Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1799/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1799/2009-
Ședința publică din 08 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare din, nr. 52, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.903/LM din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta contestatoare - lipsă, reprezentantul acesteia avocat în baza împuternicirii avocațiale din 08.12.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet avocațial, lipsă fiind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prin registratura instanței la data de 10.11.2009 intimata Casa Județeană de Pensii Bad epus întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei contestatoare depune la dosar adeverința nr. 2350/30.11.2009 emisă de Compania Națională a SA. B - Punct de lucru sector privind pe, copia unei file dintr-un înscris emis de B - Punct de lucru - Sector și chitanța nr. 8 din 29.01.2009 emisă de Cabinet de avocat -, privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei contestatoare - solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și obligarea intimatei la recalcularea pensiei recurentei contestatoare cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 15 ani în principal sau 20 de ani în subsidiar, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, soțul acesteia a lucrat la de din, în condiții speciale de muncă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 903/LM din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins excepția puterii de lucru judecat invocată de intimată, ca neîntemeiată.
A fost respinsă contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în localitatea, nr.52, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția puterii de lucru judecat, instanța a constatat că prin sentința civilă nr.564/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- (filele 19-20 dosar), a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii B și a fost respinsă contestația contestatoarei față de Casa Județeană de Pensii B prin care s-a solicitat anularea deciziei nr.52630/08.03.2007.
Prin prezenta contestație, contestatoarea a solicitat anularea unei alte decizii și anume decizia nr.52630/18.10.2007 în contradictoriu doar cu intimata Casa Județeană de Pensii B fără a chema în judecată și intimata Casa Locală de Pensii
În conformitate cu art.1201 cod civil pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca a doua cerere de chemare în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să existe între aceleași părți ca și prima cerere de chemare în judecată.
În privința obiectului, instanța a constatat că a doua cerere de chemare în judecată nu are ca obiect anularea aceleiași decizii, ci are ca obiect o altă decizie emisă de intimată, iar părțile nu sunt aceleași ca cele din sentința civilă nr.564/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-.
Tribunalul a constatat că obiectul și părțile nu sunt aceleași în prezenta cerere de chemare în judecată ca și în prima cerere finalizată, așa cum s-a arătat, prin sentința civilă nr.564/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-.
Având în vedere că nu există identitate de părți și de obiect între cele două cereri de chemare în judecată, în temeiul art.1201 cod civil, instanța a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Analizând fondul pretențiilor, tribunalul a constatat că dreptul la pensie al soțului contestatoarei s-a deschis prin decizia nr. 21231/16.05.1989, așa cum rezultă din carnetul de muncă (fila 17 dosar), fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.3/1977.
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform art.8 din Legea nr.3/1977, după cum reiese din buletinul de calcul nr.52630/29.11.2005.
În conformitate cu prevederile art.2 al.3 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, aprobate prin nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.04.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Potrivit deciziei nr.40 din data de 22.08.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art.77 al.2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Potrivit art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi, constituie stagiu de cotizare.
Pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite de muncă legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare și la stagiul de cotizare, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare.
Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art.3 din normele metodologice aprobate prin nr.HG1550/2004).
Cu alte cuvinte, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Tribunalul a constatat că dreptul la pensie al soțului contestatoarei s-a deschis în anul 1989, fapt ce rezultă din decizia nr.21231/16.05.1989, astfel încât soțul contestatoarei se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr.40 din data de 22.08.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit acestei decizii, așa cum s-a arătat anterior, art.14 din Legea nr.3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului complet de cotizare de la stagiul de 30 de ani, prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977, la stagiul de 20 de ani, ci doar reducerea vârstei legale de pensionare și de acordarea sporului de grupă.
Prin urmare, reținerea de către intimată a stagiului de cotizare de 30 de ani și calcularea punctajului mediu anual la stabilirea drepturilor bănești ale contestatorului, prin raportarea la acest stagiu, este corectă și legală, soțul contestatoarei fiind pensionat sub imperiul Legii nr.3/1977.
Reținerea unui stagiu de 22 de ani în temeiul Legii nr.19/2001 nu se justifică, deoarece această lege dispune numai pentru viitor și nu se aplică retroactiv, conform art.1 cod civil și art.15 al.2 din Constituția României.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.2 al.3 din nr.HG1550/2004, a deciziei nr.40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a art.8 și 14 din Legea nr.3/1977, instanța a respins contestația formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a respins cheltuielile de judecată solicitate în cauză de contestatoare, deoarece intimata nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs reclamanta - solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond nu a ținut seama de faptul că soțul reclamantei a lucrat în grupa I de muncă o perioadă de 17 ani, în condiții de radioactivitate, având o vechime de 21 de ani, 2 luni și 21 de zile.
S-a mai susținut că, prin soluția adoptată, instanța de fond contrazice fundamental practica constantă a instanțelor în ceea ce privește modalitatea de recalculare a pensiilor.
Recurenta susține că, soțul său îndeplinește condiția vechimii în grupa I de muncă, cerută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, având pese 20 de ani vechime, motiv pentru care solicită obligarea intimatei la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu de 15 ani.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977, decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr.HG 4/2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Soțul recurentei - reclamante a fost înscris la pensie pentru limita de vârstă în anul 1989, drepturile la pensie ale acestuia fiind stabilite în temeiul prevederilor Legii nr. 3/1977, reducându-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din acest act normativ.
Din actele depuse la dosar reiese că, acesta a lucrat anterior pensionării, în condiții speciale, o perioadă de 21 ani, 10 luni și 24 zile, ca miner subteran.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie - Legea nr. 19/2000, prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut la art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului recurentei i s-a aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv ale art. 20, 43 și 77 din Legea 19/2000, modificată și completată, altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament cât și tuturor prevederilor internaționale în materie.
Aplicarea dispozițiilor legale susmenționate nu înseamnă retroactivitatea legii cum a susținut intimata, scopul Legii nr. 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentei nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Prin Decizia nr. 40/2008, dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000, stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004.
Practica constantă a Curții de APEL ORADEAa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate.
Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentei s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25 de ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit, respectiv fostele grupe I sau II de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, se apreciază că la data introducerii acțiunii (26 octombrie 2007) anterioară publicării deciziei în interesul legii (20 mai 2009), reclamanta avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins.
Respingerea acțiunii petentei ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din CEDO. legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte tratarea diferită a reclamantei, fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantei, li s- recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în arată de cazul când tratamentul diferit este justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Satul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-au aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de al altor reclamanți aflați în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins, fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea este un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul I, iar acest drept a fost încălcat de Statul Român, la fel cum a fost încălcat și art. 14 din Convenție.
Având în vedere că, potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea de APEL ORADEA apreciază ca fondat recursul declarat de reclamantă, motiv pentru care în temeiul art. 312 al. (1) coroborat cu art. 296, 316 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează să-l admită, iar pe cale de consecință va modifica sentința civilă nr. 903/2009 a Tribunalului Bihor în sensul admiterii acțiunii, conform dispozitivului prezentei decizii, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimata la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de recurenta contestatoare din, nr. 52, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.903 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în sensul că admite contestația formulată de reclamanta -, iar în consecință:
Dispune modificarea deciziei nr. 52630 emisă de către pârâtă, prin care s-a stabilit pensia de urmaș a petentei, prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani, începând cu data de 01.XII.2005.
Obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /29.12.2009
Jud.fond. -
Dact./04.01.2010
Ex.2
2 com./ 07.01.2010
recurenta contestatoare din, nr. 52, Cod poștal -, jud. intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud.Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
