Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1740/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1740/2009-
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare -în calitate de moștenitoare al defunctului, domiciliată în comuna, sat. de M, nr.223A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 441/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatei contestatoare -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 02.12.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei contestatoare arată că nu mai are alte cereri de formulat, sens în care solicită acordarea cuvântului asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul intimatei contestatoare solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 441/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul defunct continuată și precizată de, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 58471/17.09.2008 emisă de intimată, pe seama contestatoarei, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.08.2008, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin decizia nr.16677/22.03.2007 a fost recalculată pensia soțului contestatoarei, defunctul. Urmarea decesului acestuia prin decizia nr.58471 din 17.09.2008 soției supraviețuitoare, contestatoarea i s-a stabilit calitatea de beneficiar a unei pensii de urmaș in temeiul Legii nr.19/2000, drepturile fiindu-i acordate începând cu data de 01.08.2008.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005,care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Prima instanță a constatat din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă de 21 ani, 05 luni și 05 zile activitate în condiții speciale de muncă subteran (excavatorist, miner subteran așa cum reiese și din adeverința nr.522 din 08.02. 2007 fila 17 la dosar) și 08 ani 01 luna 20 zile în condiții normale de muncă, astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 44 coroborat cu art.77 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 alin. 1 coroborat cu art. 44 și 77 alin.3 din Legea nr. 19/2000 instanța a admis în parte contestația, a dispus anularea deciziei nr.58471/17.09.2008 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani.
Întrucât contestatoarei i-au fost stabilite drepturile de pensie de urmaș începând cu data de 01.08.2008 la dosar, tribunalul a acordat drepturile stabilite începând cu data de 01.08.2008 și nu 26.06.2005 cum a solicitat contestatoarea, avându-se în vedere de către instanță caracterul personal al dreptului la pensie și netransmisibil, precum și faptul că a intervenit decesul contestatorului.
În temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă tribunalul a obligat intimata să achite contestatoarei suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulată de contestator și continuată de soția supraviețuitoare.
Recurenta critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în motivare că în condițiile în care contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza prevederilor Legii nr.3/1977, în mod greșit a considerat instanța de fond că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr.19/2000, arătând recurenta că la recalcularea pensiei contestatorului, respectiv a pensiei de urmaș cuvenite intimatei, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr.3/1977 sub imperiul căreia acesta s-a pensionat.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și HG nr. 1550/2004.
Legal citată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Acțiunea a fost promovată de către contestatorul și continuată de către soția acestuia, urmare a decesului reclamantului intervenit pe parcursul procesului.
Soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în anul 1984, folosindu-se pentru stabilirea punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 30 de ani, stagiu care a fost avut în vedere și cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale acestuia prin decizia nr. 16677/22.03.2007. Urmare a decesului acestuia prin decizia nr. 58471/17.09.2008, soției supraviețuitoare -contestatoarea - i s-a stabilit calitatea de beneficiar a unei pensii de urmaș, drepturile fiindu-i acordate începând cu data de 01.01.2008.
Din cuprinsul deciziei de pensionare și din actele depuse în probațiune, se reține că reclamantul soțul contestatoarei numitul, a desfășurat activitate în condiții speciale o perioadă de 21 ani 5 luni și 5 zile ca miner subteran și o perioadă de 8 ani 1 lună și 20 zile în condiții normale de muncă, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, același stagiu complet de cotizare fiind avut în vedere și cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale contestatorului prin decizia nr. 16677/22.03.2007, precum și în decizia de urmaș nr. 58471/17.09.2009.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul, respectiv succesoarea acestuia, solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 și ale Legii nr.19/2000, prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 de ani prevăzut de Legea nr.19/2000, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr.30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum soțul contestatoarei întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, criticile recurentei privind greșita interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt apreciate ca nefondate, în mod corect reținând instanța de fond că întrucât soțul contestatoarei a desfășurat activitate o perioadă mai mare de 20 de ani ca miner subteran sunt incidente dispozițiile art. 20 lit. a, art. 44 coroborat cu art. 77 al. 3 din Legea nr.19/2000, dispoziții incidente și cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie de urmaș.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare -în calitate de moștenitoare al defunctului, domiciliată în comuna, sat. de M, nr.223A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 441/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 18.12.2009
- dactilografiat grefier - 18.12.2009 - 4 ex.
-comunicat 21.12.2009 - 2 ex.
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
- -în calitate de moștenitoare al defunctului, domiciliată în comuna, sat. de M, nr.223A, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
