Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1383/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1383
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 12 2009 privind judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 212 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2527 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 12 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2527/09.04.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâți.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect evacuare, ca inadmisibilă.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au dovedit dreptul de unic proprietar al imobilului în conformitate cu dispozițiile art. 480 din codul civil, acțiunea în evacuare fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, întrucât instanța de fond a dat o interpretare eronată probatoriilor administrate, din contractul de vânzare cumpărare a terenului pe care se află construită casa, din autorizațiile de construcție,certificatul de urbanism, autorizații pentru obținerea utilităților, rezultând fără tăgadă dreptul de proprietate asupra imobilului.
De asemenea, din extrasul de carte funciară a rezultat calitatea de proprietari a reclamanților, pârâții nefiind menționați în acest act.
Apelanții reclamanți au mai considerat că instanța de fond a rezolvat greșit excepția invocată, excepție ce trebuia soluționată la termenul din 6.04.2009, și nu după audierea martorilor.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și sub aspectul invocării deciziei nr. 2102/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această speță nu se aplică în cauza de față, motivele de fapt fiind total diferite.
Astfel, în prezenta acțiune, reclamanții au calitatea de proprietari ai imobilului, dar și de posesori ai acestuia, pârâții având eventual un drept de creanță la cumpărarea sau edificarea bunului, în funcție de contribuția lor.
Prin decizia civilă nr. 212 din 31.08.2009, Tribunalul Olta respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 2527/09.04.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de sesizare a instanței, reclamanții au solicitat evacuarea pârâților din imobilele teren și casă cu două nivele, motivat de faptul că pârâții au un comportament necorespunzător, ajungând la violențe verbale și fizice.
Instanța de fond a procedat la rezolvarea cauzei pe baza excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare, formulate de reclamanți, dat fiind dovezile depuse de aceștia, precum și cele ale pârâților, dreptul de proprietate exclusiv fiind astfel contestat de cele două părți.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o rezolvare corespunzătoare excepției invocate de pârâți, în conformitate cu dispozițiile art. 480 din codul civil.
Din conținutul acțiunii introductive la instanță, dar și din motivarea cererii de apel, a rezultat că reclamanții recunosc faptul că pârâții au efectuat o serie de lucrări la imobilul în litigiu, iar din declarația aflată la fila 23 dosar de fond, a rezultat că aceștia, de fapt, ar fi coproprietari.
Actele invocate în cererea de apel, privind proprietatea suprafeței de teren, nu duc la concluzia existenței dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului și imobilului construit pe acesta, astfel încât reclamanții nu pot fi considerați proprietari conform art. 480 cod civil asupra imobilelor menționate mai sus, iar pârâții simpli tolerați, pentru ca acțiunea în evacuare să fie admisibilă.
În atare situație, instanța de fond a dat o rezolvare corespunzătoare excepției invocate, neavând nici o relevanță faptul că aceasta ar fi fost soluționată la un alt termen de judecată, ea având caracter dirimant, situație ce impune, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, păstrarea soluției pronunțate la fond.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, motivând, în esență, următoarele:
Respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, este o soluție nelegală, întrucât instanța nu a admis anterior o excepție peremtorie, invocată ca o apărare, de către pârâți. Dimpotrivă, inițial, instanța a admis administrarea unui probatoriu mai larg (audierea a doi martori și nu doar a unuia singur, care a fost audiat, depunerea de acte), care a fost limitat nejustificat și fără vreo explicație, după schimbarea componenței completului, procedând direct la respingerea acțiunii, ca inadmisibile; prin această modalitate, recurenților li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, în sensul art.6 din CEDO.
În ceea ce privește probele administrate în cauză (incomplete) au fost interpretate greșit și, față de acestea, s-a făcut și o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății. Aceasta deoarece, terenul pe care se află casa este cumpărat de recurenți, anterior căsătoriei pârâților, nici o autorizație nu este luată pe numele pârâților, cum, de altfel, nici aprobările pentru vreuna din utilități. În ceea ce privește declarația de la fila 23 fond, aceasta este falsă, recurenții formulând și plângere penală în acest sens; singura declarație reală este cu privire la permisiunea pârâtului de a desfășura activități de consultanță, sens în care s-a încheiat și contractul de comodat.
Rezultă că pârâții nu au calitatea de "coproprietari", atâta timp cât dreptul lor nu este înscris în cartea funciară și nu au dovedit acest drept, prin alt mijloc de probă. Pârâții pot fi, cel mult, titularii unui drept de creanță, în limita contribuției aduse la finisarea imobilului, contribuție care nu se ridică la mai mult de 300 milioane lei vechi - după cum rezultă din actele depuse la dosar - față de valoarea totală a imobilului, de peste 6 miliarde lei.
În drept s-au invocat prev.art.304 pct.8 și 9 pr.civ.
Intimații pârâți au formulat Întâmpinare, motivând în esență că soluția pronunțată în cauză, prin hotărârile atacate, este lrgala, așa încât, recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Recurenții au depus concluzii scrise, cerere de chemare în judecată formulată de pârâți, pentru constatarea dreptului de coproprietate asupra imobilului în litigiu, încheierea prin care s-a renunțat la judecata acestei cereri, certificatul de căsătorie al pârâților, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, aviz sistare furnizare gaze naturale.
Recursul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Astfel, deși aparent corectă susținerea recurenților privind teoria inadmisibilității, raportat la opiniile exprimate în doctrină, sub acest aspect - în sensul că excepția inadmisibilității, ca atare, nu este prevăzută în Codul d e procedură civilă, așa încât, soluția de respingere a unei acțiuni ca inadmisibilă este rezultatul constatării, de către instanță, că o anume excepție procesuală (de fond sau de procedură) este întemeiată - în speță, chiar dacă motivarea hotărârilor atacate nu este suficient de explicitară, soluția de respingere a acțiunii, este legală.
Aceasta, deoarece, instanța a examinat pe fond dreptul reclamanților de a solicita evacuarea pârâților din imobil și, în urma probelor administrate în cauză - care nu mai pot face obiectul reexaminării în recurs, întrucât, art.304 pr.civ. impune promovarea recursului numai pentru motive de nelegalitate și nu, eventuale motive de netemeinicie a hotărârilor - a constatat că pârâții nu ocupă în mod abuziv imobilul în litigiu, având o contribuție la acesta, fapt recunoscut, de altfel, și de reclamanți.
Această contribuție a pârâților - despre care nu s-a stabilit ca reprezentând un drept de creanță sau de coproprietate, asupra imobilului în litigiu - le conferă acestora dreptul de a locui în imobil, mai exact face dovada că imobilul nu este ocupat abuziv, pârâții nefiind simpli tolerați.
Prin urmare, reclamanții nefăcând dovada unui drept exclusiv asupra imobilului și, prin hotărârile atacate, reținându-se acest aspect, implicit instanța a reținut că, în prezent, reclamanții nu au calitate procesuală activă, pentru a solicita evacuarea pârâților din imobil.
Ca atare, privită astfel, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, apare ca fiind rezultatul admiterii excepției lipsei calității procesuale active, excepție invocată implicit de pârâți, prin susținerile acestora, în sensul că au o contribuție la imobil și, deci, reclamanții nu sunt titularii unui drept exclusiv asupra imobilului, din care solicită evacuarea pârâților.
Cum, excepția lipsei calității procesuale active, este o excepție de fond, absolută și dirimantă, ea poate fi invocată de partea interesată și chiar de instanță, din oficiu, în orice stare a pricinii, iar admiterea excepției, face de prisos cercetarea fondului cauzei.
Prin urmare, instanța constatând că probele administrate până la un moment dat - în principal, chiar recunoașterea reclamanților privind contribuția pârâților la imobil - sunt suficiente, pentru a lămuri în cauză legitimitatea procesuală activă, în mod corect nu a mai continuat în administrarea altor probatorii privind fondul cauzei.
Susținerea recurenților reclamanți, în sensul nelegalității hotărârilor, întrucât s-au încuviințat și administrat probatorii, anterior invocării și admiterii vreunei excepții de către instanță, este neîntemeiată, deoarece, tocmai pentru verificarea calității procesuale active în cauză, se impunea administrarea de probatorii.
Procedând astfel, instanța nu a respins, în mod arbitrar, pe excepție, acțiunea reclamanților, ci în urma unor verificări, prin administrarea de probatorii, pentru a se respecta dreptul părților la un proces echitabil, drept reglementat de art.6 din Convenția Drepturilor Omului, așa încât, nici critica formulată sub acest aspect, nu este întemeiată.
În consecință, în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ.
În ceea ce privește modul de apreciere și interpretare a probelor dosarului, criticile formulate sub acest aspect constituie, eventual, motive de netemeinicie a hotărârilor, și nu de nelegalitate, și, ca atare, față de cerințele art.304 pr.civ. - care impune numai motive de nelegalitate pentru promovarea recursului - acestea nu pot face obiectul examinării în recurs.
Cu referire la motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.8 pr.civ. - care are în vedere situația când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - Curtea constată că, în cauză, nu s-a dat o rezolvare de fond, în sensul de a se lămuri vreun act juridic dedus judecății, ci s-a stabilit numai că, în ceea ce privește imobilul în litigiu, acesta nu reprezintă contribuția exclusivă a reclamanților, care să le confere un drept exclusiv, ce ar justifica evacuarea pârâților. Este de necontestat că pârâții au o contribuție la acest imobil, care le conferă, până la valorificarea, într-un fel sau altul, a dreptului rezultat din această contribuție, dreptul de a locui în imobil.
Prin urmare, prin hotărârile atacate, cauza a fost examinată numai sub acest aspect, așa încât nu intră în discuție incidența art.304 pct.8 pr.civ.
Față de considerentele expuse, constatând că, în limitele criticilor formulate de recurenți, nu există motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, și nici motive de nelegalitate de ordine publică, în baza art.312 pr.civ. recursul urmează să fie respins, ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 212 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2527 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02.12.2009
Red. jud. -
Tehn. / 2 ex./
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
