Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1732/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1732/2008-
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata domiciliată în, nr. 81, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1131 din data de 26.06.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, prin care s-a modificat în întregime sentința civilă nr. 107/LM din data de 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata personal, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 23.10.2008, întâmpinare, după care:
Intimata arată că nu i s-a mărit pensia în urma soluționării recursului, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Intimata solicită respingerea contestației în anulare conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBE RÂ N D
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 107/LM din 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea domiciliată în localitatea, nr. 81, cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.82393/19.02.2007 a fost recalculată pensia contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,53218 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatorului era Legea nr.3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cums-aarătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța apreciază că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asiguratii care si-au desfasurat activitatea in locurile de munca prevazute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii beneficiaza de pensie pentru limita de varsta începând cu varsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că soțul petenteinua desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran, ci doar 16 ani si 10 luni motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 alin. 1 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a respins contestația formulata ca neîntemeiată.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 1131 din 26.06.2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, cu domiciliul în, nr. 81, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 107/LM din 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în întregime în sensul că:
A admis contestația și în consecință a dispus recalcularea pensiei contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare pentru soțul decedat al acesteia de 20 de ani.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Soțul contestatoarei recurente a desfășurat o perioadă de 19 ani și 30 de zile activitate în grupa I de muncă, miner subteran. Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 43 cei care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) cel puțin 20 de ani pot beneficia de pensie pentru limită de vârstă, ceea ce înseamnă un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru această categorie de asigurați.
Însă, soțului recurentei care nu a realizat 20 de ani activitate în subteran, ci doar 19 ani trebuia să i se aplice prevederile art. 44 și în situația neîndeplinirii acestor condiții trebuiau coroborate aceste prevederi cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000.
Așa fiind, trebuia ca instanța de fond să dispună recalcularea pensiei soțului reclamantei prin împărțirea stagiului total de cotizare de 38 de ani și 7 luni la 20 de ani stagiul complet de cotizare prevăzut de art. 43 coroborat cu art. 44 din Legea nr. 19/2000. Ca atare, recursul este fondat și a fost admis în sensul celor de mai sus, iar apărările intimatei au fost înlăturate ca neavenite, nefăcându-se nici o confuzie între stagiul total de cotizare necesar conform art. 44 anexa 4 și stagiul complet de cotizare prevăzut de art. 43 din Legea nr. 19/2000, nesolicitând nimeni reducerea vârstei de pensionare conform prevederilor Legii nr. 3/1977, întrucât soțul recurentei era pensionar din anul 1991 deci întrunise condițiile pensiei de limită de vârstă sub incidența legii sub care s-a pensionat la acel moment.
În consecință, urmează s-a admis recursul și s- modificat în tot sentința în sensul celor ce urmează.
Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare Casa Județeană de Pensii solicitând admiterea contestației și modificarea deciziei contestate, constatându-se existența greșelii materiale cu privire la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În motivarea contestației sunt învederate următoarele:
- soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale;
- contestatoarea se află în imposibilitatea de a pune în aplicare decizia Curții de Apel deoarece în aceasta nu se specifică data cu care să I se acorde drepturile reclamantei și mai mult, s-a modificat stagiul de cotizare de la 16 ani și 10 luni la 19 ani și 30 zile.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că având în vedere prevederile art. 20 (1) a, art. 43(1) a coroborat cu art. 77 (1) alin. 3, numărul total de puncte nu trebuie împărțit la 30 ani, cum eronat a procedat intimata și chiar și pentru 16 ani și 10 luni, stagiu recunoscut de intimată în contestația în anulare, numărul total de puncte trebuia împărțit la stagiul complet de cotizare necesare, de 22 ani.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă contestată, instanța de recurs a admis recursul cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii contestației, dispunând recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare pentru soțul decedat al contestatoarei de 20 de ani. Este de observat că, din eroare, instanța de recurs a omis a menționa în dispozitivul hotărârii decizia de pensionare cu privire la care aceasta a dispus modificarea în sensul luării în considerarea a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Textul art. 318 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, statuând asupra unuia dintre motivele prevăzute pentru exercitarea contestației în anulare specială, are în vedere greșeli materiale evidente săvârșite de instanța de recurs în legătură cu aspectele formale ale judecății.
În speță, omisiunea inserării în dispozitivul hotărârii a deciziei de recalculare a pensiei contestate în instanță, constituie o greșeală materială în înțelesul normei legale enunțate, motiv pentru care contestația în anulare apare ca fiind întemeiată în parte, în ceea ce privește aspectul arătat mai sus.
Referitor la celălalt motiv invocate de partea contestatoare, este de observat că este criticat modul de stabilire de către instanța de recurs a stagiului complet de cotizare, de 20 de ani, contestatoarea arătând că, în mod eronat instanța a avut în vedere perioada de 19 ani și 30 de zile în care soțul intimatei ar fi lucrat în subteran, în loc de 16 ani 10 luni, cât rezultă din dosarul de pensionare. Fiind pus în discuție modul de apreciere a probelor, acest motiv al contestatoarei apare ca fiind inadmisibil, având în vedere că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, pe această cale nefiind admisibil a se examina justețea soluției pronunțate.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 318 - 320 din Codul d e procedură civilă, va admite în parte contestația în anulare, va anula în parte decizia civilă contestată în sensul că va dispune recalcularea începând cu data de 01.07.2007 a pensiei stabilită prin decizia de pensionare nr. 82393 emisă la data de 1 iulie 2007.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale deciziei.
Se va constata totodată că partea contestatoare nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondată contestația în anulare formulată de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata domiciliată în, nr. 81, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1131 din data de 26.06.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o anulează în parte în sensul că:
Dispune recalcularea începând cu data de 01.07.2007 a pensiei contestatoarei stabilită prin decizia de pensionare nr. 82393 emisă la 01.07.2007.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.11.2008
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 08.12.2008
- Judecători recurs - -, - -, - -
- dact. gref. - 08.12.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
