiunea principală s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâților Primăria B și Statul român prin Consiliul local B, raportat la precizarea de acțiune prin care s-a solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate în favoarea pârâtei
-//-
singura care are calitate procesuală pasivă conferită de dreptul de proprietate pe care îl deține asupra imobilului în litigiu.
Dacă supunem acțiunea de față analizei din punct de vedere al dispozițiilor art. 46 alin 2 din Legea 10/2001 se constată că aceasta a fost formulată după expirarea termenului de 1 (un) an prevăzut de acest act normativ.
Potrivit textului de lege sus menționat actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință după data de 14.02.2001, pot fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
Or, acțiunea de față a fost formulată în data de 2.05.2007, depășindu-se termenul instituit de Legea 10/2001 cu toate modificările ulterioare.
Susținerea reclamantei (de altfel nedovedită) potrivit căreia a luat la cunoștință despre existența contractului de vânzare cumpărare doar la data când a solicitat Biroului de Carte Funciară întabularea sentinței nu subzistă în raport de principiul publicității cărții funciare de care se poate prevala orice persoană.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin dispozițiile art. 46 alin 5 din Legea 10/2001, legiuitorul a înțeles să instituie un termen de prescripție special, derogatoriu de la dreptul comun indiferent de cauza de nulitate invocată.
În considerarea acestei împrejurări, analizarea bunei sau relei credințe a părților contractante devine irelevantă.
De altfel, contractul a cărui anulare se solicită a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995, la momentul perfectării Statul român fiind înscris în cartea funciară.
În contextul în care la acea dată, valabilitatea titlului nu a fost contestată, iar în cartea funciară nu există notat nici un proces de retrocedare, reaua credință nu poate fi reținută în nici un caz în sarcina acestuia.
Acest raționament se circumscrie principiului asigurării securității circuitului civil, stabilității raporturilor civile precum și principiului bunei credințe prezumate a dobânditorului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii principale și a respingerii acțiunii reconvenționale.
În motivarea apelului, a susținut în esență că instanța de fond în mod greșit a considerat că acțiunea sa este prescrisă, în cauză nefiind aplicabile disp. art. 46 din Legea 10/2001, contractul de vânzare cumpărare atacat fiind încheiat la 27 mai 2004, deci după expirarea termenului.
-//-
A mai arătat că a depus în termenul legal notificare, care i-a fost respinsă dar decizia a fost anulată prin Sentința civilă nr. 103/18 februarie 2004 Tribunalului Alba, iar pe parcursul judecării apelului a fost încheiat contractul atacat.
De asemenea contractul nr. 9168/8 octombrie 2003 este un fals ce nu a fost avut în vedere de instanțe în procesul privind restituirea imobilului pe care l-a câștigat irevocabil și în urma căruia a restituit suma primită de ea actualizată (cu ocazia preluării imobilului la stat). Mai arată că pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate la 26 octombrie 2004 și că instanța de fond a omis să-și exercite rolul activ pentru aflarea adevărului juridic.
Mai susține că, fiind plecată în Germania a aflat mult mai târziu de înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în CF și a fost de bună credință, știind că-și poate valorifica hotărârea judecătorească în termen de 3 ani de la rămânerea irevocabilă.
Apelanta mai susține că în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local B și a Primarului B, pentru că numai în contradictoriu cu aceștia își poate forma convingerea cu privire la derularea faptelor, și aceștia trebuiau să fie obligați să depună la dosar toate actele.
Mai susține că în mod greșit s-a reținut buna credință a pârâtei la încheierea contractului deoarece acesta nu se prezumă, pârâta fiind obligată să facă toate demersurile pentru a cunoaște situația juridică a imobilului și astfel să afle că bunul este litigios.
Intimata a depus la dosar întâmpinare motivată prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu în baza art. 295 Cod pr., se constată că Tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului apelului, ci a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, astfel că toate criticile formulate pe fondul pricinii nu pot fi primite.
Imobilul înscris în CF 47 nr. top 114/1, 114/2, 115/1 și 115/2 a constituit proprietatea reclamantei și a soțului acesteia, lucru ce rezultă din extrasul de CF la 10.
La plecarea reclamantei și a soțului acesteia din România, imobilul a fost preluat de Statul român, iar acesta și-a înscris dreptul de proprietate în CF prin încheierea 1373/1983.
Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9169/8 octombrie 2003 imobilul a fost vândut în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională. Deși apelanta susține că acest contract constituie un fals, nu a produs nici o probă în acest sens și nici nu s-a înscris în fals împotriva acestuia.
-//-
Prin Sentința civilă nr. 103/18 februarie 2004 Tribunalului Alba, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6528/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție imobilul a fost retrocedat formal reclamantei.
Este de reținut că în CF nu a fost notat procesul și nu au existat nici alte notări provizorii care să ateste că bunul este litigios, astfel că actul de înstrăinare este valabil, buna credință fiind prezumată așa cum prevede art. 1999 alin 2 Cod civ. iar apelanta nu a făcut nici o probă prin care să demonstreze reaua credință a părților contractante.
În mod corect instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale a pârâtelor Consiliul Local B pentru Statul român și Primăria B, raportat la precizarea de acțiune prin care s-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare, fiind singura care poate avea această calitate.
Dar acțiunea reclamantei, raportat la data înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în CF - 26 octombrie 2004, și a datei precizării acțiunii prin care a fost chemată în judecată pârâta în calitate de pârâtă pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare - 12 iunie 2007, este prescrisă.
Potrivit art. III din Legea 247/2005, actele juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile cu destinația de locuințe încheiate după data de 14 februarie 2001, pot fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, sau după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului. Legea nr. 247/2005 a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2005, data publicării în Monitorul Oficial, astfel că acțiunea putea fi promovată doar până la data de 22 iulie 2006.
În speță, acțiunea reclamantei apelante a fost înregistrată la data de 2 mai 2007 și precizată la 12 iunie 2007, cu mult peste termenul legal, aceasta și raportat la data înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei reclamante reconvenționale în CF - 26 octombrie 2004.
Or, Cartea Funciară este un sistem de publicitate imobiliară prin care se tinde a fi adusă la cunoștința tuturor a situației juridice a unui imobil.
Termenul de a ataca orice înscriere în CF curge de la data înscrierii și numai când se face dovada împiedicării din cauze obiective termenul este întrerupt (cazul fortuit și forța majoră). Or reclamanta apelantă nu a făcut dovada că s-ar fi aflat în vreuna din aceste situații și mai mult purtând procesul de restituire așa cum afirmă, putea lua cunoștință, cu un minim de diligență, despre existența contractului de vânzare cumpărare și a înscrierii dreptului de proprietate al intimatei în CF.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat urmând ca în baza art. 296 Cod pr. civ. să fie respins.
Văzând și art. 274 Cod pr. civ., apelanta urmează a fi obligată să plătească intimatei, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată
-//-
(continuarea decizie civile nr. 66/A/2008 dată în dosar nr-)
în apel reprezentând onorar de avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr. 786/27 iunie 2007 Tribunalului Alba, pronunțată în dos. nr-.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 7 ex/08.04.2008
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
