Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 22/
Ședința publică din 30 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - prin procurator, domiciliat în comuna, nr.101, județul A, împotriva deciziei civile nr. 1315/ din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. --.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta- reclamantă prin procurator în baza procurii judiciare depusă la dosar și intimații- pârâți și -.
Procedura legal îndeplinită.
Procuratorul recurentei- reclamante a depus la dosar chitanță emisă de Primăria Municipiului Pitești din care rezultă că a fost achitată suma de 4,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acestei căi de atac și prevederile art. 302 Cod procedură civilă.
Procuratorul recurentei- reclamante, având cuvântul susține că se poate depune recursul, pe excepție și la Curtea de APEL PITEȘTI și poate, pe excepție, să declare recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Argeș în recurs. Susține de asemenea că a făcut și cerere de revizuire, dar, care în prezent se judecă la ribunalul Argeș.
Intimații, având pe rând cuvântul solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 9.11.2004 la udecătoria Pitești, reclamanta a chemat in judecată pe pârâții și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârâți să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 619. situat în intravilanul comunei în punctul "Gradina Casei", proprietatea reclamantei conform titlului de proprietate nr.75339/7.08.1995 și a certificatului de moștenitor nr. 112/2002 și să demoleze toate construcțiile aflate pe terenul său ( pătul, cotețe) sau să fie autorizată să le demoleze pe cheltuiala pârâților.Se solicita cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului revendicat. Astfel, conform titlului de proprietate nr.75339/1995 și certificatului de moștenitor nr. 112/2002, a moștenit de la tatăl său un teren de 1986. situat în comuna, din care 1000. construcții și 986. arabil, situat în gradina casei. Din aceasta ultimă suprafață, pârâții au ocupat suprafața revendicata. A mai precizat reclamanta că pârâții au cumpărat o casă și suprafața de 250. teren aferent de la în anul 1979 însă, în anul 2001, au construit un pătul cu grajd fără autorizație și prin mutarea gardului în vederea închiderii acestor construcții, au intrat pe terenul său și i-au închis drumul de trecere spre drumul
Pârâții au formulat întâmpinare la data de 21.12.2004 prin care au solicitat respingerea acțiunii, motivând că au dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4143/1979. Se mai arata ca acțiunea reclamantei este confuză, întrucât nu se precizează construcțiile ce se dorește a fi demolate, vecinătățile terenului revendicat și momentul de la care se pretinde tulburarea posesiei.
La data de 8.02.2005 reclamanta a depus o precizare la acțiune arătând că terenul revendicat face parte din suprafața de 987. menționată în titlul său de proprietate și se învecinează la Nord cu proprietate, la cu proprietatea pârâților și Calea Ferată, la Sud cu - și la Vest cu rest proprietate.
Prin sentința civilă nr. 3842/4.10.2005, Judecătoria Piteștia respins acțiunea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză, fără a lua în calcul depozițiile unor martori și actele de proprietate primare prezentate de reclamanta.
Prin decizia civila nr. 537/R/23.05.2006, Tribunalul Argeș - Secția civila a admis recursul declarat de reclamanta și a casat sentința atacata cu rejudecare.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de recurs a reținut că în cauză a fost realizata o expertiza de către un expert agronom, încălcându-se disp. referitoare la specializarea experților și că trebuie să se determine terenul în suprafață de 250 menționat în actul de vânzare-cumpărare al pârâților.
În urma rejudecării, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. 10729/2006 ( număr in format vechi).
Prin sentința civilă nr. 1334/6.03.2007 a Judecătoriei Piteștia fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele.
Reclamanta este moștenitoarea autorului, decedat la data de 25.05.1995, în aceasta calitate, i s-a transmis în întregime patrimoniul defunctului, ca urmare a decesului defunctei, soția supraviețuitoare a lui C-tin, la data de 17.04.2002.
Conform titlului de proprietate nr. 75339/7.08.1995 autorului C-tin i s-a reconstituit dreptul de proprietate, printre alte suprafețe și pentru suprafața de 0,1986 ha teren situat în intravilanul comunei, din care 1000. având p. destinația curți-construcții și 986. arabil.
Pârâții, în anul 1979 au cumpărat de la prin contractul autentificat sub nr. 4143 /28.11.1979 de fostul notariat de Stat Județean A, o casă situată în comuna, pe un teren în suprafață de 250. ce se învecina la acel moment, la cu teren, la vest și sud cu teren și la nord cu. În contract s-a menționat că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, art.30 din Legea 58/1974, terenul a trecut în proprietatea statului și s-a atribuit pârâților în folosință pe durata existenței construcției. De atunci terenul a fost folosit efectiv, pârâții până în prezent achitând impozitul aferent.
Potrivit raportului de expertiza efectuat în cauză, reclamanta poseda în punctul în litigiu o suprafață de 1845.(fata de 1986. cu cât figurează în titlul de proprietate), rezultând o diferență în minus de 141. vecinătăți ale terenului stăpânit de reclamantă (identificat cu culoarea roșie în schița raportului de expertiza) corespund cu vecinătățile din titlu.
În același timp, pârâții stăpânesc o suprafață de 672. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că imobilul în litigiu și terenul aferent acestuia a fost stăpânit, anterior înstrăinării către pârâți, de către martora, care îl dobândise prin înscris sub semnătură privata, de la. Din declarația martorului C-tin rezultă că deși inițial terenul părâților a aparținut autorului reclamantei, acesta a înstrăinat terenul autoarei pârâților, astfel cum rezultă și din adresa nr. 1209/1999 emisă de Primăria.
Tot din declarațiile martorilor audiați, instanța retine că la momentul cumpărării, terenul pârâților era închis pe toate laturile (martorii și C-tin). De asemenea, se releva, ca intr-adevăr, pe latura învecinată cu calea ferata a existat la un moment dat o cale de acces, însa conform declarației martorului C-tin, această potecă a fost lăsata de autorul sau, din terenul tatălui său, și nicidecum din terenul autoarei reclamantei. Ulterior, martorul a cedat pârâților o suprafață din terenul său, în vederea construirii anexelor gospodărești, în anii 1990-1991.
Pentru a fi admisa o acțiune în revendicare, reclamantul trebuie în primul rând să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, ceea ce reclamanta nu a făcut în cauză.
Conform disp.art.36 al. 3 si 4 din Legea 18/1991 Republicată, terenurile atribuite in folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile disp.art.30 din Legea 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor,dispozițiile art.23 rămânând aplicabile. Potrivit disp.art.23 al.21din Legea 18/1991 Republicată modificată prin Legea 247/2005 suprafețele de teren aferente în cazul înstrăinării construcțiilor, sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
În cauză, prin probele administrate, s-a dovedit faptul că terenul pârâților a fost stăpânit de către aceștia de la momentul cumpărării casei, constituind teren aferent construcției înstrăinate, fără a ocupa vreo porțiune de teren aparținând reclamatei. Conform disp.art.36 rap.la art.23 din Legea 18/1991 Republicată terenurile aflate in folosința proprietarilor construcțiilor sunt si rămân in proprietatea privată a acestora. In consecință, pârâții beneficiază de disp. Art. 23 din Legea 18/1991.
În motivarea soluției de respingere a acțiunii,prima instanță a apreciat că reclamanta nu a dovedit că asupra terenului în litigiu, autorul său a avut un drept preferabil, iar în plus a reținut că pârâții au posedat continuu terenul aferent construcției de la data dobândirii dreptului de proprietate, adică din anul 1979.
Pe cale de consecință, cererile accesorii având ca obiect demolarea construcțiilor, respectiv autorizarea reclamantei de a le demola vor fi respinse față de soluția de respingere a acțiunii în revendicare.
Împotriva sentinței civile nr. 1334/6.03.2007 a Judecătoriei Piteștia declarat recurs reclamanta, prin mandatar, la data de 23.04.2007, fără a preciza motivele pentru care înțelege să critice hotărârea instanței de fond.
In recurs, la data de 26.07.2007 au fost depuse la dosar împreună cu un set de înscrisuri, motivele ( 15 dosar recurs).
Prin decizia civilă nr.1315/R din 21.09.2007 Tribunalul Argeșa constatat nul recursul și a obligat pe recurentă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că recursul nu a fost motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, așa cum prevăd disp. art.303 alin.1 și 2 pr.civilă.
Astfel, hotărârea a fost comunicată către recurenta-reclamantă la 17.04.2007, iar depunerea motivelor de recurs s-a realizat separat de declararea recursului la 26.07.2007, situație care face aplicarea disp. art.306 al.1 Cod procedură civilă.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă a fost obligată recurenta la cheltuieli de judecată către intimat.
Împotriva acestei decizii, la data de 8.11.2007 a declarat recurs reclamanta prin procurator, solicitând anularea ei ca fiind nelegală.
Examinând recursul declarat la această dată de către reclamantă se constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.
Din cuprinsul dispozițiilor art.299 și următorii din Codul d e procedură civilă, rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara de către partea nemulțumită un singur recurs.
Această prevedere legală este în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat prev. de art.166 Cod procedură civilă.
În speță se constată că, reclamanta a declarat recurs împotriva unei decizii dată în calea de atac recurs, care este irevocabilă, motiv pentru care urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E IDE
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta - prin procurator, domiciliat în comuna, nr.101, județul A, împotriva deciziei civile nr. 1315/ din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/1.02.2008
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
