Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1328/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1328/2009-
Ședința publică din 22.10.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în O, str. -, nr. 2,. 1 în contradictoriu cu intimatul CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 211 din data de 05.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, prin care s-a menținut în întregime sentința civilă nr. 685/LM din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 15.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra cererii de revizuire în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.10.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 685/LM din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins contestația formulata de contestatorul domiciliat in O,-,.1, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,50263 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000,el având funcția de zugrav.
Instanța mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin I un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea contestației cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu utilizarea unui stagiu de 25 de ani.
Prin decizia civilă nr. 211/2009-R, din data de 05.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator cu domiciliul în O, str. -, nr. 2,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 685/LM din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit că recurentul și-a desfășurat activitatea în grupa II de muncă o perioadă de 26 ani, 9 luni și 13 zile, iar în grupa a III-a de muncă 10 ani și 3 luni.
Potrivit fișei de pensie, recurentul a avut meseria de zugrav și și-a desfășurat activitatea în cadrul fostului IJGCL B, RAGCL B și SC SA România, nerezultând că activitatea sa ar fi fost prestată în subteran, astfel că prevederile art. 20 din Legea nr. 19/2000 la care face referire recurentul în acțiunea dedusă judecății nu-și găsesc incidența în speță. Or, în condițiile în care activitatea sa nu s-a desfășurat în subteran, iar pe de altă parte activitatea desfășurată de recurent nu este încadrabilă în categoria niciunuia dintre locurile de muncă enumerate limitativ în anexa 1 din Legea nr. 226/2006, recurentul nu este îndrituit la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui alt stagiu de cotizare, mai mic decât cel utilizat de intimată la determinarea punctajului mediu anual prin decizia contestată în instanță. Pe cale de consecință, pretenția acestuia de a se lua în considerare un stagiu complet de cotizare de 25 ani apare ca fiind lipsită de fundament legal, iar dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 3/1977 la care face trimitere recurentul nu sunt incidente în speță, cererea dedusă judecății având ca obiect recalcularea pensiei ce-și are reglementarea în articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000 și respectiv Legea nr. 226/2006, neaplicabile însă în cazul recurentului, având în vedere motivele reliefate mai sus.
Față de considerentele expuse, instanța, în baza dispozițiilor articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, sentința recurată fiind păstrată în totalitate.
Împotriva deciziei pronunțate în recurs a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii în sensul admiterii contestației, cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 ani.
În motivarea cererii de revizuire sunt învederate următoarele:
- revizuientul a dovedit o vechime în muncă de peste 26 ani în grupa II de muncă, el pensionându-se în 09.03.1999, în intervalului 01.07.1977 - 31.03.2001;
- prin Decizia nr. 40/22 septembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 334/2009, s-a decis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, articol conform căruia stagiul de cotizare este de 20 ani pentru asigurații cu o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă și de 25 de ani în grupa II de muncă;
- în speța de față este aplicabilă Legea nr. 3/1977, fiind inadmisibil ca unii asigurați de grupa II de muncă cu o vechime efectivă de aproape 29 de ani să aibă stagii de cotizare de 30 de ani ca și cum ar fi lucrat în condiții normale de lucru.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, art. 14 din Legea nr. 3/1977 combinat cu art. 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, Decizia nr. 40/22 septembrie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția privind inadmisibilitatea cererii, cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 Cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei, intimata arătând că Decizia nr. 40/2008 nu poate fi interpretată în sensul acordării unui stagiu de cotizare de 20 de ani celor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă și de 25 de ani în grupa a II-a de muncă, o astfel de interpretare ducând la mari inechități față de persoanele care s-au pensionat în temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000.
Examinând litigiul din perspectiva excepției privind inadmisibilitatea cererii de revizuire, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, revizuirea are ca obiect hotărârile date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul. Evocarea fondului în căile de atac presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, prin urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
În speță, prin decizia cărei revizuire se cere, instanța respins recursul, situație în care aceasta nu este susceptibilă de revizuire, nefiind în prezența unei hotărâri prin care instanța să fi admis recursul cu consecința casării sau modificării sentinței pronunțate de instanța de fond.
Față de considerentele ce preced, instanța urmează a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, situație în care nu mai pot fi supuse examinării motivele invocate în cererea sa de către partea revizuientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în O, str. -, nr. 2,. 1 în contradictoriu cu intimatul CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 211 din data de 05.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 27.10.2009
- judecători fond -,
- judecători recurs - - -, - - -, -
- dact. gref. - 27.10.2009 - 4 ex.
- emis 2 com. - 28.10.2009 -, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
