Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.2/R
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.868/R/27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - și cu pârâții și, având ca obiect revendicare și evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta-recurentă asistată de avocat în substituirea avocat, pârâtul intimat, iar pentru reclamantul-intimat - se prezintă avocat, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar extrasul CF nr.8544 T din care se comunică 1 ex. cu reprezentanta pârâtei-recurente.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Timiș, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată, conform întâmpinării depuse la dosar.
Pârâtul-intimat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 4167/325/09.08.2006, reclamantul - a chemat in judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul in litigiu, pentru lipsa titlului locativ și datorită refuzului pârâților de încheia un contract de închiriere, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul arătat că este proprietar tabular al imobilului situat în T,-,.10, înscris în CF 8544 T, dobândind întregul imobil ca urmare a restituirii imobilului fostului proprietar de la Statul Român, conform sentinței civile nr.13960/2000 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă. Pârâții în calitate de chiriași ai Statului Român, au încheiat pentru apartamentul nr.10 contractul de vânzare-cumpărare nr.11683/19.01.1997, în baza art.9 din Legea nr.112/1995, imobilul nefiind apartamentat. -se în cartea funciară, pârâții au promovat, ulterior restituirii, două acțiuni cu același obiect, prin care au tins să își valorifice dreptul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, acțiuni respinse de instanțele de judecată.
In drept, au fost invocate disp.art.480 civ. și art.274 pr.civ.
Reclamantul a depus precizare de acțiune prin care a înțeles să promoveze o acțiune în revendicare, susținând că dreptul său de proprietate este preferabil, iar al pârâților nu este valabil, situație reținută cu autoritate de lucru judecat în conținutul sentinței civile nr.13960/2000 a Judecătoriei Timișoara.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr.2325/12.03.2003 a Judecătoriei Timișoara. Pe fondul cauzei s-a arătat că posedă și folosesc apartamentul în calitate de proprietari, fiind cumpărători de bună-credință. Ulterior, la data de 06.12.2006, pârâții au renunțat la invocarea excepției autorității de lucru judecat, raportat la precizarea de acțiune, menținând însă această excepție față de cererea de evacuare.
Prin sentința civilă nr.12069/13.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, a fost respinsă acțiunea precizată de reclamant și a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit extrasului de CF nr.8544 T, nr.top.17069, reclamantul este proprietar al imobilului în litigiu. Ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.13960/16.10.2000 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 20.12.2001, în conținutul căreia s-a reținut că imobilul a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil, dispunând drept consecință, rectificarea CF, s-a încheiat procesul-verbal de restituire încheiat între Primăria T și, în care se specifică faptul că s-a procedat la predarea imobilului situat în T,-, cu un număr de 7 apartamente, respectiv apartamentele 2,4,5,6,7,8 și 9.In cuprinsul aceluiași proces verbal, la rubrica "obiecțiuni" s-a precizat nepredarea apartamentului nr.10.
Pârâții și au încheiat la data de 19.01.1997 cu RA Urbis T, în calitate de vânzători, contractul de vânzare-cumpărare nr.11883/1997, cu privire la apartamentul nr.10 din imobilul în litigiu, în temeiul Legii nr.112/1995.
Intrucât din CF nr.1844 T in extenso, nu rezultă că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare ar fi fost notată vreo acțiune în revendicare în natură a apartamentului în litigiu, iar cererea formulată în temeiul Legii nr.112/1995 a vizat doar despăgubirile aferente imobilului, prima instanță a reținut buna credință a pârâților la cumpărarea apartamentului nr.10 din imobil.
Dat fiind caracterul acțiunii în revendicare cu care a fost investită, instanța de fond a comparat titlurile părților și a stabilit că reclamantul a dobândit imobilul ca urmare a restituirii către fostul proprietar, de la care Statul Român l-a preluat în baza unui titlu nevalabil, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr.13960/2000 a Judecătoriei Timișoara, iar pârâții au cumpărat apartamentul prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu fosta RA Urbis SA, în calitate de mandatară a Statului Român.
Insă, reținându-se buna credință a pârâților la achiziționarea apartamentului, aceștia aflându-se într-o eroare comună, publică și invincibilă asupra calității de proprietar a Statului Român, principiul ocrotirii bunei credințe fiind consacrat în domeniul regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat, instanța de fond a apreciat că pârâții sunt în posesia unui titlu mai preferabil decât al reclamantului.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, menținută în raport cu petitul referitor la evacuare, instanța de fond a respins-o întrucât, cauza, în situația de față, ca fundament al pretenției afirmate, este diferită de cauza cererii de chemare în judecată din dosar nr.13960/2000 al Judecătoriei Timișoara, reclamantul înțelegând că cererea de evacuare să fie o consecință a admiterii cererii în revendicare.
Apreciind că reclamantul nu este în posesia unui titlu preferabil celui al pârâților, aceștia din urmă bucurându-se de puterea unui titlu încheiat cu bună credință, prima instanță a respins acțiunea reclamantului.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel, calificat ulterior ca fiind recurs, reclamantul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.4167/325/13.03.2007, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
In motivarea recursului s-a criticat hotărârea recurată întrucât, imobilul fiind preluat fără titlu valabil, devin incidente disp.art.2 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, dispoziții pe care le-a invocat în fața instanței de fond, dar acestea au fost ignorate.
Prima instanță a înlăturat efectele hotărârilor judecătorești anterioare care au statuat că titlul reclamantului este mai preferabil decât al pârâților, deși acele dosare au fost atașate celui de față. Fiind vorba de două titluri de proprietate, instanța de fond nu a respectat regulile privind probarea dreptului de proprietate stabilite în doctrina și practica judiciară în materie.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând faptul că au fost de bună credință la cumpărarea apartamentului 10 din imobilul în litigiu, fapt ce le conferă protecția legiuitorului.
In recurs nu au fost depuse probe noi în sensul cerut de art.305 pr.civ.
Prin decizia civilă nr.868/R/27.06.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.12069/13.12.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, (fostă ) și.
Au fost obligați pârâții să lase reclamantului liniștita posesie și folosință a imobilului situat în T,-,.10, înscris în CF 8544 T și s-a dispus evacuarea pârâților din acest imobil.
Au fost obligați intimații să plătească reclamantului recurent suma de 853,60 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr.92/1950, fără a fi însă înscris în listele anexă ale acestui act normativ, deși însuși actul făcea vorbire la art.1 că se naționalizează doar imobilele prevăzute în listele anexe, care făceau parte integrantă din decretul respectiv. Simpla lecturare a actului normativ și verificarea înscrierii imobilului pe listele anexe erau elemente de natură a naște dubii cu privire la titlul Statului Român, chiar dacă valabilitatea acestuia din urmă se impunea a fi verificată de instanța de judecată. De aceea, s-a apreciat că în speță, contractul de vânzare-cumpărare al pârâților a fost încheiat în condiții care nu sunt ireproșabile părților contractante, astfel că pârâții nu pot invoca buna lor credință care, în speță, trebuie să fie perfectă, fără nici un dubiu, chiar dacă, în momentul cumpărării, în cartea funciară nu era notată intenția de revendicare. Prin urmare, pârâții nu se pot prevala de decizia instanței constituționale ce ocrotește doar dobânditorii de bună-credință.
Prezumția bunei-credințe invocată de pârâți este infirmată și de aspectul vizând notorietatea, decurgând din ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor CEDO, cu consecințe importante în dreptul intern în ceea ce privește ocrotirea și respectarea dreptului de proprietate privată.
La data cumpărării apartamentului de către pârâți era în vigoare Legea nr.112/1995, ce a acordat chiriașilor dreptul de a cumpăra apartamentele deținute cu chirie trecute cu titlu în proprietatea Statului Român.
Imprejurarea că reclamantul a solicitat doar despăgubiri și nu restituirea în natură a imobilului, nu acreditează buna-credință a pârâților în momentul încheierii convenției, astfel cum greșit a reținut prima instanță, întrucât, la data formulării cererii în temeiul Legii nr.112/1995, imobilul era închiriat și ca atare, reclamantul nu putea apela la beneficiul art.2 din Legea nr.112/1995, în sensul de solicita restituirea în natură a imobilului.
Prin sentința civilă nr.2325/12.03.2003 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit, cu autoritatea lucrului judecat, că titlul reclamantului este mai preferabil decât al pârâților, pe motiv că aceștia din urmă au dobândit imobilul de la un neproprietar, respectiv de la Statul Român. Chiar dacă în acel dosar, acțiunea reclamantului a vizat evacuarea pârâților din imobil, instanța a avut în vedere dispozițiile art.480 civ. invocate în susținerea acțiunii și a examinat pretențiile imobiliare ale reclamantului din perspectiva unei acțiuni în revendicare, stabilind că, în urma comparării titlurilor părților, cel al reclamantului este mai preferabil pe când cel al pârâților provine de la un neproprietar. Acea hotărâre este o probă câștigată cauzei de față în favoarea reclamantului, însă a fost înlăturată greșit de către prima instanță.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a reținut că imobilul în litigiu a trecut fără titlu în proprietatea Statului Român, caz în care, potrivit art.2 pct.2 din Legea nr.10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil, își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, fapt ce conferă preferința titlului reclamantului față de cel invocat de pârâți.
Drept urmare, pentru considerentele expuse mai sus, a fost admis recursul, a fost modificată în tot hotărârea recurată, în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantului și în consecință, au fost obligați pârâții să lase reclamantului liniștita posesie și folosință a imobilului situat în T,-,.10, înscris în CF 8544 T, dispunându-se evacuarea pârâților din acest imobil.
In temeiul art.274 pr.civ. intimați iau fost obligați să plătească recurentului suma de 853,60 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, reprezentând taxele de timbru.
Impotriva deciziei civile nr.868/R/27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a declarat recurs în termen legal, la 20 iulie 2007, pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în apel, la Tribunalul Timiș, fără cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs depuse la dosar, recurenta a susținută că în cauză sunt incidente disp.art.304 alin.1 pr.civ. potrivit cărora "instanța nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale". Acest motiv de ordine publică poate fi invocat oricând, chiar și din oficiu de către instanța de judecată (art.306 alin.2 pr.civ.), dispozițiile procedurale privind alcătuirea și constituirea completelor de judecată fiind imperative, și ele vin să garanteze, să asigure respectarea dreptului la apărare, la un proces echitabil.
Raportat la obiectul cauzei - acțiune în revendicare, al cărei obiect depășește suma de 1 miliard lei vechi, Tribunalul Timiș, susține recurenta, trebuia să judece cauza în complet de doi judecători, ca instanță de apel, conform art.282/1 alin.1 pr.civilă.
Recurenta a mai precizat că imobilul obiect al acțiunii în revendicare, este situat în T, B-dul - nr.20, apart.10, fiind un apartament mare, spațios, a cărui valoare depășește în mod evident suma de 1 miliard lei vechi, situație în care, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru a fi soluționat apelul, în complet de judecată legal constituit.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la termenul de judecată din 15 octombrie 2007, intimatul - a solicitat respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat împotriva deciziei civile nr.868/R/27.06.2007 a Tribunalului Timiș, întrucât hotărârea recurată a fost pronunțată de instanța de recurs, având în vedere valoarea obiectului pricinii care s-a situat sub valoarea prevăzută de art.282/1 pr.civ. ea nefiind susceptibilă de recurs, conform art.377 alșin.2 pct.4 pr.civ.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de pârâta-recurentă în temeiul disp.art.306 alin.2 pr.civ. motive de ordine publică și având în vedere actele depuse la dosar, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Acțiunea civilă formulată de reclamantul -, astfel cum a fost precizată ulterior în fața instanței de fond, este o acțiune civilă în revendicare, obiectul ei constituindu-l imobilul situat în T,-,.10, a cărui valoare de circulație pe piața imobiliară depășește suma de 1 miliard lei vechi, în raport de dimensiunile apartamentului, amplasamentul acestuia și prețurile practicate pe piața imobiliară.
In raport de această situație, Curtea apreciază că în mod nelegal Tribunalul Timișa recalificat apelul declarat inițial de reclamant, împotriva sentinței civile nr.12069/13.12.2006 a Judecătoriei Timișoara, în recurs, întrucât valoarea ce trebuie luată în considerare este cea reală, actuală a imobilului, respectiv valoarea de circulație, care în speță este mai mare de 1 miliard lei, și în consecință,hotărârea instanței de fond este susceptibilă de a fi atacată cu apel și ulterior cu recurs.
Pentru aceste considerente, În baza disp.art.299, 306 alin.2 pr.civ. și 304 alin.1 pct.1 pr.civ. va admite recursul pârâtei, va casa decizia civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant, la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.868/R/27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, în apel, la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /7.02.2008
Dact. // 2 ex./ 7.02.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Rujița
