Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1492/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1492/2009 -
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în, nr. 11, județul B, împotriva sentinței civile nr. 201 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata contestatoare - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.11.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus completare la motivele de recurs, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei contestatoare solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că intimata este beneficiara pensiei de urmaș după soțul decedat, care a desfășurat activitate în mediu radioactiv, în mină, astfel că în mod corect s-a dispus recalcularea pensiei contestatoarei.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 201 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 46272/2.10.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei; s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 500 lei în favoarea contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Soțul contestatoarei a fost înscris la pensie în baza deciziei nr. 14398/27.07.1982 (fila 55 dosar).
Potrivit art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum și a prevederilor nr.OUG 4/2005.
Din aceste texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000. Prin urmare, cu toate că soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1982, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977, drepturile acestuia se calculează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Tribunalul a constatat că nu este vorba despre retroactivitatea legii civile prin aplicarea Legii nr. 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ci este vorba de aplicarea principiului "aplicării imediate a legii noi", deoarece recalcularea pensiilor se realizează cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005.
De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În concluzie, tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Conform art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și a II-a de expunere la radiații.
Din adeverința nr. 253/29.01.2009 emisă de Compania Națională a B( fila 68 dosar), rezultă că activitatea desfășurată de soțul contestatoarei în perioadele 1.02.1956 - 17.01.1961 și 04.11.1961-15.09.1982, se încadrează în zona I radiații, grupa I de muncă, în procent de 100 %. Prin urmare, soțul contestatoarei îndeplinea condițiile prevăzute de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 20, lit. b din Legea nr. 19/2000.
Conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Or, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de expunere la radiații.
Prin urmare, intimata Casa Județeană de Pensii Bad eterminat greșit punctajul mediu anual al contestatoarei și implicit pensia acesteia, prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, încălcând astfel dispozițiile art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000, instanța a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 46272/2.10.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din nr.HG 1550/2004, în mod greșit reținând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării pensiei nu este cel impus de Legea nr. 3/1977, ci un alt număr de ani de vechime în muncă.
S-a mai invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că petentei i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege care nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare.
Mai mult, recurenta susține că instanța de fond dispune anularea deciziei de pensie a intimatei, fundamentându-și dispoziția pe înscrierile făcute în cuprinsul adeverinței nr. 253/29.01.2009, document care nu exista la probatoriul dosarului de pensionare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 10 noiembrie 2009, recurenta a depus o completare a motivelor de recurs, invocând dispozițiile Deciziei nr. 40/2008, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, solicitând prin reprezentantul său, respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Soțul intimatei contestatoare a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale, respectiv zona I de radiații, grupa I de muncă, în perioadele cuprinse între 1.02.1956 - 17.01.1961, 4.11.1961 - 15.09.1982, după cum reiese din adeverința nr. 253/2009 emisă de Compania Națională a - B, depusă la fila 68 - dosar fond, fiind pensionat în baza Legii nr. 3/1977, reducându-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea prevedeau la art. 14 și cele expuse mai sus, mai mult, actualul act normativ în materie - Legea nr. 19/2000, prevede la art. 43 că, pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și a II-a de muncă, de expunere la radiații, condiții prevăzute de art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acesteia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale, ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii, cum invocă recurenta, scopul Legii nr. 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentei nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Prin decizia nr. 40/2008, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2008, s-a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000 stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004. De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia pronunțată este obligatorie pentru instanțele din România.
Practica constată a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentei s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25 ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit, respectiv în fostele grupe I sau a II-a de muncă, după caz.
Așa fiind, apreciind că la data introducerii acțiunii, anterioară publicării recursului în interesul legii, reclamanta avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins, respingerea acțiunii ar echivala cu o încălcare a art. 1 din Protocolul I din, legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte, tratarea diferită a reclamantei fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a Curții de Apel Oradea, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantei li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă, să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de a altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins, fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român, la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantei ar echivala cu o lipsire a acesteia de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acesteia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art.1 Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14.
Cum potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea de Apel Oradea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a stabilit acesteia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000, coroborat cu dispozițiile din Convenție la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în, nr. 11, județul B, împotriva sentinței civile nr. 201 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 3.12.2009
jud.fond. -
dact.
4 ex./3.12.2009
- 2 com./
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul B,
- -, nr. 11, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
