Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1451/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1451/2008-R
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurent contestator domiciliat în Vadu, nr.11, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.336/LM din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză,lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata pârâtă a depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestație în anulare de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.336/LM din 9 aprilie 2008, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul, in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 80033/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,98085 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea în locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus,prima instanța constatând că din copia carnetului de munca al contestatorului și din întreg dosarul de pensionare rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai de 20 de ani activitate in subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a respins contestația formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, luând act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și obligarea intimatei să-i recalculeze pensia cu utilizarea unui stagiu de cotizare între 20-25 ani.
În motivarea cererii de recurs, sunt invocate următoarele:
-recurentul a lucrat în condiții speciale, în subteran, 18 ani și 7 luni, ca atare tribunalul ținând cont de principiile generale ale dreptului și scopul urmărit de legiuitor, trebuia să recalculeze pensia cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare între 20-25 ani;
-recurentul a muncit peste 25 de ani în condiții speciale și deosebite.
Intimata, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurentul a dovedit doar o perioadă de 19 ani, 4 luni și 20 zile în grupa I de muncă, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 și nici dispozițiile anexei 4 din Legea nr.19/2000modificată, recurentul făcând confuzie între stagiul complet de cotizare care este între 30-31 ani conform anexei 4 și stagiul total de cotizare necesar pentru reducerea vârstei de pensionare, noțiuni ce sunt total diferite.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 80033 din 30.06.2005 s-a recalculat pensia recurentului,- fila 9 dosar fond - acesta având realizat un stagiu de cotizare de 18 ani și 7 zile, în condiții speciale (grupa I) și 12 ani, 6 luni și 23 zile în grupa a-II-. Potrivit înscrierilor efectuate în carnetul de muncă, recurentul și-a desfășurat activitatea în subteran, în perioada cuprinsă între anii 1964-1982, îndeplinind meseria de mașinist subteran, respectiv mecanic subteran.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că recurentul s-a pensionat în perioada în care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, și anume la 31.08.1982,dar, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 ce prevede un principiu esențial în sensul că, la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. A aprecia altfel ar însemna o evidentă discriminare a celor pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați ulterior, ceea ce este inadmisibil, apărările intimatei fiind nefondate, corect apreciindu-se aplicabilitatea legii noi și situației recurentului.
Ceea ce a interpretat însă greșit instanța de fond fost aplicabilitatea art. 20, 41, 77 din Legea nr. 19/2000, respectiv faptul că, întrucât recurentul nu a lucrat decât 18 ani în subteran nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții legale.
Nu se poate contesta faptul că recurentul, conform înscrisurilor existente la dosar, a lucrat în subteran, grupa I de muncă, or, această activitate fiind desfășurată în procent de 100% în acest mediu, se încadrează în locul de muncă special prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. din Legea nr. 19/2000.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. "a" și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani, iar recurentul nu lucrat în condițiile impuse, 20 de ani, ci doar 18, însă, art. 44 alin. 1 din același act normativ reglementează și asemenea situații în sensul că trebuie realizate suplimentar stagiile de cotizare impuse de anexele 4, 5 ale Legii nr. 19/2000.
Mai mult, art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 precizează că, în situații similare - de aplicare a art. 44 la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute de anexele 4, 5.
Conform anexei 4 la Legea nr. 19/2000, stagiul total de cotizare de realizat în condițiile în care stagiul realizat în condiții speciale este de 18 ani, se impune a fi de 21 ani - din care 3 ani în alte condiții de muncă -, condiție îndeplinită implicit de către recurent ce a realizat peste cei 18 ani în condiții speciale, nu doar anii impuși de această anexă ci mult mai mult, astfel că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual se impune a fi de 20 ani, și nu de 30 de ani cum greșit a dispus intimata prin decizia nr. 80033 din 30.06.2005, criticile recurentei dovedindu-se astfel a fi fondate, fiind făcută o greșită aplicare a dispozițiilor legale invocate mai sus.
Având în vedere toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 1 lit. a, art. 44 alin. 1, 77 alin. 3, anexa nr. 4 Legii nr. 19/2000, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința, va admite contestația, va dispune modificarea deciziei nr. 80033 din 30.06.2005 emisă de intimată și o va obliga să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani în loc de 30 de ani cum greșit a procedat, constatându-se totodată că, recurentul contestator nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312, alin.1 combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul domiciliat în Vadu, nr.11, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 336/LM din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația introdusă de contestatorul domiciliat în Vadu, nr.11, județul, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință obligă intimata să recalculeze pensia stabilită prin decizia nr.80033 din 30 iunie 2005, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, sens în care modifică decizia contestată.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:21.10.2008
Jud.fond /
dact.
data:23.10.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
