Obligație de a face. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 19
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 707 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, pârâți intimați și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei recurente, avocat în reprezentarea pârâtei intimate și avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate depune întâmpinarea care se comunică cu reprezentanții celorlalte părți, aceștia nesolicitând amânarea cauzei.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că prin întâmpinare a invocat două excepții, respectiv excepția netimbrării și excepția tardivității,însă cu privire la excepția tardivității, arată că nu o mai susține.
Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente cu privire la excepțiile invocate precizează că până la sfârșitul dezbaterilor va depune taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pe fond solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii recurate și analizând motivele invocate și întregul material probatoriu administrat în cauză, solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Consideră că tribunalul în mod greșit a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, precizând că instanța de apel a reținut în mod corect că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor principale și incidentale ale părților, și că în mod corect tribunalul a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 927 din 30.01.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului, in contradictoriu cu pârâtele, si, având ca obiect obligarea primelor doua pârâte la încheierea, in forma autentică, a unui act de înstrăinare cu privire la terenul de 1,87 ha, situat in extravilanul localității, identificat cadastral cu nr. A/16/1/31,ce a făcut obiectul unei promisiuni de vânzare cumpărare pe care reclamantul a încheiat-o cu antecesorul acestora, concomitent cu pronunțarea unei hotărâri care sa loc de contract autentic de înstrăinare. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantului, având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului numit " Minută ".
Prin aceeași hotărâre judecătoreasca a fost admisă in parte acțiunea civilă formulată de reclamantele și împotriva pârâtei, cerere conexata de judecătorie la prezentul dosar și având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra întregii suprafețe de teren înscrisă in Titlul de proprietate nr-, emis pe numele autorului reclamantelor, și al paratei.
Drept consecință a soluțiilor pronunțate in privința celor două dosare conexate, s-a constatat că pârâta si defunctul sunt coproprietari, in cote egale, asupra terenului înscris in Titlul de proprietate nr.1/76/09.02.2005 și că pârâtele-reclamante si ca fiice ale acestuia,au calitatea de moștenitoare ale defunctului, Judecătoria a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris in Titlul de proprietate nr. 1/76/09.02.2005, neîntabulat, situat pe teritoriul comunei, constând în parcela cu nr. A 174/86 in suprafață de 1, 87 ha, care a fost atribuită pârâtei si parcela cu nr. A 16/1/31 in suprafață de 1, 87 ha, pe care a atribuit-o pârâtelor reclamante si.
S-a constatat că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat " Minută", defunctul a vândut terenul in suprafață de 1,87 ha identificat in A /16/1/31 reclamantului, pronunțându-se o sentință menita sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, din analiza probelor de la dosar si din susținerile părților, prima instanță a constatat că, după apariția Legii nr. 18/1991, lui si lui li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3 ha si 7400. teren, situat pe teritoriul localității, identificat prin parcelele A 16/1/31 si A 174/86, fiecare in suprafață de 1 ha si 8700. în calitate de moștenitori ai defunctei. Aceștia au preluat in folosință terenul, fiecare folosind prin buna înțelegere câte o parcelă: parcela cu nr. A/ 174/86 si parcela A 16/1/31.
În anul 1997, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Minută" (fila 5 dosar), înstrăinează către terenul proprietatea sa in suprafață de 1, 87 ha situat in localitatea.
Judecătoria constată că in cuprinsul acestui înscris, nu a fost identificată parcela vândută pentru că încă nu fusese emis titlu de proprietate, dar se menționează că prețul este de 4.000.000 lei, din care la data la care se încheie înscrisul se achită un avans de 2.000.000 lei, restul sumei urmând să se achite până in 30.03.1997. Pe același înscris, se consemnează că in data de 20.03.1997 s-a achitat de către si diferența de 2.000.000 lei din prețul total, menționându-se expres "cu aceasta s-a achitat în întregime suma de 4.000.000 lei".
Ambele notații poartă semnătura vânzătorului si cumpărătorului, fiind evident semnate de aceleași persoane: si.
Judecătoria mai reține că de la data semnării înscrisului, reclamantul a intrat in posesia terenului pe care l-a cultivat si îl cultivă anual, iar in anul 2004 a decedat, fără a încheia actul de vânzare-cumpărare asupra terenului, in formă autentică cu reclamantul.
După defunctul au rămas ca moștenitoare fiicele acestuia si conform Certificatului suplimentar de moștenitor nr. 2/08.02.2006 încheiat de Biroul Notarului Public losif si depus la dosar, care nu au mai recunoscut vânzarea terenului efectuată de tatăl lor si au refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare in formă autentică.
Judecătoria a înlăturat și susținerea pârâtelor in sensul că prețul stabilit in convenție ar fi neserios, întrucât în anul 1997 acesta era prețul de vânzare al terenului in zonă.
În consecință, prima instanță a constatat că între reclamant si defunctul a fost încheiată o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, nefinalizată cu un contract autentic. Deoarece consimțământul de a vinde si a cumpăra a fost dat de părți in momentul încheierii actului sub semnătură privată, iar reclamantul a intrat in posesia terenului in temeiul art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 judecătoria a considerat că se impune validarea promisiunii de înstrăinare și pronunțarea unei hotărâri care sa loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
Dând eficiență dispozițiilor art. 728 cod civil și luând in considerare varianta I propusă de expertul, ca modalitate de partaj in conținutul raportului de expertiză, judecătoria a admis cererea pârâtelor reclamante din acțiunea conexata și a dispus sistarea stării de coproprietate conform folosinței faptice,convenita de pârâta cu defunctul sau frate, in timpul vieții acestuia.
Cu toate că cele doua parcele sunt de valori diferite, conform concluziilor specialistului, judecătoria apreciat că nu se impune plata unei sulte reprezentând diferența de valoare pentru parcela ce a fost atribuita moștenitoarelor defunctului, pentru că aceasta nu va intra in patrimoniul pârâtelor reclamante,fiind înstrăinata reclamantului pârât care nu a solicitat plata sultei.
Judecătoria a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, in termenul legal, pârâta reclamantă, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la nr-, din data de 26.03.2007 și a solicitat in principal desființarea sentinței supusă reformării,cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar in subsidiar, schimbarea ei in totalitate, in sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterii in întregime, atât a cererii reconvenționale, cât si a acțiunii principale de partaj, ce a fost conexată, cu cheltuieli de judecata.
Criticând sentința apelată sub aspectul netemeiniciei și nelegalității sale, pârâta apelantă a invocat ca motive care atrag desființarea acesteia in primul rând greșita indicare in dispozitiv a căii de atac a recursului, avându-se in vedere doar petitele al căror obiect nu este evaluabil in bani și acțiunea principala,ce viza doar o parte din terenul in litigiu,cu ignorarea cererii de ieșire in indiviziune a paratelor reclamante, ce impunea raportarea, in momentul stabilirii căii de atac, la valoarea de circulație a întregului imobil, astfel cum a fost stabilită prin expertiză.
Un alt motiv de apel îl constituie omisiunea judecătoriei dea se pronunța asupra unora dintre petitele cu care a fost sesizată, mai precis, nesoluționarea in fond a cererii reclamantului de obligare a pârâtelor apelante la încheierea contractului de vânzare cumpărare in forma autentică, a cererii de intervenție principală formulata de reclamantul intimat in dosarul conexat de ieșire din indiviziune, a cererii de intabulare a dreptului de proprietate, asupra parcelelor rezultate in urma operațiunii de dezmembrare, in cărți funciare separate, formulata de pârâtele reclamante in același dosar conexat, precum și a cererii de probațiune ce a avut ca obiect verificarea de scripte, formulată in baza art.177 și urm. Cod procedură civilă și destinată verificării autenticității semnăturii defunctului depusă pe înscrisul sub semnătura privata,intitulat"minută"
Apelanta a mai invocat, greșita apreciere asupra netemeiniciei excepției lipsei calității procesual active a reclamantului in a solicita dezbaterea succesiunii defunctului, câtă vreme el nu are vocație succesorala și greșita respingere a cererii reconvenționale prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a promisiunii in litigiu, prin neluarea in considerare a adevăratei naturi juridice a actului care, fiind o donație, nu îndeplinește exigentele formei autentice la care se refera art.813 Cod civil. Înțelegerea dintre defunct și reclamant este nulă și sub aspectul neidentificării cu exactitate care dintre cele doua parcele a fost donat, in condițiile in care ambele suprafețe de teren identificate cadastral in titlul de proprietate sunt in suprafață de 1,87 ha și sunt situate in comuna.
In continuare,apelanta a criticat sentința judecătoriei și sub aspectul manierei eronate de efectuare a partajului, prin încălcarea drepturilor succesorale ale numitelor și, săvârșită cu ocazia modalității nejudicioase de stabilire a loturilor, prin atribuirea unor suprafețe de teren inegale ca valoare, in condițiile in care cotele de proprietate ale reclamantelor pe de-o parte și a pârâtei, de cealaltă parte erau egale. Se susține că instanța de fond a depășit limitele unei motivări obiective atunci când a afirmat că sulta reprezentând diferența de valoare dintre loturi s-ar fi cuvenit reclamantului intimat, care însă nu a solicitat-o, cu toate că,in realitate, acesta nu a obținut decât un drept de proprietate, afectat de condiția rezolutorie a atribuirii terenului către defunct.
In drept, pârâta reclamantă și-a fundamentat apelul pe dispozițiile art.282 alin.1, art.284 alin.1și 5,art.287 alin.1, art.288, art.292, art.296 și art. 297 Cod procedură civilă și a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, a timbrului judiciar și împuternicire avocațială.
Hotărârea primei instanțe de fond a mai fost atacată cu apel și de către pârâta reclamantă care a reiterat considerentele de fapt și de drept expuse de cealaltă pârâtă apelantă, ce se constituie in tot atâtea critici de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței atacate.
Poziția procesuală a reclamantului intimat a fost exprimată prin întâmpinarea depusă in fața instanței de apel la filele 20-23, prin care acesta a solicitat respingerea celor două apeluri ale pârâtelor reclamante, cu argumentul că indicarea greșită a caii de atac in conținutul sentinței supusă reformării nu reprezintă un motiv de desființare sau schimbare a acesteia. Intimatul a răspuns in continuare fiecărui motiv de apel al paratelor, susținând ca nepronunțarea primei instanțe asupra unor cereri ale sale sunt aspecte pe care apelantele nu au interes sa le invoce in apel; că, in legătură cu cererile pârâtelor reclamante pe care judecătoria nu le-ar fi soluționat, omisiunea menționării formale a respingerii cererii de intabulare a dreptului lor de proprietate pentru parcela de teren ce le-ar fi fost atribuită, nu poate echivala cu o nesoluționare a fondului cauzei, iar verificarea de scripte nici nu era posibila dat fiind faptul ca promitentul vânzător era deja decedat și nu mai putea furniza piese de comparație și că susținerile privind judecarea greșită a excepțiilor și a cererii incidentale nu sunt întemeiate.
Pârâta, prin întâmpinarea de la filele 18-19 din dosarul de apel,a solicitat respingerea apelurilor declanșate de pârâtele reclamante și menținerea ca legala și temeinică a sentinței atacate.
Prin decizia civilă nr.707 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admis apelul declanșat de pârâta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.927/30.01.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar nr-, in contradictoriu cu intimații, și.
A fost admis și apelul pârâtei reclamantă împotriva aceleași hotărâri judecătorești.
A fost desființată sentința civilă apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în fapt reclamantul a sesizat judecătoria cu o cerere având ca obiect îndeplinirea obligațiilor de a face asumate de autorul apelantelor, prin convenție. Potrivit susținerilor autorului cererii, convenția ar avea natura unui veritabil antecontract de vânzare cumpărare,atestat prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "minută".
In privința pârâtelor și,chemate in proces ca succesoare in drepturi ale defunctului promitent vânzător,ele au formulat pretenții proprii,atât pe calea cererii incidentale, cât și pe calea unei cereri de chemare in judecată declanșata separat, ce a vizat sistarea coproprietații cu privire la terenul ce parțial a făcut obiectul promisiunii, prin partajarea lui in natură intre reclamante,pe de-o parte și pârâta, (sora defunctului și beneficiara alături de acesta din urma a Titlului de proprietate nr. 1/76/09.02.2005),de cealaltă parte, concomitent cu evidențierea in registrele de publicitate a loturilor nou formate. În acest din urmă dosar,înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.1890/2006 și conexat la prezentul, a formulat o cerere de intervenție in interes propriu reclamantul, cerere având in principiu un obiect identic cu acțiunea principala.
Ori acestea fiind in linii mari limitele investirii primei instanțe, tribunalul a constatat totuși că reproșurile aduse de apelante relativ la omisiunea judecătoriei dea se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere formulate de părțile litigante sunt confirmate de conținutul sentinței.
Astfel, validând antecontractul de vânzare cumpărare, judecătoria nu s-a pronunțat in dispozitiv asupra cererii reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor apelante, moștenitoare ale defunctului vânzător, la încheierea actului formă autentică. Tribunalul a susținut că o încălcare flagrantă a principiului disponibilității consacrat de art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, s-a produs prin omisiunea primei instanțe de fond de a se pronunța asupra cererii incidentale a reclamantului, formulată in dosarul nr.1890/2006 al Judecătoriei Timișoara, conexat la prezentul, cerere care se impunea a fi soluționată.
Au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.129 alin.6 Cod procedură civilă, in sensul nestatuării asupra tuturor capetelor de cerere principale și incidentale ale părților, ceea ce atrage motivul de desființare a sentinței atacate la care se referă art. 297 alin.1 Cod procedură civilă.
S-a mai reținut că o critică întemeiată a apelantelor o reprezintă și ignorarea de către prima instanță de fond a prevederilor imperative ale art. 178 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora "când una din părți declară că nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va păși la verificarea înscrisului."
Tribunalul a constatat că prima instanță nu a observat că pârâtele reclamante, in calitate de moștenitoare ale promitentului vânzător, au declarat in mod expres prin înscrisul depus la dosarul de fond la fila 127, că înțeleg să conteste semnătura tatălui lor depusă pe înscrisul privat constatator al promisiunii de înstrăinare, context in care era obligată sa declanșeze procedura descrisă de art.178 și urm. Cod procedură civilă, in sensul de a efectua verificări cu privire la semnătura de pe actul original,prin compararea acesteia cu alte înscrisuri, necontestate, ori,după caz, să recurgă la părerea unui expert. Cum in lipsa acestor cercetări, prima instanță a conferit valoare probatorie actului sub semnătură privată,căruia i-a dat eficiență, hotărârea astfel pronunțată a fost considerată nelegală, încălcând dreptul la apărare al succesorilor in drepturi ai pretinsului vânzător.
Concluzionând asupra considerentelor mai sus expuse tribunalul a admis ambele apeluri, a desființat sentința și in temeiul art.295 alin.1 și 296 Cod procedură civilă, coroborate cu art.298 alin.1 Cod procedură civilă, a trimis cauza spre rejudecare Judecătorie
Împotriva deciziei civile nr. 707 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în termen legal a declarat recurs pârâta criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea apelurilor.
În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, după ce recurenta a făcut un istoric al cauzei, a susținut că în mod greșit instanța de apel a desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare deoarece în fața instanței de fond intimatele au declarat că înțeleg să renunțe la expertiza grafologică, nu au solicitat verificarea de scripte și nu au prezentat acte de comparație astfel încât, actul denumit "minută" este cu certitudine semnat de defunctul său frate, iar expertiza grafologică și verificarea de scripte sunt inutile.
A arătat că nu poate fi vorba despre un partaj succesoral între recurentă și fiicele defunctului său frate din moment ce cota sa de proprietate este înstrăinată ci poate fi vorba doar despre o ieșire din indiviziune asupra titlului de proprietate.
Recurenta apreciază ca și legală hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara și consideră că instanța de apel în mod greșit a desființat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare întrucât nu este vorba despre o comunitate de bunuri ci despre parcele de teren, în suprafețe egale, care s-au împărți între coproprietari.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
După apariția Legii nr. 18/1991, pârâtei si lui li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3 ha si 7400. teren, situat pe teritoriul localității, identificat prin parcelele A 16/1/31 si A 174/86, fiecare in suprafață de 1 ha si 8700. în calitate de moștenitori ai defunctei. Aceștia au preluat in folosință terenul, fiecare folosind prin buna înțelegere câte o parcelă: parcela cu nr. A/ 174/86 si parcela A 16/1/31.
În anul 1997, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Minută", înstrăinează către terenul proprietatea sa, in suprafață de 1,87 ha situat in localitatea, însă în anul 2004 a decedat, fără a încheia în formă autentică actul de vânzare-cumpărare asupra terenului, cu reclamantul cumpărător.
După defunctul au rămas ca moștenitoare fiicele acestuia si (conform Certificatului suplimentar de moștenitor nr. 2/08.02.2006 încheiat de Biroul Notarului Public losif ), care nu au mai recunoscut vânzarea terenului efectuată de tatăl lor si au refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare in formă autentică.
La fila 127 din dosarul primei instanțe se află declarația reclamantelor și care contestă semnătura tatălui lor de pe înscrisul intitulat "minută" și care solicită verificarea de scripte conform art. 177 Cod procedură civilă.
Art. 177 al. 1 Cod procedură civilă spune că acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator "fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura".
Cum în speța de față moștenitoarele vânzătorului "au tăgăduit scrierea și semnătura autorului lor" prima instanță era obligată, conform art. 178 Cod procedură civilă și art. 1178 Cod civil să declanșeze procedura verificării de scripte și să oblige părțile să depună înscrisuri pentru verificare, conform art. 179 Cod procedură civilă și să ordone efectuarea unei expertize grafologice, ceea ce aceasta nu a făcut.
Potrivit art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrare a probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Prima instanță a încălcat principiul disponibilității consacrat de art.129 alin. ultim. Cod procedură civilă prin omisiunea de a se pronunța asupra cererii incidentale a reclamantului, formulată in dosarul nr.1890/2006 al Judecătoriei Timișoara, conexat la prezentul, cerere care se impunea a fi soluționată.
Ca urmare, în mod corect instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare și a dispus ca prima instanță să declanșeze procedura verificării de scripte, recurgând dacă este cazul la efectuarea unei expertize grafice astfel încât să poată conchide asupra autenticității sau nu a semnăturii defunctului.
Față de cele ce preced se constată că recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 707 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- este nefondat motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 707 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /29.01.2008
Tehnored /29.01.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
