Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 20/
Ședința publică din 30 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantele și, domiciliate în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.280/A din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele- reclamante - și, lipsind intimatul - pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Recurentele- reclamante au depus la dosar chitanță emisă de Primăria Municipiului Pitești din care rezultă că a fost achitată suma de 5,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentele- reclamante, având cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formlulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentele- reclamante, având pe rând cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat invocate în scris.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Horezu, sub nr.70241/21.11.2006, reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea sa din imobilul acestora situat în comuna, județul V, în care pârâtul locuiește ca tolerat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt proprietarele unui teren situat în intravilanul comunei, pe care au edificat o casă de locuit, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, iar pârâtul, care este fostul soț al reclamantei, locuiește în aceeași gospodărie, fiind tolerat de către acestea.
Au precizat că părțile locuiesc împreună și cu minorii și -, ambii rezultați în timpul căsătoriei lui cu pârâtul, conform sentinței civile nr.1255/2000 fiind încredințați reclamantei spre creștere și educare și că pârâtul manifestă un comportament necorespunzător față de reclamante (în sensul că le agresează fizic și verbal), cât și față de minori, motiv pentru care toți stau într-o permanentă stare de tensiune și nesiguranță, fapt ce le-a determinat să introducă in instanță prezenta acțiune.
Au mai arătat că, datorită acelorași aspecte sus menționate, în anul 2001, au mai promovat o acțiune în evacuare, admisă prin sentința nr.1186/2001, însă părțile s-au împăcat în recurs, că pârâtul nu și-a revizuit comportamentul, reclamantele formulând sesizări la Poliția comunei, respectiv că acesta și-a luat angajamentul că nu le va mai crea ulterior probleme, dar nu s-a conformat.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât dispozițiile legale pe care și-au întemeiat acțiunea reclamantele au fost abrogate prin Legea nr.114/1996 și nr.OUG40/1999. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantele nu au calitatea de proprietare exclusive ale imobilului construcție din care se solicită evacuarea sa, acest imobil fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta. Pârâtul a arătat că are un drept locativ propriu, nefiind tolerat în imobil, deoarece deține în proprietate imobilul din care se solicită evacuarea, mai puțin temelia pentru două camere și zidurile la două camere din bolțari și beton, care au fost edificate de reclamanta - și soțul acesteia.
Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr.415/04.04.2007, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, împreună cu apărările formulate prin întâmpinare, a admis acțiunea reclamantelor și, pe cale de consecință, a dispus evacuarea acestuia din imobilul construcție situat în intravilanul comunei, județul V, în care locuiește împreună cu reclamantele, fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 11,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de pârât pe împrejurarea că actele normative ce constituie temeiul de drept invocat de reclamante, adică art.14 și 67 din Legea nr.5/1973 sunt abrogate prin Legea nr.114/1996, cu modificările ulterioare, a fost apreciată ca neîntemeiată, argumentându-se că în baza rolului său activ, reglementat de art.129 Cod procedură civilă, instanța este în măsură să stabilească temeiul de drept în funcție de motivele expuse de reclamante în cererea de chemare în judecată, acest temei al cererii fiind Legea nr.114/1996.
Instanța a reținut că imobilul - construcție din care se cere evacuarea pârâtului a fost edificat anterior, cu excepția temeliei și a zidurilor la camerele de la parter, în timpul căsătoriei acestuia cu reclamanta (), pe rolul Judecătoriei Horezu aflându-se dosarul având ca obiect ieșirea din indiviziune a foștilor soți cu privire la imobilul în discuție, însă motivul pentru care se cere evacuarea nu este acela că pârâtul nu ar avea drept locativ, ci acela că are un comportament agresiv, fizic și verbal, atât față de reclamante, cât și față de cei doi minori, martorii și relatând că, venind acasă sub influența băuturilor alcoolice și provocând scandal, acesta a determinat în mai multe rânduri ca reclamanta să se refugieze din casă la vecini, împreună cu minorii, fiind nevoită să se adreseze și organelor de poliție.
Tot astfel, a rezultat că, locuind în imobilul construcție în litigiu, părțile în proces au intrări diferite în camerele unde locuiesc, dar acest fapt nu l-a împiedicat pe pârât să se comporte în sensul precizat de către reclamante, la plângerile formulate de, postul de poliție luând măsura contravențională de avertizare, scris și verbal, și cum în speță s-a apreciat că reclamantele au dovedit că sunt tulburate în exercitarea dreptului lor de acces liber și neîngrădit la locuință, în baza Legii nr.114/1996 s-a dispus evacuarea pârâtului.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de acesta prin întâmpinarea depusă la dosar, având în vedere că reclamantele au înțeles să utilizeze calea acțiunii în evacuare și nu pe cea în revendicare, care corespundea motivării în fapt și singura pe care o aveau la îndemână în speță, iar comparând obiectul pricinii și motivarea acțiunii se observă o vădită contradicție, întrucât prin obiect avem o acțiune în evacuare iar motivarea cererii aparține acțiunii în revendicare, după natura dreptului și scopul urmărit.
Pe de altă parte, a arătat că între reclamante și pârât nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune ci, după afirmațiile lor din acțiune, doar raporturi de drept real asupra imobilului proprietatea reclamantelor, drept care nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, deci instanța era obligată să respingă ca inadmisibilă acțiunea în evacuare.
Totodată, instanța a schimbat temeiul juridic al cererii în considerentele hotărârii, fără respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, constatând că aplicabile sunt dispozițiile Legii nr.114/1996, fără a se pune în prealabil calificarea juridică a cererii, pârâtul considerând că temeiul de drept astfel stabilit este incorect și că hotărârea cuprinde motive contradictorii, iar aceasta deoarece, deși s-a reținut că pârâtul deține drept de proprietate în devălmășie asupra imobilului și s-a invocat dreptul oricărei persoane de a avea acces liber și neîngrădit la locuință, totuși s-a dispus evacuarea sa din acel imobil.
În plus, în mod greșit s-a reținut din coroborarea declarațiilor de martori că are un comportament agresiv față de reclamantă, dat fiind că martora nu a confirmat acest aspect, susținând că nejustificat instanța a înlăturat depozițiile martorilor propuși de el ca fiind subiective, din analiza declarațiilor acestora reieșind că nu exista nici un motiv să nu fie luate în considerare, iar în situația în care s-ar fi ajuns la concluzia că o mărturie nu este sinceră trebuia să i se dea posibilitatea de a propune alți martori spre audiere, care ar fi putut să confirme susținerile considerate de instanță ca fiind nesincere.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.280/A din 02 noiembrie 2007, admis apelul declarat de pârât, a schimbat în parte sentința, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamante, inclusiv cererea pentru acordarea de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiate. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și obligate intimatele-reclamante, în solidar, la plata sumei de 407 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel față de apelantul-pârât.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât pe calea întâmpinării depusă la filele 14-16 dosar fond.
În primul rând, chiar dacă intimatele-reclamante și-au întemeiat cererea în evacuare pe dispozițiile unui act normativ abrogat, și anume art.14 și 67 din Legea nr.5/1973, considerând că acțiunea este admisibilă, instanța învestită cu soluționarea s-a referit în considerente la actul normativ actualmente în vigoare și anume la Legea locuinței nr.114/1996 (care a abrogat Legea nr.5/1973), despre abrogarea normei legale sesizând-o chiar și pârâtul în apărările din întâmpinare.
Deși evacuarea este considerată o sancțiune civilă aplicabilă numai în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligațiilor ce-i revin în baza raporturilor de locațiune, faptul că reglementări specifice în materia locuinței au consacrat acțiunea în evacuare nu constituie un argument suficient pentru aprecierea ca inadmisibilă a acțiunii în evacuare în alte cazuri, în temeiul dreptului comun.
Pe de altă parte, față de aspectele invocate de reclamante în acțiunea introductivă, trecând peste faptul că imobilul casă de locuit cu parter și etaj plus dependințe din care se cere evacuarea a fost edificat în parte de foștii soți () și, fiind cert că pe rolul Judecătoriei Horezu se află spre soluționare și cererea de ieșire din indiviziune a acestora cu privire la același imobil, mai puțin temelia pentru două camere și zidurile la două camere din bolțari de beton, care așa cum reiese din copia cererii de partaj de la fila 23 dosar - "erau făcute de părinții reclamantei" () anterior căsătoriei sale cu pârâtul, deoarece acțiunea promovată are ca obiect evacuarea din locuință pe motiv că pârâtul face imposibilă conviețuirea părților prin comportamentul său agresiv, o astfel de cerere era admisibilă în principiu, fie chiar și pe cale de ordonanță președințială - până la clarificarea raporturilor de proprietate, respectiv până la soluționarea partajului pendinte la judecătorie.
Prin urmare, sub acest aspect soluția instanței este corectă, reclamantele justificând un interes juridic real în promovarea cererii în evacuarea din imobilul cu destinația de locuință a celui care prin comportamentul său violent pune în pericol situația și persoana colocatarilor, pentru protecția dreptului de folosință.
De asemenea, argumentând în considerente că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.114/1996, iar nu cele ale Legii nr.5/ 1973, nu s-a pus problema că în speță ar fi fost schimbat temeiul juridic al cererii fără respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, încadrarea corectă din punct de vedere juridic a acesteia, față de eroarea reclamantelor asupra abrogării normei legale pe care și-au întemeiat acțiunea fiind atributul instanței - în raport și de apărările făcute sub acest aspect de către pârât prin întâmpinarea depusă în dosar.
Cu privire la fondului pricinii, pornind de la situația concretă de fapt existentă, și anume că imobilul constituie, într-adevăr, așa cum susține pârâtul, un bun comun al foștilor soți, supus dispozițiilor art.30 fam. ca urmare a edificării în timpul căsătoriei (desfăcută prin divorț, concomitent cu măsura încredințării celor doi minori rezultați din căsătorie spre creștere și educare către reclamanta, conform sentinței nr.1255/ 2000 Judecătoriei Horezu, depusă la fila 39 dosar), dar și de la împrejurarea necontestată de apelant că un drept propriu la o parte din construcție aparține și părinților reclamantei, acesta dovedind că nu are calitatea de chiriaș (detentor precar) ori de simplu "tolerat", cum s-a pretins de către reclamante, tribunalul a constatat că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr.114/1996, cu atât mai mult cu cât în cauză nu se pune, de fapt și de drept, problema unor raporturi de locațiune între părți, iar raporturile de drept (real) de proprietate cu privire la imobil nu au fost clarificate.
În cazul imobilelor (terenuri sau construcții), proprietarul al cărui drept este îngrădit în exercitarea oricăruia dintre atributele sale, respectiv posesia, folosința și dispoziția, are la îndemână, ca și mijloc de apărare, în principal, acțiunea în revendicare. Efectul acesteia din urmă îl constituie preluarea imobilului de la posesorul considerat neproprietar, ceea ce reclamantele au și urmărit prin îndepărtarea pârâtului, dar folosind o altă cale decât cea prevăzută de lege, respectiv acțiunea în evacuare, admisibilă în materia drepturilor locative.
Prin măsurile pentru folosința normală a imobilului, la care se referă art.36 din Legea nr.114/1996, se înțeleg și acțiunile în evacuare a celui care împiedică cu bună știință și sub orice formă folosirea normală a imobilului de locuit, creând un prejudiciu celorlalți proprietari sau chiriași, însă, astfel cum s-a invocat de către apelant, reclamantele au introdus acțiunea în evacuare pretinzându-se a fi singurele proprietare ale imobilului, caracter specific acțiunii petitorii în revendicare, care presupune un posesor stăpânind lucrul sub nume de proprietar.
Acțiunea în revendicare, fondată pe dispozițiile art.480 Cod civil, astfel cum afirmă și pârâtul în apel, este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun imobil determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe deținătorul considerat nelegitim la restituirea posesiei.
Spre deosebire de aceasta, acțiunea în evacuare - reglementată prin art.1410 și urm. cod civil - este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume, numită chirie.
are acces direct la justiție după procedura dreptului comun, acțiunea în rezilierea contractului de închiriere și, respectiv, cererea accesorie având ca obiect evacuarea, fiind considerate mijloacele legale de bază pentru ocrotirea dreptului ce se pretinde a fi încălcat.
În virtutea unui contract de locațiune, proprietarul imobilului poate uza întotdeauna de acțiunea în evacuare împotriva deținătorului, dar nu și atunci când se invocă de către pârât un drept de coproprietate asupra acestuia.
Așadar, în cazul dificultăților ivite în exercitarea posesiei, folosinței și dispoziției, datorită dreptului de proprietate comună asupra locuinței (pe cote-părți indivize sau în devălmășie), nici unul dintre proprietarii comuni ai bunului nu poate introduce acțiune împotriva celuilalt, acestea putând fi înlăturate numai prin împărțeală, care, în ceea ce îi privește pe soți, pentru motive temeinice, poate avea loc chiar și în timpul căsătoriei (art.36 alin.2 Codul familiei).
În practica judiciară s-a decis că este pe deplin fondată cererea de evacuare provizorie formulată de unul dintre foștii soți, atunci când conviețuirea în locuința aflată în coproprietate comună în devălmășie nu mai este posibilă din cauza comportamentului pârâtului, dar aceasta numai pe calea ordonanței președințiale, adică în situații bine determinate și care presupun urgența pentru protecția soției și a minorilor, până la soluționarea divorțului și/sau a partajului de bunuri comune, iar nu pe calea dreptului comun, unde instanța are a distinge cu privire la dreptul comun al fiecărei părți asupra bunului - imobil din care se solicită evacuarea.
De asemenea, s-a decis că, urmare a efectului declarativ al partajului judiciar reglementat prin art.6731Cod procedură civilă și art.728 Cod civil, raportat la art.36 Codul familiei, dreptul de proprietate exclusivă ce revine fostului copărtaș căruia i s-a atribuit întregul imobil în cadrul procesului de partaj, încetând drepturile tuturor celorlalți coindivizari, poate fi apărat în justiție inclusiv pe calea acțiunii în evacuare, fiind admisibilă evacuarea acestora din urmă, pentru lipsă de titlu.
Dar, în situația de fapt premenționată, evacuarea nu trebuie condiționată și de exercitarea obligatorie de către reclamant a unei acțiuni în revendicare împotriva foștilor copărtași care dețin bunul - imobil și refuză să-l predea.
În cauza de față, întrucât drepturile tuturor părților trebuie respectate în aceeași măsură, indiferent de cota de proprietate ce o are fiecare, ținând cont că, în considerarea liberului acces dreptul de proprietate, titularul unui asemenea drept nu poate fi îndepărtat de bunul cu privire la care justifică un just titlu, iar în litigiile anterioare s-a decis cu putere de lucru judecat că nu se justifică evacuarea dintr-un imobil asupra căruia există între aceleași părți un litigiu care vizează însuși dreptul de coproprietate, operând și prezumția de bun comun (sentința nr.485/5.03.2001 pronunțată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr.5535/2000, menținută prin decizia nr.1556/12.06.2001 a Tribunalului Vâlcea, în dosarul nr.28/2001 - filele 20, 21 dosar - și, respectiv, decizia nr.2119/05.10.2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - fila 22 dosar), deoarece numai cu ignorarea probelor produse în dosar, a dreptului și calității de copărtaș avute de pârât asupra imobilului în cauză, netemeinic și nelegal prima instanță s-a oprit la soluția de admitere a acțiunii în evacuare.
Împotriva deciziei civile nr.280/A/02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au formulat în termen recurs reclamantele - și, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, reclamantele susțin că hotărârea pronunțată de tribunal conține motive contradictorii, în sensul că deși se susține că o astfel de acțiune ar fi admisibilă în principiu, pe fond însă se respinge acțiunea. Se susține greșit de asemenea de instanța de apel că ar fi admisibilă în speță acțiunea în evacuare numai pe calea ordonanței președințiale, ori această măsură poate fi luată și pe calea dreptului comun până la soluționarea cererii de partaj judiciar, cerere pe care de altfel părțile o au pe rolul instanțelor.
Se solicită admiterea recursului și pe fond menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
Susținerile făcute de reclamante nu sunt încadrate în vreunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, însă din conținutul acestora ar putea viza motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea ar conține motive contradictorii.
Se constată însă că nu sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Hotărârea pronunțată de tribunal nu cuprinde motive contradictorii, în cuprinsul acesteia fiind arătate motivele de fapt și de drept în temeiul cărora instanța și-a format convingerea și în contextul acestora a pronunțat decizia, decizie care de altfel este amplu și temeinic motivată.
De aceea, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, urmează a se observa că nu sunt întemeiate criticile formulate, iar recursul nu este fondat, astfel că, în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele și, domiciliate în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.280/A din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.02.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
