Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1496/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1496/2009 -
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatoarea domiciliată în comuna, satul, nr. 102, județul B și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 756 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 756 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/1.07.2007, emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 27 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 6.02.2006, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Soțul contestatoarei a ieșit la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/13.11.1990 (fila 12 dosar).
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr. -/22.06.2005.
Tribunalul a constatat că pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4/2005.
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, dar aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență și este anterior adoptării nr.OUG 4/2005, care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Instanța de fond a constatat că nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii nr. 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ci este vorba de aplicarea principiului "aplicării imediate a legii noi", recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a acestei legi, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată, întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
Prin urmare, tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și a II-a de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform articolului 14 aliniatul 1 din lege, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit articolelor 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Soțul contestatoarei a desfășurat 7 ani, 9 luni și 3 zile de activitate în condiții speciale de muncă, fiind miner în subteran, conform carnetului de muncă (filele 2-11 dosar), prin urmare i se aplică dispozițiile cuprinse în art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 27 de ani.
Așa fiind, contestatoarei i se aplică dispozițiile cuprinse în anexa 4 pct. 1 Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al soțului acesteia fiind de 27 de ani deoarece acesta a desfășurat în condiții normale de lucru o perioadă de 22 ani, 2 luni și 1 zi.
Soțul contestatoarei desfășurând activitate peste 7 ani în condiții speciale de muncă, se cuvine a i se reține stagiul de cotizare ce determină obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, intimata a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatoarei și prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 27 de ani, așa cum prevede anexa nr. 4 din Legea nr. 19/2000, astfel încât a încălcat dispozițiile art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani, iar acest termen începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, conform art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Dreptul la acțiune al contestatoarei s-a născut de la data la care intimata a calculat greșit pensia acesteia. Prin urmare, contestatoarea este îndreptățită să i se calculeze drepturile bănești începând cu data de 6.02.2006, întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 6.02.2009, iar pensia acesteia a fost calculată greșit în toată această perioadă de timp.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. -/1.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 27 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 6.02.2006, sens în care a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare în favoarea contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din nr.HG 1550/2004, deoarece a reținut că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
S-a mai susținut că instanța de fond face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs și reclamanta, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii contestației sale, astfel cum a fost ea formulată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că soțul său, în prezent decedat, a desfășurat activitate în condiții speciale și deosebite, în grupa a II-a de muncă, și nu în condiții normale, situație în care se impune a fi luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, astfel cum s-a recunoscut și altor persoane aflate în situații similare.
Nici una dintre părți nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul celeilalte.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Soțul recurentei reclamante a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă la data de 13.11.1990, drepturile de pensie fiindu-i stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977, reținându-i-se o vechime totală în muncă de 36 de ani, din care 7 ani, 9 luni și 3 zile în grupa I de muncă, 3 ani și 3 luni în grupa a II-a de muncă și 22 de ani și 2 luni în grupa a III-a de muncă.
Activitatea desfășurată de acesta, nu se încadrează însă în cele special reglementate de art. 20 din Legea nr. 19/2000, ori anexa I la Legea nr. 226/2006 și astfel nu i se poate reține un stagiu complet de cotizare mai mic de 30 de ani.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 40/2008 dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 li se cuvine un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, așa cum prevede nr.HG 1550/2004.
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Chiar dacă pensiile aflate în plată la data apariției Legii nr. 19/2000 au fost recalculate conform acesteia, recalculare la care nu s-a avut în vedere activitatea desfășurată de pensionari în grupele speciale de muncă, aplicându-se astfel un tratament discriminatoriu pensionarilor sub imperiul vechii legi, această discriminare a fost înlăturată prin apariția nr.OUG 100/2008 și Legii nr. 218/2008, acte normative prin care s-a legiferat majorarea substanțială a pensiilor persoanelor ce s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în grupa I și a II-a de muncă. Prin apariția acestor acte normative a fost înlăturată discriminarea ce este invocată în susținerea acțiunii reclamantei recurente.
Față de cele relevate mai sus, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 316, 296 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de pârâtă, va modifica sentința civilă nr. 756/2009 a Tribunalului Bihor în sensul respingerii contestației formulate de reclamantă și va respinge ca nefondat recursul declarat de către aceasta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatoarea domiciliată în comuna, satul, nr. 102, județul
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 756 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge contestația formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 9.12.2009
jud.fond. -
dact.
4 ex./9.12.2009
- 2 com./
- - comuna, satul, nr. 102, județul B,
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
