Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1493/2009 -
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna, satul, nr. 85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 164 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata contestatoare a depus concluzii scrise, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 164 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 27721/28.05.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei, și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.09.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensie de urmaș prin decizia nr. 16880/19.04.1985, depusă în copie la fila 27 dosar.
Prin decizia nr. 27721/31.08.2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei în temeiul nr.HG 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum se arată de către intimată prin întâmpinare. Totodată s-a reținut că acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatoarei s-a făcut cu începere de la data de 1.09.2005, respectiv că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatoarei la data de 28.05.2008.
Analizând contestația formulată prin prisma dosarului de pensie al contestatoarei și a actelor normative incidente în materie, tribunalul a constatat că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei contestate este greșit.
În acest sens se reține că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, au fost adoptate nr.HG 1550/2004, care la art. 1 prevede că "începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare"și nr.OUG 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă. Conform art. 2 din același act normativ,recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al soțului contestatoarei era de 30 de ani, în anul 1981 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării nr.OUG 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit prin intrarea în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea nr.OUG 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută, și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Aplicarea prevederilor acestei legi în cazul contestatoarei este de natură a determina o modificare a cuantumului pensiei de care aceasta beneficiază în prezent. Astfel, din adeverința nr. 1242/21.03.2008 emisă de SA - Sucursala B, rezultă că activitatea desfășurată de soțul contestatoarei în perioadele 31.12.1955-01.02.1957, 13.06.1963-01.11.1972, 10.01.1973-01.04.1974, 11.05.1974-01.12.1981, se încadrează în procent de 100 % în zona I de radiații.
Conform art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Conform art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, se înscriu în categoria locurilor de muncă în condiții speciale activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.
Prin urmare, soțul contestatoarei îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Or, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 15 ani.
S-a reținut astfel de către prima instanță că intimata Casa Județeană de Pensii Bad eterminat greșit punctajul mediu anual al contestatoarei prin împărțirea numărului de puncte la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, încălcând astfel dispozițiile art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Față de cele mai sus reținute, instanța, în temeiul art. 77 alin. 2, art. 20 alin. 1 și art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu art. 2 din nr.OUG 4/2005, apreciind întemeiată prezenta contestație, a admis-o potrivit dispozitivului sentinței pronunțate, astfel cum s-a arătat mai sus.
Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, cuantumul acestora nefiind precizat sau justificat de către contestatoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea acesteia în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea prevederilor legale în materie, deoarece incidente în cauză sunt prevederile Legii nr. 3/1977, lege în vigoare la data pensionării soțului reclamantei intimate.
S-a mai susținut că orice comparație cu actuala lege a pensiilor este irelevantă, actul normativ cu caracter special în baza căruia s-au evaluat pensiile este nr.HG 1550/2004, iar pensiile care fac obiectul recalculării sunt cele care au fost stabilite anterior datei de 1.04.2001, pe baza altor reglementări decât cele ale Legii nr. 19/2000, care nu pot modifica cu efect retroactiv legislația anterioară.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Soțul intimatei contestatoare a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, fiind pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Din adeverința nr. 1242/21.03.2008 emisă de Compania Națională a - B - Sucursala B (fila 9 - dosar recurs), reiese că activitatea desfășurată de acesta în perioadele 31.12.1955 - 1.02.1957; 13.06.1963 - 1.11.1972; 10.01.1973 - 1.04.1974; 11.05.1974 - 1.12.1981, se încadrează în procent de 100 % în zona I de radiații, grupa I de muncă subteran.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea prevedeau la art. 14 și cele expuse mai sus, mai mult, actualul act normativ în materie - Legea nr. 19/2000, prevede la art. 43 că, pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și a II-a de muncă, de expunere la radiații, condiții prevăzute de art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acesteia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale, ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii, cum invocă recurenta, scopul Legii nr. 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentei nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Prin decizia nr. 40/2008, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2008, s-a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000 stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004. De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia pronunțată este obligatorie pentru instanțele din România.
Practica constată a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentei s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25 ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit, respectiv în fostele grupe I sau a II-a de muncă, după caz.
Așa fiind, apreciind că la data introducerii acțiunii, anterioară publicării recursului în interesul legii, reclamanta avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins, respingerea acțiunii ar echivala cu o încălcare a art. 1 din Protocolul I din, legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte, tratarea diferită a reclamantei fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a Curții de Apel Oradea, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantei li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă, să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de a altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins, fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român, la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantei ar echivala cu o lipsire a acesteia de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acesteia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art.1 Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14.
Cum potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea de Apel Oradea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a stabilit acesteia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000, coroborat cu dispozițiile din Convenție la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna, satul, nr. 85, județul B, împotriva sentinței civile nr. 164 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 3.12.2009
jud.fond. -
dact.
4 ex./4.12.2009
- 2 com./
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul B,
- - comuna, satul, nr. 85, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
