Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1748/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1748/2009-
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.945/LM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.97/18.11.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 16.11.2009 întâmpinare din partea intimatei, după care:
Reprezentanta recurentului contestator, întrebată fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită acordarea cuvântului asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta recurentului contestator solicită, admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației înaintate de contestator cu obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a timpului util la pensie realizat în perioada 1975-1979 și 1980-1992 ca inginer agronom specialist cu studii superioare și obligarea intimatei la plata retroactivă a sumelor cuvenite, cu aplicarea indicelui de inflație, începând cu data de 17.09.2008, cu acordarea cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 945/LM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 39 din Legea nr. 338 din 31 mai 2002, privind aprobarea Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, la articolul I, după punctul 67^3 se introduce punctul 67^4 cu următorul cuprins:
"67^4. Alineatul (4) al articolului 160 va avea următorul cuprins:
<<(4) Persoanele cărora, pana la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicata, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.>>"
De prevederile Legii nr. 80 din 21 iulie 1992, privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, potrivit art. 1 din lege, care în prezent este abrogată de art. 198 din Legea nr. 19/2000, beneficiau agricultorii și proprietarii de terenuri forestiere, precum și membrii lor de familie în vârsta de peste 15 ani, care au prestat o muncă nesalariată în cadrul gospodăriilor individuale sau în cadrul formelor asociative din agricultură, în condițiile și limitele asigurării facultative prevăzute de aceasta lege, care le recunoștea dreptul la pensie pentru limită de vârstă.
Potrivit art. 31din lege, (1) Constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuția minima prevăzuta în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foștii cooperatori contribuția minimă prevăzută de prezenta lege, determinată corespunzător salariului de baza minim brut pe țară, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se consideră achitată pentru perioada în care au prestat volumul de muncă. 2) Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioada în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă. (3) Timpul util stabilit în condițiile alin. (2) nu poate depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat. (4) Persoanele care la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de art. 7 nu au realizat 10 ani vechime potrivit prevederilor alin. (2), dar nu mai puțin de 5 ani, în fostele cooperative agricole de producție sau au achitat contribuția minimă prevăzută de Legea nr. 5/1977 și care nu au drept de pensie din alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare, beneficiază, la cerere, de o pensie de 60% din cuantumul pensiei minime prevăzute de prezenta lege. (5) De acest drept beneficiază, la cerere, și persoanele care au depășit vârsta de pensionare prevăzuta de prezenta lege, chiar daca li s-a stabilit un drept de pensie suplimentara.
Din carnetul de muncă al contestatorului rezultă că acesta a fost angajat în baza unui contract de muncă, din 1975 până în 1979 în cadrul Cooperativei Agricole de Producție, iar din 1980 până în anul 1992 în cadrul Cooperativei Agricole de Producție.
Prin urmare tribunalul a reținut că partea contestatoare nu se încadrează în prevederile legale susmenționate, timpul lucrat în cadrul CAP ca angajat cu contract de muncă fiind valorificat. Doar persoanele care au prestat o muncă nesalariată în cadrul gospodăriilor individuale sau în cadrul formelor asociative din agricultură, în condițiile și limitele asigurării facultative prevăzute de Legea nr. 80/1992, beneficiază de prevederile acesteia și sunt îndreptățiți a beneficia de prevederile art. 160 al. 4 din Legea nr. 19/1990.
Cât privește beneficiul acordat de art. 78 din Legea nr. 1 din 6 aprilie 1982 retribuirii muncii în unitățile agricole cooperatiste, în prezent abrogată, potrivit căruia (1) Pentru contribuția adusă la realizarea planului de producție, agricolă acordă inginerului șef, contabilului șef și șefilor de fermă, retribuții de stat, o retribuție reprezentând până la 15% din retribuția cuvenită funcției de președinte, în raport cu realizarea planului producției fizice. (5) agricoli și contabilul șef din cooperativele agricole de producție, retribuiții de stat, participă la beneficiile realizate în cadrul planului și peste plan, în condițiile stabilite pentru cooperatori.
Aceste retribuții suplimentare, reprezintă o formă de participare la beneficii, pentru care nu s-a datorat contribuția de asigurări sociale și nici contribuția personală pentru pensia suplimentară.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul a apreciat acțiunea înaintată de reclamant ca fiind neîntemeiată, aceasta fiind respinsă.
Întrucât intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul recurent, în termen legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în totalitate, în sensul admiterii contestației formulate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivare arată recurentul că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, în mod greșit fiind analizată cererea formulată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 80/1992, lege care nu are legătură cu prezenta cauză, cererea formulată fiind întemeiată pe dispozițiile art. 39 din Legea nr. 338/2002 și art. 78 din Legea nr. 1/1981, singurele incidente în cauză.
Mai arată că în mod nejustificat reține instanța de fond că din cartea sa de muncă rezultă că ar fi fost angajat cu contract de muncă în cadrul CAP în perioada 1975-1979, respectiv CAP în perioada 1980-1992, în condițiile în care mențiunile din cuprinsul cărții sale de muncă au fost completate de către Direcția Agricolă, reprezentantul Statului în teritoriu și nicidecum de către aceste CAP-uri.
Din probele administrate în cauză, respectiv fișa individuală eliberată de CAP și cea eliberată de CAP, adeverința nr. 2401/16.03.2009 eliberată de Primăria, din care rezultă că a achitat contribuția aferentă asigurărilor sociale de stat pentru timpul util realizat, precum și adeverința nr. 651/23.02.2009 eliberată de Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală B, rezultă că a îndeplinit funcția de inginer agronom șef, angajat al Statului, la fostele CAP, în calitate de specialist agricol cu studii superioare cât și cea de membru cooperator, astfel că cererea sa este pe deplin justificată, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 338/2002.
Menționează că, din adeverința nr. 651/23.02.2009 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B rezultă că, în conformitate cu art. 6 din legea nr. 4/1977, CAP-urile au achitat pentru retribuțiile de care au beneficiat specialiștii agricoli cu studii superioare asigurările sociale aferente la Casa de Pensii a.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 al. 9 și 3041Cod procedură civilă, art. 39 din Legea nr. 338/2002; art. 78 al. 1 din Legea nr. 1/1982 și Legea nr. 19/2000, recurentul depunând la dosar și o copie a sentinței civile nr. 935/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor într-o situație similară.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că perioada lucrată de recurent între anii 1975-1979, respectiv 1980-1992 în cadrul unor CAP-uri nu poate fi considerată ca timp util la pensie întrucât în această perioadă reclamantul a fost încadrat în muncă în baza unui contract individual de muncă, astfel cum rezultă din probatoriul dosarului de pensionare, neputându-i-se astfel acorda, pentru aceeași perioadă de două ori drepturi de pensie, pentru aceeași activitate desfășurată.
Menționează că potrivit dispozițiilor Legii nr. 4/1977 și ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă și respectiv timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate și nu pentru cele atribuite, aceasta fiind doar modalitatea prin care personalul contractual din cadrul CAP participau la beneficii și pentru această formă de retribuire suplimentară nu se datora nici un fel de contribuție.
În drept sunt invocate dispozițiile Legii nr. 1/1982; Legii nr. 80/1992 și Legea nr. 4/1977.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca nelegală și netemeinică, urmând a admite recursul ca fondat având în vedere următoarele considerente:
Din fișele individuale eliberate de CAP și CAP rezultă că reclamantul a îndeplinit funcția de inginer agronom-inginer șef, la fostele CAP-uri, în calitate de specialist agricol cu studii superioare, respectiv cea de membru cooperator în perioadele 1975-1979, respectiv 1980-1992.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 338/2002, invocată de reclamant în susținerea cererii, incidente în prezenta cauză, persoanele cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu li s-a calculat timpul util în baza legii nr. 80/1992 vor solicita Caselor Teritoriale de Pensii stabilirea timpului util.
Potrivit art. 78 din Legea nr. 1/1982 pentru contribuția adusă la realizarea planului de producție, Agricolă acordă inginerului șef, contabilului șef și șefilor de fermă retribuiți de stat, o retribuție reprezentând până la 15% din retribuția cuvenită funcției de președinte în raport cu realizarea planului producției fizice, cum este și cazul în speță.
Susținerile intimatei în sensul că această perioadă nu poate fi luată în considerare ca timp util la pensie sunt apreciate ca nefondate, în raport de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 80/1992, potrivit cărora constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuția minimă prevăzută de Legea nr. 5/1977.
De altfel, dispozițiile legale invocate de intimată nu exclud normele atribuite de la calculul timpului util, legea nefăcând nici o distincție în acest sens. Prin urmare susținerea cum că acest calcul se poate efectua doar în privința normelor realizate nu are fundament, normele de muncă reprezentând adaosuri la venitul net lunar realizat de contestatorul recurent, în sensul art. 78 al. 1 din legea nr. 19/2000, venituri pentru care s-a achitat contribuția CAS.
Astfel, din adeverința nr. 2401/16.03.2009 eliberată de Primăria rezultă că reclamantul achitat contribuția asigurărilor sociale de stat pentru timpul util realizat, iar din adeverința nr. 651/23.02.2009 emisă de Direcția pentru agricultură și Dezvoltare rurală B rezultă că, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 4/1977, CAP-urile au achitat pentru retribuțiile de care au beneficiat specialiștii agricoli cu studii superioare asigurările aferente la Casa de Pensii a.
Avându-se în vedere aceste considerente, instanța apreciază ca întemeiată contestația formulată de contestatorul recurent motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul și va modifica în totalitate sentința recurată, în sensul admiterii contestației, respectiv obligării intimatei la recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a timpului util realizat de contestator în perioada 1975-1979 și 1980-1992, ca inginer agronom, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 17.09.2008, conform art. 169 din Legea nr. 19/2000.
Dată fiind devalorizarea monedei naționale, pentru o justă și completă despăgubire drepturile recalculate urmează a fi acordate cu aplicarea indicelui de inflație de la data plății.
Întrucât intimata este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată aceasta să-i plătească recurentului suma de 800 lei cheltuieli de judecată în fond și în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.945/LM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul, domiciliat în,-/A, județul B, în contradictoriu cu pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
Obligă intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare la calculul pensiei a timpului util realizat în perioada anilor 1975-1979, 1980-1992, ca inginer agronom cu studii superioare, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 17.09.2008, cu aplicarea indicelui de inflație de la data plății efective, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Obligă intimata la 800 Ron cheltuieli de judecată în fond și recurs în favoarea recurentului.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 18.12.2009
- dactilografiat grefier - 18.12.2009 - 4 ex.
-comunicat 21.12.2009 - 2 ex.
-, domiciliat în,-/A, județul
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Eugenia Moșincat
