Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1361/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1361/2008-R
Ședința publică din 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestator domiciliat în, nr. 186, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 341/LM din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimata a depus întâmpinare, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.341/LM din 9 aprilie 2008, Tribunalul Bihorar espins contestația formulată de contestatorul, prin mandatar, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, rin p. decizia nr. 89917/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,98167 puncte, iar potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Tribunalul constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr.3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Astfel, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultând că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, condiții în care aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că petentul nu a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran, ci doar 17 ani, 2 luni și o zi astfel încât, a respins contestația formulata ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia,modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
Prin motivele de recurs, s-a invocată că nu s-a luat în considerare faptul că a lucrat peste 20 de ani în subteran, are o vechime totală în muncă de 35 de ani, din care în grupa I -17 ani 2 luni și 1 zi, ori, art.44 din Legea nr.19/2000 prevede că, pentru cei ce au un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut în art.43, beneficiază de pensie cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Întrucât a lucrat 17 ani în condiții speciale, vârsta de pensionare se reduce cu 8 ani iar stagiul de cotizare necesar este de 22 de ani, aplicându-se dispozițiile art.77 alin.3 din Legea nr.19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr.3/1977, Legea nr.19/2000, Legea nr.78/2003.
Intimata, prin întâmpinarea comunicată la dosar a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond și pe cale de consecință să fie respinsă în totalitate acțiunea recurentului, menținând ca legală decizia emisă de Casa Județeană de Pensii
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, s-a deschis în favoarea recurentului prin decizia nr.89917/1984, cu începere din 1.09.1984, având o vechime totală de 30 ani, 2 luni și 25 de zile, rotunjită la 30 de ani, din care, 17 ani 2 luni și o zi în grupa I de muncă.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că recurentul s-a pensionat în perioada în care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 ce prevede un principiu esențial în sensul că, la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. A aprecia altfel ar însemna o evidentă discriminare a celor pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați ulterior, ceea ce este inadmisibil, apărările intimatei fiind nefondate, corect apreciindu-se aplicabilitatea legii noi și situației recurentului.
Ceea ce a interpretat însă greșit instanța de fond fost aplicabilitatea art. 20, 41, 77 din Legea nr. 19/2000, respectiv faptul că, întrucât recurentul nu a lucrat decât 17 ani în subteran nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții legale.
Nu se poate contesta faptul că recurentul, conform înscrisurilor existente la dosar, a lucrat în subteran, grupa I de muncă, ori, această activitate fiind desfășurată în procent de 100% în acest mediu, se încadrează în locul de muncă special prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. din Legea nr. 19/2000.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. a și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani, iar recurentul nu lucrat în condițiile impuse, 20 de ani, ci doar 17, însă, art. 44 alin. 1 din același act normativ reglementează și asemenea situații în sensul că trebuie realizate suplimentar stagiile de cotizare impuse de anexele 4, 5 ale Legii nr. 19/2000.
Mai mult, art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 precizează că, în situații similare - de aplicare a art. 44 la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute de anexele 4, 5.
Conform anexei 4 la Legea nr. 19/2000, stagiul total de cotizare realizat în condițiile în care stagiul realizat în condiții speciale este de 17 ani, se impune a fi de 21 ani - din care 3 ani în alte condiții de muncă -, condiție îndeplinită implicit de către recurent ce a realizat peste cei 17 ani în condiții speciale, nu doar 3 ani impuși de această anexă ci mult mai mult, astfel că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual se impune a fi de 20 ani, și nu de 30 de ani cum greșit a dispus intimata prin decizia nr. 89917/30.06.2005, criticile recurentului dovedindu-se astfel a fi fondate, fiind făcută o greșită aplicare a dispozițiilor legale invocate mai sus.
Având în vedere toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 1 lit. a, art. 44 alin. 1, 77 alin. 3, anexa nr. 4 Legii nr. 19/2000, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința, va admite contestația, va dispune anularea deciziei nr. 89917/30.06.2005 emisă de intimată și o va obliga să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani în loc de 30 de ani cum greșit a procedat.
Se va constata că recurentul nu solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de domiciliat în, nr. 186, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 341/LM din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime, în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatorul domiciliat în, nr. 186, județul B, împotriva intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
Obligă intimata Casa Județeană de Pensii B să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului prin decizia de recalculare nr.89917 din 30.06.2005, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, începând cu data de 1.07.2005.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:6.10.2008
Jud. fond /
Dact.
Data:10.10.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
