Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1797/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr -
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1797/R/2008
Ședința publică din 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestatorul, domiciliat în Vadu, nr. 175, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul împotriva sentinței civile nr. 578/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 578/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr.-/2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.87395 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s- arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța constată că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de muncitor necalificat si cuptorar in cadrul SC SA Alesd,funcții și locuri de muncă care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății perioada de peste 25 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa I si a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa I de munca 12 nai 7 luni si in grupa a II a de muncă 12 ani si 26 zile.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea contestației, astfel cum a fost formulată, în sensul recalculării pensiei, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual, ținând cont de anii lucrați în grupa I și a II de muncă, în condiții speciale.
În motivarea recursului critică sentința ca fiind nelegală bazată pe interpretarea greșită a legilor în materia pensiilor, respectiv dispozițiilor HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005; Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 226/2006 și de asemenea invocă greșita apreciere a probelor administrate.
Astfel, arată în esență, că în mod greșit instanța de fond nu i-a luat în considerare activitatea desfășurată, timp de peste 25 de ani în grupele I și a II de muncă la Întreprinderea Aleșd, în condiții de toxicitate la secția măcinare ca muncitor necalificat și cuptorar, activitate care se încadrează în cele prevăzute în Legea nr. 226/2006, Anexa 1 pct. 20.
Consideră eronată concluzia instanței de fond care reține că din probele administrate nu reiese că ar fi lucrat într-un loc de muncă care să fie prevăzut în Anexa nr. 1 la Legea nr. 266/2006, ignorând astfel și dispozițiile HG nr. 1550/2004 în care se vorbește de stagiu de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 fără a se specifica expres stagiul de 30 de ani, precum și dispozițiile Legii nr. 226/2006, care stabilesc că sunt asimilate stagiului de cotizare în condițiile speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât pensia recurentului a fost recalculată corect în baza actelor de la dosar și ale OUG nr. 4/2005 și HG nr. 1550/2004.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, văzând și actele de la dosar, instanța constată că recursul este fondat și urmează să-l admită în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind bazată pe analizarea extrem de restrictivă dispozițiilor legale, în speță ale HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005 și dispozițiile Legii nr. 226/2006. Ori, este evident că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate cu privire la sistemul public de pensii dar și cu privire la încadrarea în grupele de muncă, rolul puterii judecătorești fiind în esență acela de aplica legea, adică de a interpreta și de aoa dapta cazurilor particulare.
Prin HG nr. 1550/2004 s-a urmărit evaluarea și recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem public de pensii în concordanță cu principiile și normele instituite de Legea nr. 19/2000, iar prin adoptarea OUG nr. 4/2005 legiuitorul urmărit să înlăture orice discriminare între pensionari în funcție de anul ieșirii la pensie, instituind principiul " la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie".Prin Legea nr. 226/2006 s-a recunoscut retroactiv încadrarea unora dintre activitățile desfășurate în grupa I sau II de muncă din vechiul sistem, în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, având ca efect reducerea stagiului complet de cotizare în astfel de situații, respectiv stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, de 25 de ani, în cazul stabilirii pensiilor persoanelor care au lucrat în condiții speciale de muncă, altele decât cele prevăzute la art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. - din 12 iulie 1994 emisă sub imperiul Legii nr. 3/1977, la acea dată în raport de actele normative în vigoare dovedind o vechime în muncă de 12 ani, 7 luni în grupa I de muncă, 12 ani și 26 zile în grupa a II de muncă și 4 ani, 8 luni și 26 zile în grupa III de muncă, vechimea totală fiind de peste 38 de ani, ca urmare a acordării sporurilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru grupa I și a II de muncă. Din actele de la dosar rezultă că acesta a lucrat perioada considerată ca fiind încadrată în grupa I și a II-a de muncă, în calitate de muncitor calificat cuptorar la Întreprinderea Aleșd și muncitor necalificat și miner subteran la Exploatarea Minieră, perioada lucrată în grupa a III-a de muncă fiind la alte întreprinderi.
Prin decizia nr. - din 31 august 2005, Casa Județeană de Pensii Bar ecalculat pensia contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, la fel ca pentru persoanele care au desfășurat întreaga activitate în condiții normale de muncă, ignorându-se activitatea desfășurată în grupa I și a II de muncă de peste 24 de ani, în condiții de toxicitate deosebită conform carnetului de muncă depus în copie la dosar. Ulterior prin deciziile de recalculare, intimata a inclus și sporul de noapte de care a beneficiat recurentul, însă s-a menținut în continuare stagiul de cotizare de 30 de ani la recalcularea pensiei.
Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr. 3/1977 prevede la art. 8 că stagiul complet de cotizare pentru înscrierea la pensie este de 30 de ani pentru bărbați, însă, art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I sau 20 ani în grupa a II-a de muncă proporțional cu anii lucrați, dar nu mai puțini de 50 - 52 de ani raportat la grupele de muncă, contestatorul beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a încadrării în grupa I de muncă.
Recalcularea pensiei în baza HG nr. 1550/2004 și OUG 4/2005 fiind intervenită sub imperiul Legii nr. 19/2000 este evident că trebuie să se efectueze după normele și principiile instituite de acest act normativ.
Este adevărat că activitatea desfășurată de contestator la Întreprinderea Aleșd a fost încadrată în grupa și a II de muncă, sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a altor dispoziții legale care reglementau încadrarea în grupe de muncă, însă Legea nr. 19/2000 nu mai prevede grupele de muncă, în cadrul acestei legi fiind reglementate ca fiind încadrate în condiții speciale de muncă doar anumite activități, astfel cum sunt prevăzute la art. 20 din această lege, între care nu se regăsește și activitatea desfășurată de reclamant.
Prin Legea nr. 226/7 iunie 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, însă s-a statuat la art. 2 alin. 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale, art. 3 și 5 din același act normativ stabilind că pentru acești asigurați punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Ori, este evident că pentru activitatea desfășurată de contestator în grupa I și a II de muncă, încadrabilă între cele prevăzute în anexa 1 la Legea nr. 226/2006, pct 1 lit b, pct 27 lit a, 31 și 32 acesta este îndreptățit la recalcularea pensiei cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani așa cum prevede această lege și nu cu stagiul de 30 de ani cum a recalculat intimata.
Prin urmare, în raport de prevederile legale evocate și de probele administrate în condițiile în care contestatorul a dovedit că a desfășurat activitate în grupa și a II de muncă de peste 24 de ani în industria chimică în condiții de toxicitate, activitate care se regăsește între cele enumerate expres în cuprinsul Legii nr. 226/2006, vechimea totală fiind de peste 38 de ani, prin adăugarea sporurilor prevăzute de Legea nr. 3/1977, este întemeiată cererea acestuia de recalculare a pensiei cu stagiul de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani cât a reținut intimata prin decizia de pensie contestată, revizuirea sau modificarea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art. 7 pct. 3 și urm. din OUG nr. 4/2005, în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie urmând a fi acordate de la data plății drepturilor inițiale recalculate.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis ca fondat în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și va fi modificată în tot sentința în sensul admiterii contestației în temeiul art. 155 din Legea nr. 19/2000 și coroborat cu prevederile OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 226/2006, anulării deciziei de pensie contestată și obligării intimatei la recalcularea pensiei cu stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 cum greșit s-a calculat.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator recurentul contestator, domiciliat în Vadu, nr. 175, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul împotriva sentinței civile nr. 578/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință:
DISPUNE anularea deciziei de pensie nr. - din 3 mai 2007 emisă de intimată pe seama contestatorului, și
OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1 martie 2005, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
Președinte Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
5.01.2009
Jud fond,
Dact IC
9.01.2009
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
