Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1490/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1490/2009 -
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta ORTODOXĂ cu sediul în, nr. 110, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă ROMÂNĂ CU - cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 219 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentantul recurentei reclamante ORTODOXĂ, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 9.06.2009 emisă de Baroul Bihor - Societate civilă de avocați, și reprezentantul intimatei pârâte ROMÂNĂ CU -, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante depune copia cererii de apel formulată în dosar nr-.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru competentă judecare aceleiași instanțe de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile Decretului nr. 126/1990, care stabilește competența de soluționare a acestor litigii în favoarea tribunalelor, iar pe de altă parte, obiectul acțiunii este mai mare de 5 miliarde lei, și din această perspectivă competența aparținând în primă instanță tribunalului.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Învederează că acțiunea în speță este parțial întemeiată pe dispozițiile Decretului nr. 126/1990, nu se discută situația juridică a lăcașului de cult pe baza legii speciale - decretul mai sus evocat, ci despăgubiri pe calea dreptului comun; și practica instanței stabilește competența față de acțiunea inițial introdusă, iar nu după chestiuni ulterioare. Apreciază astfel că în mod corect tribunalul a dispus declinarea competenței la judecătorie.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 219 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de către pe reclamanta Ortodoxă împotriva pârâtei Română Unită cu ( - ), în favoarea Judecătoriei Beiuș.
Instanța a reținut că, prin cererea înregistrată sub dosar nr. 1538/111/24.02.2009 al Tribunalului Bihor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la biserică ( nr. 894, nr. top. 1) și casa parohială ( nr. 98, nr. top. 129, 130), situate în, nr. 110, stabilirea dreptului de retenție cu privire la cele două imobile (biserică, casă parohială cu teren aferent) până la plata sumei pretinse.
La termenul de judecată din 22.04.2009 instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, având în vedere valoarea pretențiilor sub 500.000 lei și temeiul juridic al acțiunii, ca fiind îmbogățire fără justă cauză și nu Decretul - Lege nr. 126/1990.
Față de aspectele sus amintite, mărirea acțiunii obiectului cererii de la suma de 400.000 lei la suma de 520.000 lei ulterior momentului invocării excepției de necompetență materială a Tribunalului Bihor, nu are nici o relevanță juridică. Potrivit art. 18 indice 1 Cod procedură civilă, "instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".
Așa fiind, instanța în temeiul art. 1, 2, pct. 1 lit. "b" Cod procedură civilă și art. 158 Cod procedură civilă, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Beiuș.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamanta Ortodoxă, solicitând casarea acesteia cu trimitere la Tribunalul Bihor în vederea soluționării cauzei în primă instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală, deoarece competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine tribunalului și nu judecătoriei, cum greșit s-a apreciat.
În argumentarea acestei opinii s-a arătat că, potrivit art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 "soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor", iar art. 3 alin. (1) se referă la situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale, fără nici o deosebire între acțiunile în revendicare și cele având ca obiect pretențiile derivând din revendicarea acestora.
În al doilea rând s-a arătat că la prima zi de înfățișare, reclamanta a majorat obiectul acțiunii la 520.000 lei, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. "b" Cod procedură civilă, competența de soluționare aparține tribunalului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312, art. 2 pct. 1 lit. "b" Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, solicitând prin reprezentantul său, în ședința publică din 10 noiembrie 2009, respingerea recursului civil de față, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 24 februarie 2009, reclamanta Ortodoxă a chemat în judecată pe pârâta Română Unită cu ( - ), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de aproximativ 400.000 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la din și casa parohială, și stabilirea unui drept de retenție până la achitarea sumei solicitate, în drept fiind invocate dispozițiile Decretului-Lege nr. 126/1990, principiul îmbogățirii fără justă cauză și art. 977 Cod civil.
Primul termen de judecată fixat în cauză a fost la 22 aprilie 2009, iar prin cererea înregistrată la 16 martie 2009 (fila 122 - dosar fond) pârâta a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-și pregăti apărarea, cerere de amânare fiind formulată și de către reclamantă la data de 16 aprilie 2009, astfel că instanța, în ședința publică din 22 aprilie 2009 (nici una dintre părți nefiind prezentă), a încuviințat ambele cereri și a amânat soluționarea cauzei pentru termenul din 3 iunie 2009, conform art. 118 alin. 3 și art. 156 Cod procedură civilă, părțile urmând a se pronunța și asupra excepției de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei în primă instanță.
Prin înscrisul depus la fila 125, înregistrat la data de 13 mai 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a majorat obiectul pretențiilor la suma de 520.000 lei și a arătat că temeiul juridic al acțiunii sale îl constituie, alături de îmbogățirea fără justă cauză, și art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990.
La data de 2 iunie 2009, pârâta depune la dosar întâmpinare și cerere reconvențională (filele 129 - 130, dosar fond), solicitând obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 1.312.000 lei (RON), reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru imobilele din litigiu.
La termenul din 3 iunie 2009, instanța a respins cererea de amânare formulată în scris de către reclamantă, și a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor în soluționarea cauzei în primă instanță, excepție cu privire la care, reprezentantul pârâtei a declarat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acesteia.
Într-adevăr, potrivit art. 18 indice 1 Cod procedură civilă "instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".
Potrivit art. 132 alin. (1) Cod procedură civilă, "La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi . ", iar potrivit aliniatului 2 pct. 2 din text, cererea nu se socotește modificată "când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii".
Din cuprinsul art. 112 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă nu poate rezulta o altă concluzie decât aceea că valoarea interesului alegat este cea "prețuită" de reclamant în cererea de chemare în judecată la momentul cererii introductive la instanță.
Totuși, ulterior acestui moment, însăși legea permite reclamantului ca la prima zi de înfățișare să "mărească sau să micșoreze câtimea obiectului cererii" (art. 132 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă) ori să "ceară valoarea obiectului pierdut sau pierit" (art. 132 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă), fără ca astfel să se considere că cererea a fost modificată.
Art. 18 indice 1 Cod procedură civilă tranșează controversa cu privire la această chestiune, arătând că instanța rămâne competentă chiar dacă ulterior investirii ei intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii cererii, cu excepția modificărilor produse la cererea reclamantului potrivit art. 132 Cod procedură civilă.
Precizarea de acțiune făcută de reclamantă la data de 13 mai 2009, anterior primei zile de înfățișare, care, potrivit art. 134 Cod procedură civilă a fost ziua de 3 iunie 2009 (când părțile legal citate, pot pune concluzii), nu are semnificația unei modificări de acțiune potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă, astfel că, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Bihor, în raport de valoarea obiectului cererii, aceea de 520.000 lei (art. 2 pct. 1 lit. "b" Cod procedură civilă).
Pe de altă parte, este de relevat că, la data de 2 iunie 2009, pârâta a formulat acțiune reconvențională, prin care aceasta a solicitat la rândul ei, obligarea reclamantei principale, pârâtă reconvențională, la plata sumei de 1.312.000 lei (RON) reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor din litigiu.
Această acțiune reprezintă o cerere de chemare în judecată autonomă, deoarece prin ea se urmărește nu atât diminuarea pretențiilor reclamantei, cât mai ales obținerea de către autoarea ei a unui avantaj propriu, distinct.
Soluționarea cererii reconvenționale prin prorogare de competență (art. 17 Cod procedură civilă) este posibilă numai dacă astfel nu sunt încălcate normele de competență imperativă.
Potrivit art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică, "când pricina este de competența unei instanțe de alt grad".
Ori, potrivit art. 2 pct. 1 lit. "b" Cod procedură civilă, cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei (ROL) sunt judecate în primă instanță de către tribunale.
Așadar, chiar în situația în care s-ar aprecia că valoarea obiectului acțiunii principale s-ar situa sub valoarea de mai sus, având în vedere că în cauză s-a formulat și acțiune reconvențională, al cărei obiect a fost deja evidențiat, între cele două acțiuni existând o strânsă legătură, derivând din aceeași situație litigioasă, competența materială în soluționarea cauzei ar reveni Tribunalului, potrivit textului de lege mai sus evocat.
Mai este de precizat că, în cererea introductivă la Tribunalul Bihor, reclamanta recurentă a indicat ca temei de drept al acțiunii sale și dispozițiile Decretului-Lege nr. 126/1990 (fila 2 dosar fond), contrar celor reținute de instanță în considerentele sentinței atacate.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul civil de față, va casa sentința civilă nr. 219/3.06.2009 a Tribunalului Bihor, cu trimitere pentru judecare în primă instanță aceluiași tribunal, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanta ORTODOXĂ cu sediul în, nr. 110, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă ROMÂNĂ CU - cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 219 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru judecare în primă instanță la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 26.11.2009
jud.fond.
dact.
4 ex./30.11.2009
- 2 com./
- ORTODOXĂ -, nr. 110, județul B,
- ROMÂNĂ CU - -, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
