Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1218/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1218
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier: - -
*****************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de apelanta-reclamanta și de apelantii- pârâții, și împotriva deciziei civile nr.71 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentă avocat, intimata care se legitimează cu BI seria - nr.- cu CNP - eliberat la data de 11.04.2000 și intimații V și C-tin lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurenta depune la dosar un set de înscrisuri.
Instanța, nemaifiind alte cereri sau excepții de ridicat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului,modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâții și cu menținerea dispozițiilor cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând pretenții.
Solicită respingerea recursului promovat de pârâții, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Recurenta având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de reclamantă.
Intimatul având cuvântul arată că nu dorește să fie evacuat.
Intimatul având cuvântul deasemeni arată că nu dorește să fie evacuat. Solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.71/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâții, împotriva sentinței civile nr. 4906/3 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-.
S-au admis apelurile declarate de reclamanta -""- - și de pârâții și -, în contradictoriu cu intimații-pârâți, - și intimata-pârâtă.S-a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că:
S-a admis capătul de cerere privind evacuarea.
S-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în comuna,-, jud.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1357,92 lei și obligarea în solidar a pârâților, și la plata sumei de 1899,80 lei ca nefondată.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1008,30 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul Bîrgu să plătească reclamantei suma de 151,16 lei cheltuieli de judecată.
Au fost obligați pârâții, și să plătească reclamantei în solidar 173,51 lei cheltuieli de judecată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4906/3.07.2007 Judecătoria Bacăua admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -""- în contradictoriu cu pârâții, Bîrgu, și așa cum a fost precizată.
A obligat pârâții să plătească reclamantei următoarele sume de bani reprezentând contravaloarea chiriei:
- pârâții, și în solidar 1899,80 lei;
- pârâții, și în solidar 2446,28 lei;
- pârâtul Bîrgu 2014,80 lei;
- pârâtul 1357,92 lei.
A respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtelor și a obligat pârâții să plătească reclamantei 1603 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.09.1995 între reclamantă și pârâtul s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2209 cu o chirie lunară de 18.648 lei (Rol). Din copia contractului depus de acest pârât la dosar ( filele 54 și 112 ds.) rezultă faptul că acesta a fost încheiat pe perioadă nedeterminată dar din contractul depus în original de reclamantă ( fila 114 ds.) rezultă că data până la care s-a convenit la închiriere este 31.12.1996, instanța a dat eficiență juridică acestui act și nu actului depus în copie de pârât și care a fost modificat.
Din fișa suprafeței locative ( fila 118 verso) rezultă faptul că împreună cu titularul contractului de închiriere mai locuiesc în imobil soția și fiul lui, pârâții și .
Tot la aceeași dată, 29.09.1995 și tot până la 31.12.1996 au mai fost încheiate de către reclamantă încă trei contracte de închiriere, respectiv cu pârâtul pentru o chirie lunară de 14.484 lei (Rol), cu pârâtul pentru o chirie lunară de 10.352 lei (Rol) și cu pârâtul Bîrgu pentru o chirie lunară de 15.357 lei (Rol)- filele 160-168 din dosar.
Pârâții nu au recunoscut cu prilejul interogării că aceste contracte au expirat la 31.12.1996 dar pentru niciunul din cele 4 contracte arătate mai sus nu s-au depus acte adiționale din care să rezulte prelungirea perioadei de închiriere sau alte dovezi în acest sens.
Potrivit art. 1436 alin. 1 din Codul civil " Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără sa fie trebuință de o prealabilă înștiințare" iar potrivit art.1452 "Dacă locatarul, și după expirarea termenului locațiunii, continua a rămâne în casa sau apartamentul închiriat, fără nici o împiedicare din partea locatorului, el se consideră ca voiește a le ocupa sub aceleași condiții și pentru un timp determinat de obiceiul locului, și nu poate nici să iasă, nici sa fie concediat înainte de a se fi făcut vestirea, în termenul obișnuit în localitate."
Din textele arătate mai sus rezultă faptul că tacita relocațiune poate opera și în situația în care închirierea s-a stabilit pe o durată determinată dar chiriașii nu au părăsit locuința și nici proprietarul nu îi poate solicita să plece decât după ce i-a cerut expres acest lucru.
Doctrina a mai statuat că ar trebui îndeplinită și condiția ca în contract să nu fie prevăzut expres faptul că nu operează în acel caz tacita relocațiune.
Din contractele de închiriere depuse la dosar de reclamantă nu rezultă faptul că ar fi fost exclusă varianta tacitei relocațiuni.
De asemeni, din actele dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi notificat expres chiriașii că intenționează să nu mai tolereze ocuparea imobilului care-i aparține, solicitând acestora să-l părăsească.
Față de aceste aspecte instanța va respinge capătul de cerere privind evacuarea pârâților, având în vedere și faptul că este de esența contractului de închiriere faptul că acesta se poate încheia și prin acordul tacit al părților, fără vreo formalitate.
Toți pârâții care au fost interogați de instanță au recunoscut faptul că ocupă și în prezent spațiile închiriate prin contractele încheiate la data de 29.09.1995.
Dintre titularii celor 4 contracte, respectiv, și Bîrgu doar acesta din urmă arată că a nu a mai achitat chiria deoarece reclamanta nu a mai primit-o, ceilalți afirmând că au continuat să plătească chiria și după ce a expirat perioada închirierii. Toți 4 însă au răspuns pozitiv la întrebarea 3 din interogatoriu în sensul că ar fi depus o sumă de bani la CEC în contul chiriei pe ultimii 3 ani dar nici unul dintre ei nu au depus înscrisuri din care să rezulte că într-adevăr au realizat acest lucru.
În această situație instanța a apreciat că pârâții nu au achitat contravaloarea chiriei pentru perioada de când au expirat contractele și până în prezent. Având în vedere că reclamanta poate solicita doar sumele de bani pentru ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii precum și ulterior acestei date, instanța a admis capătul de cerere referitor la pretenții așa cum au fost precizate și actualizate și va obliga pârâții la plata acestora.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta -""- pentru următoarele considerente:
- în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâților considerând că a intervenit tacita relocațiune;
- intenția sa de a nu mai tolera ocuparea abuzivă a imobilului rezultă chiar din faptul chemării pârâților în judecată;
- contractele de închiriere au expirat din 1996 iar textele legale citate de instanță vorbesc despre tacita relocațiune pentru un timp determinat de obiceiul locului dar la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că există vreun obicei al locului care să permită pârâților să ocupe un imobil 10 ani și că și după această perioadă de timp pârâții mai sunt îndreptățiți să mai ocupe imobilul;
- dacă a operat tacita relocațiune aceasta însemnă că practic contractul de închiriere își produce efecte nu numai în ceea ce privește folosința imobilului de către chiriași și în ceea ce privește plata chiriei ori la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că pârâții ar fi achitat în continuare chirie sau că reclamanta ar fi fost de acord să primească chiria;
- având în vedere aceste aspecte în sarcina sa nu s-a născut obligația de a notifica expres pârâții să elibereze imobilul așa cum este prevăzută de art.1452 Cod civil.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și care au solicitat respingerea capătului de cerere privind plata chiriei și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată arătând că au achitat chiria la zi mai puțin pe ultimele trei luni când reclamanta a refuzat să primească chiria achitată prin poștă.
Împotriva sentinței au declarat apel și pârâții, pentru următoarele considerente:
- nu datorează bani reclamantei deoarece chiria a fost achitată la zi iar pentru ultimele trei luni a expediat-o reclamantei prin mandat poștal iar aceasta a refuzat primirea;
- reactualizarea chiriei trebuia făcută de la data de 1.08.2003 așa încât trebuia refăcut întregul calcul de reactualizare.
In apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din 7.04.2008 pronunțată în dosarul nr- tribunalul a admis excepția nulității pentru insuficienta timbrare a apelului declarat de pârâții, a respins excepția lipsei de reprezentare pentru apelanții-pârâți și, în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă a suspendat judecata apelului până la soluționarea irevocabilă a dosarului Judecătoriei Bacău nr.15226/3/180/1993.
Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr.881/3.12.2008 a admis recursul reclamantei -""- și a modificat în parte încheierea din 7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în sensul că a respins cererea pentru suspendarea judecății în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă și a trimis dosarul pentru continuarea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:
Prin încheierea din 10.12.2007 s-a stabilit pentru apelanții-pârâți, și obligația de a timbra în solidar cererea de apel cu 278 lei taxă judiciară de timbru și 2,85 lei timbru judiciar. In acest sens s-au acordat două termene de judecată la 18.02.2008 și la 31.03.2008.
Întrucât apelanții-pârâți și au îndeplinit doar parțial obligația referitoare la timbrare, făcând dovada achitării taxei de timbru în sumă de 93 lei și a timbrului judiciar de 1,50 lei, urmează a anula apelul declarat de aceștia în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 ca fiind insuficient timbrat.
Acțiunea în evacuare formulată de reclamantă împotriva pârâților se întemeiază pe considerente privind lipsa unui titlu al pârâților asupra imobilului în litigiu după ce termenul pentru care au avut contracte de închiriere a expirat.
Pârâții au ocupat locuințele situate în comuna,-, jud. B în baza unor contracte de închiriere încheiate cu reclamanta pe durata determinantă, respectiv de la 1.10.1995 până la 31.12.1996 ( filele 114,160, 163, 166 din dosarul primei instanțe). contractului poate interveni numai prin convenția părților care poate fi expresă sau tacită. Prelungirea contractului de încheiere prin tacita relocațiune înseamnă
îndeplinirea în continuare a obligațiilor contractuale de către ambele părți.
Așadar locațiunea se consideră reînnoită dacă locatarul este lăsat să exercite folosința locativă, condiții privind plata chiriei fiind subânțeleasă, aceasta fiind principala obligație a locatarului.
In speță pârâții nu pot opune reclamantei tacita relocațiune deoarece au ocupat imobilele ce au făcut obiectul contractelor de închiriere după data de 31.12.1996 când a expirat termenul de închiriere fără a-și îndeplini obligațiile contractuale privind plata chiriei. Unul dintre titularii contractelor de închiriere, respectiv pârâtul Bîrgu a recunoscut că după expirarea contractului nu a mai achitat chirie deoarece reclamanta nu a mai primit-o ( interogatoriu de la fila 141 din dosarul primei instanțe). Ceilalți pârâți titulari în contractele de închiriere nu au depus în dosarul primei instanțe acte doveditoare privind plata chiriei așa cum au pretins iar în apel au făcut dovada efectuării unor plăți parțiale în cursul anului 2006, respectiv pentru o perioadă de 37 luni fiecare deși aveau obligația de a dovedi plata chiriei începând cu 3.12.1996 la zi.
Apelanta-reclamantă a făcut dovada îndeplinirii obligației de notificare prevăzută de art.1452 cod civil în acest sens fiind depuse în dosarul instanței de apel notificările și dovezile de primire de la filele 51-54 dosar.
De vreme ce reclamanta a asigurat pârâților prin contracte de închiriere folosința imobilului în litigiu aceasta este îndreptățită să obțină evacuarea pârâților deoarece în cauză nu operează tacita relocațiune iar expirarea termenului de închiriere a atras încetarea raporturilor de locațiune, pârâții nedeținând un alt titlu pentru spațiile pe care le ocupă în comuna,-, jud. In consecință urmează a admite apelul declarat de reclamantă sub aspectul soluționării capătului de cerere privind evacuarea.
sunt și motivele de apel formulate de apelanții-pârâți și, care au criticat sentința sub aspectul obligației lor la plata chiriei. Prin sentința apelată pârâții au fost obligați să plătească reclamantei contravaloarea actualizată a chiriei pentru perioada 1.08.2003-31.05.2007, pârâții datorând în solidar suma de 1899,30 lei iar pârâtul suma de 1357,92 lei.
Plata chiriei însemnă executarea de către locatar a obligației ce-i revine în baza unui contract de închiriere. Așadar pârâții și pârâtul puteau fi obligați la plata chiriei doar în temeiul cererii unui contract de închiriere.
In cauză nu există temeiuri pentru obligarea acestora la plata chiriei aferentă perioadei 1.08.2003-31.05.2007 deoarece contractele de închiriere ale pârâților au fost încheiate pe durată determinată până la 31.12.1996 iar ulterior acestei date nu a operat tacita relocațiune.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art.296 Cod procedură civilă, s-a admis apelurile declarate de reclamantă, de pârâții și și s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul celor reținute.
Menținând hotărârea primei instanțe sub aspectul obligării celorlalți pârâți la plata contravalorii chiriei s-a dispus obligarea acestora la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar corespunzător sumelor la plata cărora au fost obligați. Ca urmare a admiterii acțiunii în evacuare față de toți pârâții, în temeiul art.277 Cod procedură civilă, au fost obligati pârâții în solidar să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând taxă timbru și timbru judiciar și onorariu avocat.
In apel, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către apelanții-pârâți reprezentând taxă timbru și timbru judiciar,iar pârâții ( atât apelanții cât și intimații) au fost obligați în temeiul art.274, art.277 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată către apelanta-reclamantă reprezentând onorariu avocat, taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs apelanții - pârâți, și și apelanta reclamantă - -, recursuri declarate și motivate în termen, legal timbrate și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Recursul apelanților pârâți, și critică sentința de apel pentru următoarele considerente:
- greșit a fost anulat ca insuficient timbrat apelul lor, atâta timp cât dovada plății taxei de timbru nu a fost depusă la dosar dintr-o cauză de forță majoră;
- apelul lor trebuia soluționat si sa fie dati în debit pentru diferența de taxă de timbru neachitată;
- pe fond arată că imobilul în litigiu este proprietatea Consiliului local.
Recursul este nefondat.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art.20 alin.4 din Legea nr.- privind taxele judiciare de timbru conform cu care - " dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său initial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal".
Nefiind aplicabile prevederile alin.4 al art.20 instanța de apel nu putea soluționa apelul în limitele taxei de timbru plătite.
În ceea ce privește susținerea conform căreia apelul lor a fost greșit anulat ca insuficient timbrat și acesta va fi înlăturată. În speță apelanții - pârâți nu și-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor de instanța de judecată de a achita taxa de timbru și timbrul judiciar, motiv pentru care aceasta corect a făcut aplicarea dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, anulând apelul.
Împrejurarea invocată de recurenți - că nu au putut depune taxa de timbru întrucât " reprezentantul familiei s-a aflat în spital, fiind grav bolnav " nu constituie o împrejurare mai presus de voința părții, respectiv nu constituie un caz de forță majoră.
Mai face recurenta o serie de aprecieri pe fondul cauzei. Aceste motive nu pot fi analizate de instanța de recurs dată fiind respingerea ca insuficient timbrat a apelului formulat de aceștia.
Pentru aceste considerente,în raport de dispozițiile art.312 cod procedura civilă va fi respins ca nefondat recursul promovat de, și.
II. Recursul apelantei-reclamante - - critică soluția instanței de apel pentru următoarele considerente.:
- greșit a fost admis apelul pârâților și atâta timp cât nu au solicitat contravaloarea chiriei, ci despăgubiri pentru lipsa de folosință.
Recursul este fondat.
Verificând cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr- Curtea constată că într-adevăr reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului ( fila 4 dosar fond - nr-), care a fost evaluată prin raportare la contravaloarea chiriei. Considerația instanței de apel referitoare la faptul că nu există termen pentru obligarea la plata chiriei va fi înlăturată așadar deoarece reclamanta - - nu a solicitat nici un moment contravaloarea chiriei.
Despăgubirile pentru lipsa de folosință a imobilului au fost apreciate în funcție de valoarea chiriei reactualizată, sumele solicitate având natura unor despăgubiri.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 cod procedură civilă va fi admis recursul lui - -, modificată decizia recurată în sensul că va fi respins apelul declarat de pârâții V și, vor fi mentinute dispozițiile sentinței apelate -nr.4906/2007 a judecatoriei Bacau cu privire la cererea reclam antei privind obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând pretenții. Mentine celelalte dispozitii ale deciziei 71/2009 a Tribunalului Bacau.
Va face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, obligând recureții - pârâți, și să plătească către - - cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN ELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de, și.
Admite recursul promovat de - -, împotriva deciziei civile nr.71 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, și în consecință:
Modifică în parte decizia civilă nr.71 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în sensul că: Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții V și. Menține dispozițiile sentinței apelate cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând pretenții.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile nr.71/2009 a Tribunalului Bacău.
Obligă recurenții - pârâți, și să plătească către recurentul reclamant - - suma de 140 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red. Sent.
Red.dec. S,
RED. -/4.11.2009
Tehn.red.EG /16.11.2009.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
