Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1846/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1846/2009-
Ședința publică din 10.12.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în Vadu, nr. 797, județul B, împotriva sentinței civile nr. 449/LM din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 11.11.2009, completare la motivele de recurs formulată de intimată, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 449/LM din data de 25.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis contestația formulata de contestatoarea domiciliat în loc. Vadu nr.797 județul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,-, județul B si in consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei, stagiul complet de cotizare avut în vedere fiind de 25 de ani.
Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 27/1966.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 27/1966, care prevedea o vechime totala in muncă de 20 de ani pentru femei si 25 de ani pentru bărbați, ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 25 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. În contextul considerentelor expuse mai sus, avându-se în vedere copia carnetului de muncă din care rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran,respectiv 21 de ani 6 luni si 18 zile, instanța în temeiul art. 20 alin.1 lit. a, art.44 și art.77 alin.3 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia contestatoarei, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare din 30.11.2005 este inserata mențiunea:"în situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor putea acorda de la data de 01.12.2005 ", instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la această dată.
Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soțul intimatei a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 27/1966, a fost în eroare instanța când a interpretat art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 opinând că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de Legea nr. 27/1966 care reglementa o vechime integrală în muncă ca și condiție necesară ieșirii la pensie de 25 de ani la bărbați și 20 de ani la femei, ci un alt număr de ani vechime, fără o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" întrucât art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepții pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 - 31.03.2001, la care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, art. 14 din Legea nr. 3/1977 a acordat doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare la cei ce au lucrat în grupele I, II de muncă, prin aplicarea Legii nr. 19/2000 s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile la situații anterioare adoptării ei. S-a făcut confuzie între stagiul complet de cotizare impus de Legea nr. 27/1966 și anumite reduceri ale vârstei de pensionare. Se impunea menționarea deciziei pe care a înțeles intimata să o conteste.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția față de recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
intimatei i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă cu începere din anul 1971, având o vechime totală în muncă de 41 de ani din care 21 ani în condiții speciale subteran.
Într-adevăr legea în vigoare la data deschiderii drepturilor acestuia a fost Legea nr. 27/1966 însă Curtea de Apel în sute de cauze similare a făcut aplicarea principiului "la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", prevăzut de OUG nr. 4/2005 - ex. dosare nr-, -, -. respectiv a aplicat dispozițiile Legii nr. 19/2000 la recalcularea pensiilor și celor ce au lucrat în condiții speciale, anterior intrării în vigoare a acesteia, pentru a înlătura orice formă de discriminare creată între pensionarii ce au lucrat în aceleași condiții, dar s-au pensionat în baza unor acte normative diferite.
La art. 20 din Legea nr. 19/2000 alin. 1 lit. s-a inclus în condiții speciale munca desfășurată cel puțin 50% din activitatea lunară în subteran, iar art. 43 alin. 1, art. 77 au prevăzut în astfel de situații un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, aspect corect reținut de instanța de fond, care nu s-a aflat în eroare și nici nu a interpretat greșit dispozițiile legale enunțate.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea pentru că la data promovării litigiului - 23.10.2008 - intimata avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele, / României.
Decizia pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I, II de muncă li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele acesteia s-a arătat că instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 - 30 de ani la bărbați, 25 ani la femei, au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă ca atare nu fost aplicată tocmai datorită celor expuse mai sus. Până la publicarea în Monitorul Oficial, 20.05.2009, cei ce au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul - art. 11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la art. 14, art. 1 din Protocolul nr. 1, nr. 12.
Pe de altă parte, la data deschiderii drepturilor la pensie ale soțului intimatei era în vigoare Decretul nr. 292/1959 care la art. 9 alin. 1 prevăzut că au dreptul la pensie prin reducerea vârstei de pensionare cei ce au lucrat în condiții foarte grele, foarte vătămătoare, timp de 20 de ani, condiție îndeplinită în speță conform celor expuse. Stagiul complet de cotizare era în astfel de situații de 20 de ani, fiind corect aplicate implicit dispozițiile HG nr. 1550/2004, care a stabilit că la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare la data deschiderii drepturilor, legislație ce în speță a fost una derogatorie de la dispozițiile Legii nr. 27/1966.
Referitor la critica privind neprecizarea deciziei ce se impune a fi modificată, din actele aflate în dosarul de fond se reține că are nr. -/30.11.2005, iar în considerentele sentinței reiese că s-a indicat atât numărul deciziei cât și data emiterii acesteia, criticile nefiind întemeiate.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în Vadu, nr. 797, județul B, împotriva sentinței civile nr. 449/LM din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 18.12.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 18.12.2009 - 4 ex.
- emis 2 com. - 18.12.2009 - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
