Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1455/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1455/2008-R
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuient domiciliată în comuna, sat, nr.345, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.177/R din 6 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă revizuienta -personal, lipsă fiind intimata Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, cererea de revizuire este scutită de plata taxei de timbru, intimata Casa Județeană de Pensii Bad epus întâmpinare, după care:
Revizuienta -personal depune o precizare a cererii de revizuire.
INSTANȚA din oficiu, în baza dispozițiilor art.84 Cod procedură civilă, față de motivele invocate în cerere și precizarea azi depusă la dosar, recalifică cererea ca fiind contestație în anulare și nu revizuire și nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea -personal susține contestația în anulare și solicită admiterea ei, anularea deciziei contestate și rejudecând recursul să fie modificată în tot sentința instanței de fond, în sensul ca la recalcularea pensiei, să fie avut în vedere un stagiu de cotizare de 21 ani, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestație în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 733/LM/2007 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihora fost respinsă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B.
Din considerentele sentinței se reține că contestatoarea a fost înscrisă la pensie de urmaș în calitate de soție supraviețuitoare prin decizia nr.-/19.12.1992. cu acordarea dreptului de pensie începând cu data de 1.12.1992.
Prin decizia nr.-/02.05.2007 s-a dispus recalcularea dreptului de pensie de urmaș a contestatoarei.
Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei pentru acordarea pensiei de urmaș emisă pe seama sa pe considerentul că intimata în mod greșit a ținut cont la stabilirea punctajului mediu anual pentru acordarea pensiei soțului său și implicit a pensiei de urmaș de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu de 20 de ani așa cum era legal, ținând cont de faptul că soțul contestatoarei a desfășurat o activitate în subteran de 19 ani și 19 zile.
Conf.art.43 din L 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prev. la art 20 lit a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Conform art.20 al.1. lit. din L 19/2000 în sensul prezentei legi locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, iar conf.art.77 al.2. din L 19/2000 în situația asiguraților prev. la art 43 la stabilirea punctajului mediu anual conf.al.1. se iau în considerare stagiile de cotizare prev. la acest articol.
Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă indubitabil că stagiul complet de cotizare luat în considerare pentru personalul care a desfășurat cel puțin 20 de ani în subteran este de 20 de ani. Ori, din decizia de pensionare precum și din actele care au stat la baza emiterii deciziei de pensionare pe seama soțului contestatoarei rezultă că acesta a desfășurat o activitate în subteran de 19 ani și 19 zile, neîndeplinind astfel condițiile prev. de art 43 din L 19/2000 pentru acordarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că intimata în mod corect a luat în considerare la stabilirea pensiei soțului contestatoarei și implicit a pensiei de urmaș al contestatoarei, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani întrucât soțul contestatoarei a desfășurat activitate în subteran sub durata minimă prevăzută de lege de 20 de ani. Prin urmare, instanța a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației, anulării deciziei de pensie și obligării intimatei la recalcularea pensiei cu stagiul de cotizare de 21 în loc de 30 de ani.
Prin decizia civilă nr.177/R din 6 februarie 2008, Curtea de APEL ORADEAa ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în nr.345, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 733/LM/2007 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a modificat-o în sensul că:
A admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
A dispus anularea decizia de pensie nr. - din 2 mai 2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei.
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care s-a emis o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind bazată pe analizarea superficială a probelor dar și pe interpretarea eronată dispozițiilor legale, în speță ale Legii nr. 3/1977, HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, 68/1990 și dispozițiile Legii nr. 226/2006, evident fiind că în speță se impune o interpretate a legilor succesive adoptate cu privire la sistemul public de pensii dar și cu privire la încadrarea în grupele de muncă, rolul puterii judecătorești fiind în esență acela de aplica legea, adică de a interpreta și de aoa dapta cazurilor particulare.
Prin HG nr. 1550/2004 s-a urmărit evaluarea și recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem public de pensii în concordanță cu principiile și normele instituite de Legea nr. 19/2000, iar prin adoptarea OUG nr. 4/2005 legiuitorul urmărit să înlăture orice discriminare între pensionari în funcție de anul ieșirii la pensie, instituind principiul " la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie".Prin Legea nr. 226/2006 s-a recunoscut retroactiv încadrarea unora dintre activitățile desfășurate în grupa I sau II de muncă din vechiul sistem, în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, având ca efect reducerea stagiului complet de cotizare în astfel de situații.
contestatoarei a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. - din 7 martie 1989 emisă sub imperiul Legii nr. 3/1977, la acea dată în raport de actele normative în vigoare dovedind o vechime în muncă de 19 ani, o lună și 25 de zile în grupa I de muncă și 5 ani, 3 luni și 9 zile în grupa III de muncă, vechimea totală în muncă fiind de 33 ani, 11 luni și 4 zile, întregită la 34 de ani conform dispozițiilor legale mai sus menționate.
Prin decizia nr. - din 8 februarie 2007, intimata Casa Județeană de Pensii Bar ecalculat pensia contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, la fel ca pentru pensionarii care și-au desfășurat activitatea în condiții normale de muncă, ignorându-se activitatea desfășurată în grupa I de muncă și dispozițiile derogatorii ale art. 14 din Legea nr. 3/1977 referitoare la stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea pensiei în astfel de situații.
Din cuprinsul actelor de la dosar rezultă că acesta a desfășurat întreaga activitate încadrată în grupa I de muncă, în sector minier, ca miner subteran.
Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr. 3/1977 prevede la art. 8 că stagiul complet de cotizare pentru înscrierea la pensie este de 30 de ani pentru bărbați, însă, art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I sau 20 ani în grupa a II-a de muncă proporțional cu anii lucrați, dar nu mai puțini de 50 - 52 de ani raportat la grupele de muncă, contestatorul beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a încadrării în grupa I de muncă.
Este adevărat că activitatea desfășurată de contestator în grupa I de muncă, ca miner în subteran, este de 19 ani și o lună, iar recalcularea pensiei trebuie să se efectueze conform normelor și principiilor instituite de Legea nr. 19/2000, lege care prevede restrictiv activitățile desfășurate în condiții speciale la art. 20 și respectiv 43, pentru care stagiul complet de cotizare este de 15 sau 20 de ani, însă prin Legea nr. 226 din 7 iunie 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale s-a statuat la art. 2 alin. 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale, art. 3 și 5 din același act normativ stabilind că pentru acești asigurați punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Prin urmare, în raport de prevederile legale evocate și de probele administrate, în condițiile în care contestatorul a dovedit că a desfășurat activitate în grupa I de muncă de peste 19 de ani în sector minier,ca miner subteran, vechimea totală fiind de 34 de ani, cererea acestuia de recalculare a pensiei cu stagiul de cotizare 25 de ani în loc de 30 de ani cât a reținut intimata prin decizia de pensie contestată, este întemeiată, stagiul corect de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual fiind de 25 de ani, conform Legii nr. 226/2006, fiind evident că la recalcularea pensiei trebuie să țină seama de activitatea desfășurată în condiții speciale având în vedere principiul instituit de OUG nr. 4/2005 "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", revizuirea sau modificarea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art. 7 pct. 3 și urm. din OUG nr. 4/2005, în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie urmând a fi acordate de la data plății drepturilor inițiale recalculate.
Față de cele ce preced, Curtea de Apel a admis recursul ca fondat și a modificat în tot sentința în sensul că a admis contestația în temeiul art. 155 din Legea nr. 19/2000 și coroborat cu prevederile OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 226/2006, și a anulat deciziei de pensie contestată și a obligat intimata la recalcularea pensiei contestatoarei, cu un stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 cum greșit s-a calculat, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin încheierea dată în cameră de consiliu în data de 12 septembrie 2008, Curtea de APEL ORADEAa admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta Casa Județeană de Pensii B, în contradictoriu cu intimata și în consecință a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că atât în cuprinsul minutei cât și în dispozitivul deciziei civile nr.177/R din 6 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, la alineatul III să se treacă "Dispune anularea decizia de pensie nr. - din 2 mai 2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei" în loc de. "Dispune anularea decizia de pensie nr. - din 2 mai 2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei", fiind menținute restul dispozițiilor deciziei.
Împotriva acestei decizii a introdus cerere de revizuire, solicitând schimbarea parțială a deciziei, și anume a părții finale a acesteia, în sensul a se ține seama de perioada lucrată în subteran de soțul revizuientei, de 19 ani.
În motivarea cererii, revizuienta arată următoarele:
-la data deschiderii dreptului la pensie, soțul revizuientei a avut o vechime totală în muncă de 38 ani, 5 luni și 2 zile, din care în subteran 19 ani și 19 zile;
-instanța a interpretat eronat dispozițiile legale dispunând obligarea intimatei să împartă numărul total de puncte realizat de soțul revizuientei la stagiul complet de cotizare de 25 de ani;
-Legea nr.226/2006 privește activități și meserii care nu au fost cuprinse în Legea nr.19/200-art.20 (1a), art.43, art.44 coroborat cu anexa 4 și art.77(1) alin.3.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, intimata a invocat totodată excepția de tardivitate, cu motivarea că dispozițiile art.322 Cod procedură civilă prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri judecătorești, iar cât privește tardivitatea, intimata arată că decizia a cărei revizuire se cere a fost pronunțată la 6.02.2008, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 19.06.2008.
La termenul de judecată din 16 octombrie 2008, în baza dispozițiilor art.84 Cod procedură civilă, față de motivele invocate, cererea a fost calificată ca fiind contestație în anulare.
Examinând decizia contestată, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la excepția privind tardivitatea cererii, este de reținut că aceasta este nefondată, astfel în situația în care hotărârea contestată este susceptibilă de executare silită, contestația se poate face oricând înainte de începerea executării, iar în timpul ei până la împlinirea termenului stabilit de art.401 alin.1, lit."b" sau "c" din Codul d e procedură civilă. În speță, nu s-au produs dovezi în sensul că hotărârea instanței de recurs ar fi fost pusă în executare, prin urmare, termenul de exercitare a contestației în anulare prevăzut de art.314 alin.2 Cod procedură civilă a fost respectat.
Cât privește admisibilitatea contestației, hotărârea atacată pronunțată de instanța de recurs cuprinde o eroare materială gravă, ce constă în neobservarea de către instanță a faptului că, activitatea desfășurată de soțul contestatoarei în grupa I de muncă, ca miner în subteran, cădea sub incidența prevederilor art.20 și 43 din Legea nr.19/2000, cum de altfel a și reținut instanța, însă din eroare instanța de recurs a făcut aplicarea prevederilor art.3 și 5 din Legea nr.226/2006 atunci când a dispus ca, la recalcularea pensiei, să fie avut în vedere stagiul complet de cotizare, de 25 ani.
În atare situație, dată fiind greșeala săvârșită prin hotărârea contestată, instanța urmează a admite contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei contestate, care urmează a fi anulată.
Rejudecând recursul, instanța constată că prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul ca, la recalcularea pensiei, să fie avut în vedere un stagiu de cotizare de 21 ani, arătând că intimata, la determinarea punctului mediu de pensie, a împărțit numărul total de puncte la stagiul de cotizare de 30 ani, procedeu eronat, recurenta făcând trimitere la prevederile art.44, art.20 (a) și art.77 alin.3 din Legea nr.19/2000 și respectiv art.1, 2 și 3 din Legea nr.78/2005.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că soțul reclamantei dovedește doar un stagiu realizat în grupa I de 19 ani 19 zile, fără a se dovedi însă care a fost perioada lucrată efectiv în condiții de subteran, iar dispozițiile legale invocate de recurentă se aplică doar persoanelor pensionate sub incidența Legii nr.19/2000.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. - din 2 mai 2007 s-a recalculat pensia recurentei, în calitate de soție a defunctului, cu începere 1.12.2005 - fila 12 dosar fond - reținându-se un stagiu de cotizare realizat de 40 ani, 4 luni și 5 zile din care 19 ani și 20 zile în condiții speciale ( grupa I) și 9 ani,10 luni și 13 zile în grupa a III- Din copia carnetului de muncă al defunctului, rezultă că acesta și-a desfășurat activitatea în subteran, în calitate de vagonetar.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că soțul recurentei s-a pensionat în perioada în care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 ce prevede un principiu esențial în sensul că, la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. A aprecia altfel ar însemna o evidentă discriminare a celor pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați ulterior, ceea ce este inadmisibil, apărările intimatei fiind nefondate, corect apreciindu-se aplicabilitatea legii noi și situației recurentului.
Ceea ce a interpretat însă greșit instanța de fond fost aplicabilitatea art. 20, 41, 77 din Legea nr. 19/2000, respectiv faptul că, întrucât soțul recurentei nu a lucrat decât 17 ani în subteran nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții legale.
Nu se poate contesta faptul că soțul recurentei, conform înscrisurilor existente la dosar, a lucrat în subteran, grupa I de muncă, or, această activitate fiind desfășurată în procent de 100% în acest mediu, se încadrează în locul de muncă special prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. din Legea nr. 19/2000.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. a și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani, iar soțul recurentei nu lucrat în condițiile impuse, 20 de ani, ci doar 19, însă, art. 44 alin. 1 din același act normativ reglementează și asemenea situații în sensul că trebuie realizate suplimentar stagiile de cotizare impuse de anexele 4, 5 ale Legii nr. 19/2000.
Mai mult, art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 precizează că, în situații similare - de aplicare a art. 44 la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute de anexele 4, 5.
Conform anexei 4 la Legea nr. 19/2000, stagiul total de cotizare realizat în condițiile în care stagiul realizat în condiții speciale este de 19 ani, se impune a fi de 21 ani - din care 3 ani în alte condiții de muncă -, condiție îndeplinită implicit de către soțul recurentei ce a realizat peste cei 19 ani în condiții speciale, nu doar anii impuși de această anexă ci mult mai mult, astfel că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual se impune a fi de 20 ani, și nu de 30 de ani cum greșit a dispus intimata prin decizia nr. -/15.12.2006, criticile recurentei dovedindu-se astfel a fi fondate, fiind făcută o greșită aplicare a dispozițiilor legale invocate mai sus.
Având în vedere toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 1 lit. a, art. 44 alin. 1, 77 alin. 3, anexa nr. 4 Legii nr. 19/2000, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința, va admite contestația, va dispune anularea deciziei nr. - din 2 mai 2007 emisă de intimată și o va obliga să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatoarei, prin luarea în considerare a unui stagiu complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani în loc de 30 de ani cum greșit a procedat, constatându-se totodată că, contestatoarea nu a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepțiile invocate de intimata Casa Județeană de Pensii B
ADMITE ca fondată contestația în anulare introdusă de contestatoarea, domiciliată în comuna, sat nr.345, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.177/R din 6 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o anulează și rejudecând recursul;
ADMITE ca fondat recursul introdus de recurenta contestatoare, domiciliată în comuna, sat nr.345, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 733/LM/2007 din 5 octombrie 2007 Tribunalului Bihor pe care o modifică în tot în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință obligă intimata să recalculeze pensia stabilită prin decizia nr.- din 2 mai 2007 prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, sens în care modifică decizia contestată.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:24.10.2008
Jud.fond Fl./
Jud.recurs / /
dact.
data:24.10.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
